Potrivit art. 9 şi 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi în unităţile din ramura de activitate.
Potrivit art. 9 şi 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi în unităţile din ramura de activitate.
Art. 12 din aceeaşi lege prevede că nu pot fi negociate drepturile care sunt deja stabilite de lege în cazul salariaţilor bugetari, ceea ce înseamnă că nu pot fi negociate drepturi sub cele prevăzute de lege.
Art. 12 din aceeaşi lege prevede că nu pot fi negociate drepturile care sunt deja stabilite de lege în cazul salariaţilor bugetari, ceea ce înseamnă că nu pot fi negociate drepturi sub cele prevăzute de lege.
Prin Sentinţa civilă nr. 1298 din 30 iunie 2011 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 5630/102/2010, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta U.D. în contradictoriu cu pârâta D.G.A.S.P.C. Mureş, şi în consecinţă:
– a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a despăgubirilor în cuantum de 74 de lei lunar, pentru perioada efectiv lucrată de reclamantă în intervalul 01.01.2008 – 26.11.2009, reprezentând echivalentul dreptului special pentru refacerea capacităţii de muncă.
– a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a despăgubirilor în cuantum de 7 lei zilnic, pentru zilele efectiv lucrate de reclamantă în intervalul 01.01.2008 – 26.11.2009, reprezentând echivalentul unei mese calde.
– a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a despăgubirilor egale cu câte un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediul de odihnă, pentru fiecare concediu de odihnă anual primit de reclamantă în intervalul 12.10.2007 – 26.11.2009, reprezentând echivalentul primelor de vacanţă.
Despăgubirile mai sus menţionate vor fi actualizate în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data scadenţei fiecărui drept bănesc şi până la plata efectivă a debitului.
Au fost respinse restul pretenţiilor reclamantei.
De asemenea s-a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta D.G.A.S.P.C. MUREŞ în contradictoriu cu chematul în garanţie CONSILIUL JUDETEAN MURES şi a fost obligat chematul în garanţie CONSILIUL JUDETEAN MURES să asigure în favoarea pârâtei D.G.A.S.P.C. MUREŞ sumele necesare achitării despăgubirilor mai sus menţionate, acordate reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că pretenţiile reclamantei referitoare la despăgubirile reprezentând echivalentul dreptului special pentru refacerea capacităţii de muncă, cele reprezentând echivalentul unei mese calde şi al primelor de vacanţă până la data de 26.11.2009 sunt întemeiate, fiind drepturi recunoscute de contractul colectiv de muncă la nivelul unităţilor de asistenţă socială opozabil părţilor.
Pârâţii nu au atacat în justiţie actul administrativ al M.M.F.E.S. prin care s-a dispus înregistrarea acestui C.C.M. sub nr. 591/16/26.11.2007.
Ca atare, potrivit art. 25 alin. 3 rap. la art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996 de la data înregistrării sale acest C.C.M. este obligatoriu şi pentru pârâţi.
De asemenea pârâţii nu au atacat în justiţie acest C.C.M. în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 283 alin.1 lit. d Codul muncii, rap.la art. 24 alin. 1, 2 din Legea nr. 130/1996.
Astfel fiind C.C.M. îşi produce efectele juridice obligatorii faţă de pârâţi şi prin prisma disp. art. 41 alin. 5 din Constituţie, art. 241 alin. 1 lit. c Codul muncii rap. la art. 11 alin.1 lit. c din Legea nr. 130/1996.
Cu referire la apărările pârâtului C.J. Mureş, prima instanţă a reţinut prevederile art.86 din C.C.M., prevederi potrivit cărora orice negociere asupra surselor de finanţare şi respectiv a stabilirii fondurilor aferente se face înainte de adoptarea legii bugetului de stat consolidat sau a rectificării bugetului de stat cu respectarea legislaţiei în vigoare.
Această sarcină incumbă potrivit Legii 500/2002 ordonatorilor de credite dată fiind responsabilitatea acestora în elaborarea proiectelor de buget cu respectarea dispoziţiilor legale la stabilirea cheltuielilor bugetare.
Pornind de la prevederile exprese ale C.C.M. cuprinse în art. 84 şi 88, prima instanţă s-a pronunţat în sensul arătat.
Întinderea pretenţiilor reclamanţilor a fost stabilită de către instanţă până la data valabilităţii C.C.M. invocat.
Împotriva acestei hotărâri pârâta D.G.A.S.P.C. Mureş şi chematul în garanţie Consiliul Judetean Mures au formulat recurs, solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor şi a cererii de chemare în garanţie.
În motivarea recursului, recurenta D.G.A.S.P.C. Mureş a arătat că nu s-a semnat contractul colectiv de muncă de către conducerea acestei instituţii, astfel că nu îi este opozabil.
S-a mai arătat că în contractul colectiv de muncă, de care se prevalează reclamanţii, sunt cuprinse clauze nelegale, care contravin dispoziţiilor legale, contractul fiind lovit de nulitate absolută.
În motivarea recursului, recurentul chemat în garanţie Consiliul Judetean Mures a arătat că, temeiul juridic al acţiunii este contractul colectiv de muncă nr. 591/2007 care este nul de drept, întrucât este semnat de mai multe părţi decât cele care au participat efectiv la negociere, că U.N.C.J.R., ca parte semnatară a fost reprezentată de o persoană fără mandat, iar la semnarea contractului, patronatul nu a fost reprezentat şi de Asociaţia Direcţiilor de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
S-a mai arătat că în contractul colectiv de muncă menţionat au fost inserate clauze nelegale, cum este cea referitoare la prima de vacanţă, care contravine prevederilor art. 12 din Legea nr. 130/1996, întrucât aceasta a fost reglementată de legiuitor pentru sectorul bugetar prin legi speciale doar pentru categoria funcţionarilor publici, nu şi pentru personalul contractual.
Referitor la cererea de chemare în garanţie s-a arătat că aceasta este nefondată având în vedere dispoziţiile art.60 alin.1 Cod procedură civilă care reglementează instituţia juridică a chemării în garanţie, D.G.A.S.P.C. Mureş fiind o instituţie publică cu personalitate juridică conducere proprie, care este organizată şi funcţionează în conformitate cu prevederile H.G.R. nr.1434/2004, putând sta singură în instanţă în toate litigiile în care este parte.
Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, precum şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, instanţa de control judiciar a constat că recursurile promovate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Reclamanta are calitatea de angajată cu contract individual de muncă în cadrul D.G.A.S.P.C. Mureş – în cadrul centrelor din subordinea acesteia.
În ceea ce priveşte criticile aduse de recurenţi Curtea a constat că, în Contractul colectiv de muncă la nivelul unităţilor de asistenţă socială pentru perioada 2007-2009 cu nr. 591/2007 se prevede la art. 84 alin. 2 că pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii asigurarea protecţiei personalului (funcţionari publici şi personal contractual) acesta beneficiază de drepturi speciale pentru refacerea capacităţii de muncă, în cuantum de minim 74 lei /lună.
De asemenea, la art. 84 alin. 5 din acelaşi contract se prevede că angajatorul asigură condiţii pentru luarea unei mese calde, gratuit, în incinta unităţii, în fiecare zi în care salariatul şi-a desfăşurat în mod efectiv activitatea. În situaţia în care angajatorul nu poate asigura servirea unei mese calde, salariaţii sunt îndreptăţiţi să primească contravaloarea acesteia în cuantum de minim 7 lei/zi.
Totodată, la art. 88 alin. 2 lit. f din Contractul Colectiv de Muncă menţionat se prevede că drepturile salariale cuprind prima de vacanţă egală cu un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu.
Acest contract colectiv a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii în Şanse la data de 26.11.2007 sub nr. 591 şi apoi publicat în Monitorul Oficial nr. 15 din 8 decembrie 2007 în partea a V-a.
În ambele recursuri s-au invocat vicii la încheierea contractului colectiv de muncă pe care reclamanta şi-a întemeiat acţiunea, însă Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii în Şanse nu a refuzat înregistrarea acestuia, deşi potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 putea să o facă.
Din această perspectivă, instanţa va înlătura argumentele recurenţei referitoare la nulitatea contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze pe care le cuprinde.
Nu în ultimul rând recurenta nu a atacat actul administrativ prin care Ministerul Muncii a înregistrat C.C.M. 591/2007 şi nu a atacat în justiţie în niciuna din modalităţile prevăzute de lege C.C.M. de a cărui nulitate se prevalează în prezenta cale de atac.
Prin urmare, Curtea a constat că toate clauzele contractuale îşi produc efectele, iar potrivit art. 230 şi urm. Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.
În consecinţă, constatând că instanţa de fond a dat o corectă dezlegare litigiului dintre părţi, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 130/1996, Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă a respins ca nefondate recursurile promovate de pârâta D.G.A.S.P.C. Mureş şi chematul în garanţie Consiliul Judetean Mures.
