Conform art. 124 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, republicată, tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societăţii pe acţiuni sau al societăţii cu răspundere limitată, ajunsă în încetare de plăţi, să fie suportată de membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori – care au contribuit la ajungerea societăţii în această situaţie.
Cum persoanele fizice chemate în judecată au calitatea de asociaţi, iar recurenta nu a dovedit că aceştia au ocupat una din funcţiile de director sau cenzor ori au îndelinit atribuţiile unui administrator de fapt al societăţii debitoare, nu sunt întrunite condiţiile legale cerute de articolul menţionat mai sus, pentru a atrage răspunderea lor civilă pentru datoriile societăţii.
Prin acţiunea înregistrată la 23.11.1999, creditoarea B.R.D. – S.A. – S.M.B. a solicitat ridicarea dreptului debitoarei S.C.. “C.M.V.”- S.R.L. de a-şi conduce activitatea şi începerea lichidării judiciare, cu desemnarea unui lichidator.
La 8.02.2000, creditoarea a solicitat obligarea asociaţilor firmei debitoare A.C.C. şi B.l. – la suportarea pasivului societăţii debitoare, în cuantum de 738.645.055 lei, credit, dobânzi şi penalităţi, conform calculului depus la dosar, arătând că are o creanţă garantată şi 17.000.000 lei, cheltuieli de procedură.
Prin sentinţa civilă nr. 3422/26.05.2000, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis cererea creditoarei B.R.D. SA S.M.B., a ridicat debitoarei S.C. “C.M.V.” – S.R.L. dreptul de a-şi mai conduce activitatea şi a dispus încetarea lichidării judiciare a bunurilor din averea debitoarei, cu aplicarea dispoziţiilor din Secţiunea a Vl-a din Legea nr. 64/1995, numind lichidator în cauză.
Totodată a dispus inventarierea şi sigilarea averii debitoarei şi a respins cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 124 din Legea nr. 64/1995.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că debitoarea nu a contestat starea de încetare de plăţi, nu a formulat un plan de reorganizare a societăţii debitoare şi, ţinând seama de concluziile raportului de expertiză, din care a rezultat că există bunuri, a fost admisă cererea creditoarei, în sensul arătat la dispozitivul hotărârii, în conformitate cu dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 64/1995.
Cu privire la cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 124 din Legea nr. 64/ 1995, s-a reţinut că, potrivit relaţiilor de la O.R.C.M.B. sub nr. 110454/ 22.10.1999, debitoarea nu are administratori. Cei doi asociaţi – A.C.C. şi B.l. – nu sunt administratori ai societăţii debitoare şi, întrucât creditoarea nu a dovedit că sunt, cel puţin, administratori de fapt, instanţa a respins cererea de obligare a acestora la suportarea pasivului societăţii.
împotriva acestei sentinţe, creditoarea a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii şi obligarea administratorilor în fapt, B.l. şi A.C.C., la plata pasivului societăţii.
Recurenta a adus următoarele critici hotărârii:
1. B.l. este asociat şi administratorul societăţii, conform menţiunii din cadrul contractului de credit nr. 159/S/1991, încheiat între bancă şi societatea debitoare.
2. Semnătura de pe contractul de credit este a lui B.l., care aplică şi ştampila, existând şi semnătura celeilalte asociate.
3. Recurenta consideră prematură discutarea cererii întemeiate pe art. 124 din Legea nr. 64/1995, până când nu se va închide procedura prevăzută de art. 79 şi 118 din Legea nr. 64/1995.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe art. 304 alin. 1 pct. 8,9,10 şi 11 C. pr. civ..
Analizând motivele de recurs şi materialul probator administrat, Curtea a constatat recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 124 din Legea nr. 64/1995: Tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societăţii pe acţiuni sau al societăţii cu răspundere limitată, ajunsă în încetare de plăţi, să fie suportată de către membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori – care au contribuit la ajungerea societăţii în această situaţie”.
Prin urmare, pentru a se angaja răspunderea numiţilor B.l. şi A.C.C., aceştia trebuie să întrunească condiţiile cerute de sus-numitul articol, adică să ocupe una din funcţiile de director, administrator, cenzor, ceea ce, în speţă, nu s-a dovedit.
Aşa cum a reţinut şi tribunalul, cele două persoane fizice au calitatea de asociat, conform relaţiilor primite de laO.R.C.M.B., subnr. 119454/22.10.1999, iar recurenta nu a dovedit că ar fi îndeplinit atribuţiile unui administrator de fapt al societăţii debitoare.
Menţiunea făcută pe contractul de credit, încheiat la 16.10.1995, nu este lizibilă şi de natură să convingă instanţa de dubla calitate a acestor persoane fizice: asociat şi administrator, neputându-se verifica nici semnăturile de pe contractul de împrumut bancar.
Cu privire la ultima critică (prematuritatea soluţionării cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 124 din Legea nr. 64/1995), Curtea o înlătură, întrucât prevederea cuprinsă în textul de lege menţionat se referă la posibilitatea angajării răspunderii persoanelor din conducerea societăţii în paralel sau nu, după caz, cu acoperirea prejudiciului de către societate, în măsura în care aceşti membri se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor enumerate de articolul mai sus menţionat.
Deci, aplicarea acestui articol nu exclude angajarea răspunderii societăţii debitoare, dacă este cazul, şi în sprijinul acestei teorii sunt şi prevederile art. 125 din lege, care dispun că sumele depuse potrivit art. 124 alin. 1 vor intra în averea debitorului şi vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare în vederea continuării activităţii debitorului, iar în caz de lichidare, plăţii datoriilor.
în consecinţă, Curtea, înlăturând criticile formulate, a constatat recursul nefondat şi l-a respins, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9,10 şi 11 C. pr. civ.. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia comercială, decizia nr. 730/2000)
