Conform dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 64/1995, republicată, “(1) Debitorul care nu mai poate face faţă datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile, poate adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus prezentei legi”.
(2) Cererile societăţilor comerciale vor fi semnate de persoanele care potrivit actelor constitutive sau statutelor au calitatea de a le reprezenta”.
Desemnarea lichidatorului, în baza dispoziţiilor art. 249 din Legea nr. 31/1990, republicată, nu acoperă posibilitatea acestuia de a formula cerere conform dispoziţiilor art. 25 alin. 2 din Legea 64/ 1995, republicată, acesta fiind însărcinat să execute operaţiunile de lichidare doar în baza Legii nr. 31/1990.
Prin sentinţa nr. 3827/14.06.2000, pronunţată în dosarul nr. 3646/2000 de Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, prin judecătorul sindic a fost respinsă cererea formulată în baza Legii nr. 64/1995, republicată, de către numitul T.J., în numele debitoarei S.C. “M.C.I.” – S.R.L..
Pentru a se pronunţa astfel, judecătorul sindic a reţinut că, cererea introductivă nu îndeplineşte în întregime condiţiile prevăzute de Legea nr. 64/ 1995.
Astfel, s-a reţinut, pe de o parte, că petentul T.J. nu a dovedit calitatea sa de lichidator, nedepunând la dosar sentinţa civilă nr. 797/1998 (prin care a fost desemnat în calitate de lichidator), iar, pe de altă parte, că şi în situaţia în care s-ar fi dovedit această calitate, atribuţiile de lichidator nu acoperă şi posibilitatea de a formula o asemenea cerere, conform art. 25 alin. 2 din Legea nr. 64/1995.
De asemenea, judecătorul sindic a mai reţinut că, cererea introductivă nu a fost însoţită de toate înscrisurile prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, înscrisuri care nu au fost depuse nici în termenul prevăzut de art. 26 alin. 2 din lege, iar faţă de dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată, petentul nu a făcut dovada înregistrării societăţii debitoare la O.R.C.M.B. pentru
verificarea comeptenţei teritoriale exclusive a instanţei, respectiv a Tribunalului Bucureşti.
împotriva sentinţei nr. 3827/14.06.2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, prin judecător sindic a declarat recurs S.C. “M.C.I.” – S.R.L., prin lichidator T.J., solicitând casarea acesteia, admiterea cererii introductive pentru declararea stării de faliment, dezînvestirea lichidatorului T.J., dacă nu este agreat şi numirea unui alt lichidator, precum şi prelungirea termenului de lichidare a S.C. “M.C.I.” – S.R.L. cu doi ani.
în motivarea recursului, recurenta a făcut o succintă expunere a situaţiei de fapt, arătând, în esenţă, că datorită neînţelegerilor ivite între asociaţii săi, încă din anul 1997, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a dispus dizolvarea şi lichidarea S.C. “M.C.I.” – S.R.L., desemnând lichidator pe dl. expert L.D. şi, în caz de imposibilitate a acestuia, în subsidiar, pe dl. expert M.V..
întrucât ambii experţi au depus cereri, motivând că sunt în imposibilitate de a primi însărcinarea de lichidator T.B., prin sentinţa nr. 797/25.02.1998 a numit ca lichidator pe expertul T.J., care din luna aprilie 1998 a început activitatea de lichidator al S.C. “M.C.I.” – S.R.L., fiind singura persoană învestită legal să reprezinte interesele acestei societăţi aflată în stare de faliment.
în ceea ce priveşte criticile propriu-zise aduse sentinţei, recurenta a arătat că nu i s-a solicitat de către judecătorul sindic să prezinte sentinţa nr. 797/ 25.02.1998, prin care a fost numit lichidator şi că la cererea introductivă a ataşat absolut toate actele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 64/1995, republicată.
Recursul este nefondat.
La data introducerii cererii în condiţiile Legii nr. 64/1995, S.C. “M.C.I.” – S.R.L. era dizolvată, conform sentinţei nr. 2288/9.06.1997, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, sentinţa rămânând definitivă, învestită cu formulă executorie, fiind făcută şi menţiune la despre această situaţie, sentinţa fiind publicată şi în Monitorul Oficial.
în condiţiile în care asociaţii S.C. “M.C.I.” – S.R.L. au înţeles să apeleze la dispoziţiile art. 222 şi ale art. 246 din Legea nr. 31/1990, republicată, referitoare la dizolvare şi lichidare, cererea de declanşare a procedurii falimentului formulată de lichidatorul desemnat să execute operaţiunile de lichidare nu poate fi primită.
Prin urmare, în mod corect s-a reţinut de către judecătorul sindic că, cererea formulată de lichidatorul T.J. nu acoperă posibilitatea de a o formula, conform dispoziţiilor art. 25 alin. 2 din Legea nr. 64/1995, republicată, acesta fiind însărcinat să execute operaţiunile de lichidare a S.C. “M.C.I.” – S.R.L., în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 249 din Legea nr. 31/1990, republicată. (Judecator Minodora Condoiu)
