Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, precum în speţă, prezentarea unei sentinţe civile.
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, revizuienţii “O.P.”, “P.A.G.H.I.” şi “D.N.” au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii S.C. “G.P.” – S.R.L. şi “A.M.” revizuirea ordonanţei de adjudecare definitivă nr. 5520 din 27 noiembrie 1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia comercială.
Prin sentinţa nr. 4631 din 1 octombrie 1999, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis cererea de revizuire şi a anulat ordonanţa atacată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, la data pronunţării ordonanţei de adjudecare definitivă a imobilului se începuse procedura de lichidare judiciară
a S.C. “G.P.” – S.R.L., declanşată la data de 27 octombrie 1998, conform sentinţei nr. 4.494, pronunţată în dosarul nr. 431/1998, iar măsura de sigilare şi conservare a bunurilor era în vigoare.
S-a mai reţinut că, prin adjudecarea definitivă a imobilului în litigiu, proprietatea debitoarei S.C. “G.P.” – S.R.L., creditorii societăţii au fost prejudiciaţi, prin diminuarea patrimoniului acesteia, revizuienţii luând cunoştinţă de această soluţie la data când judecătorul sindic le-a făcut-o cunoscută.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimatul “A.M.”.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a respins recursul, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că au fost întrunite condiţiile cerute de art. 322 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ., cât timp s-a prezentat în proces sentinţa civilă nr. 4494/27 octombrie 1998.
Curtea a apreciat că aceste condiţii constau în:
– partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată;
– înscrisul să aibă forţă probantă prin el însăşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă;
– înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită;
– înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;
– înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi recunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
O ultimă precizare trebuie făcută cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, şi anume, înscrisul trebuie să fie opozabil părţii adverse, deci, dacă aceasta nu a participat la operaţiunea constatată prin înscris, este necesar ca înscrisul respectiv să fi dobândit dată certă, cum este şi cazul de faţă.
Analizând cererea de revizuire formulată, s-a constatat că, în mod legal, instanţa de fond a reţinut că sentinţa civilă nr. 4494/27 octombrie 1998 a întrunit condiţiile cerute de art. 322 pct. 5 C. pr. civ., şi, prin urmare, ultima critică a recurentului a fost înlăturată de Curte.
Prin sentinţa nr. 4494 din 27 octombrie 1998, a fost admisă cererea creditorilor de începere a procedurii de reorganizare şi de lichidare a debitoarei S.C. “G.P.” -S.R.L., s-au dispus ridicarea dreptului debitoarei de a-şi conduce activitatea şi sigilarea bunurilor din averea acesteia, cu desemnarea lichidatorului, în persoana d-lui I.A., sentinţă ce nu a fost înfăţişată la judecarea procesului de licitaţie, finalizat cu pronunţarea ordonanţei definitive de adjudecare.
Continuând seria condiţiilor ce trebuie îndeplinite, Curtea a reţinut că sentinţa civilă nr. 4494 din 27 octombrie 1998, are forţă probantă prin ea însăşi, a existat la data pronunţării ordonanţei de adjudecare definitivă (27.11.1998), nu a putut fi invocată în proces, este un înscris cu forţă probantă determinantă şi, în lipsa opoziţiei părţii adverse, înscrisul are dată certă.
în consecinţă, analizând materialul probator, Curtea a înlăturat criticile aduse hotărârii atacate şi anume existenţa autorităţii de lucru judecat şi neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 C. pr. civ. (celelalte observaţii formulate de recurent nu vizează sentinţa recurată) şi, prin urmare, constatând recursul nefondat, l-a respins, conform art. 304 pct. 9 si 11 coroborat cu art. 3041 C. pr. civ.. (Judecator Mioara Badea)
(Secţia comercială, decizia nr. 217/2000)
