Depunerea cauţiunii nu constituie, potrivit Legii nr. 64/1995, o condiţie pentru declanşarea procedurii prevăzute de acest act normativ.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman, debitoarea S.C. “R.S.A.” Teleorman a formulat contestaţie împotriva cererii de lichidare judiciară promovată de creditoarea B.R.D. şi împotriva cererii de reorganizare formulată de creditoarea B.C.R..
Prin sentinţa nr. 930/23.11.1999, Tribunalul Teleorman a respins, ca nefondate, contestaţiile şi a dispus deschiderea procedurii de reorganizare şi de lichidare judiciară privind pe debitoarea S.C. “R.” – S.A..
S-a pus în vedere debitoarei să depună la dosarul cauzei actele prevăzute de art. 21 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 (actualmente art. 26, ca urmare a republicării legii, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999), în termen de 10 zile, şi planul de reorganizare, în termen de 30 de zile de la data pronunţării sentinţei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că debitoarea este în încetare de plăţi.
împotriva acestei sentinţe, debitoarea S.C. “R.S.A.” a declarat recurs, arătând, în esenţă, că nu este în încetare de plăţi, cât timp lunar achită datorii de 300.000.000 lei, şi nici nu se poate reţine că nu are disponibilităţi băneşti în cont.
Debitoarea a mai arătat că judecătorul sindic nu s-a pronunţat asupra cererii sale de obligare a creditoarei B.R.D. la depunerea unei cauţiuni.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a respins recursul, ca nefondat, cu motivarea că, din actele dosarului rezultă că recurenta-debitoare are datorii faţă de cele două creditoare, în sumă totală de 2.467.171.324 lei, şi că au formulat cereri de înscriere pe lista creditorilor un număr de 5 societăţi, faţă de care datoriile se ridică la suma de 11.264.031.334 lei.
în aceste condiţii, în mod corect s-a reţinut de către tribunal că plăţile lunare pretins făcute de debitoare, în sumă de 300.000.000 lei, sunt mărunte şi nu demonstrează că aceasta nu este în încetare de plăţi, atâta timp cât nu a dovedit că, după introducerea cererilor de reorganizare şi de lichidare, a achitat o cotă-parte din debite.
în ceea ce priveşte depunerea cauţiunii, Curtea a reţinut că aceasta nu constituie, potrivit Legii nr. 64/1995, o condiţie pentru declanşarea procedurii de reorganizare şi de lichidare.
Legea prevede că judecătorul sindic “poate” obliga creditorul la depunerea unei cauţiuni, neobligarea însă nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii. (Judecator Florica Bodnar)
