Prin contestaţia formulată la data de 27.06.2006, lichidatorul judiciar S.C.”A. S.” S.R.L. Dorohoi, pentru debitoarea S.C.”F. I.” S.R.L. Broscăuţi, judeţul Botoşani, aflată în faliment, în contradictoriu cu creditoarea CEC – Suc. Botoşani şi C. I., a contestat înscrierea creditoarei C.E.C.- Suc. Botoşani în tabloul definitiv de creanţe.
În motivare, lichidatorul judiciar a arătat că eronat s-a dispus înscrierea creditoarei menţionate, cu o creanţă garantată de 612.915.546 lei, deşi atât în contractul de credit, cât şi în contractul de ipotecă, se invocă încheierea nr.495 din 25 octombrie 2000, act care nu există şi ca atare, cele două contracte nu sunt autentice.
Creditoarea C.E.C. – Suc. Botoşani a invocat excepţia autorităţii lucrului judecat.
Prin încheierea nr.302 din 7 septembrie 2006, Tribunalul Botoşani – secţia comercială,contencios administrativ şi fiscal, prin judecătorul sindic, a admis excepţia invocată şi în consecinţă, a respins contestaţia pentru existenţa autorităţii lucrului judecat.
Pentru a se pronunţa astfel, judecătorul sindic a reţinut în esenţă, că între aceleaşi părţi a mai existat un litigiu având acelaşi obiect, prin sentinţa nr.132 din 6.04.2006, fiind admisă contestaţia creditoarei C.E.C. -Suc. Botoşani la tabloul definitiv de creanţe, sentinţa rămânând irevocabilă prin nerecurare.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs pârâtul C. I.
În motivare, recurentul a invocat nelegalitatea încheierii atacate, arătând că eronat a fost respinsă contestaţia, creditoarea C.E.C.- Suc. Botoşani fiind trecută în tabloul creditorilor, deşi nu are nici o creanţă garantată, întrucât nu i-a acordat nici un credit societăţii comerciale pe care a administrat-o, formulând de altfel şi plângere penală vizând contractul de ipotecă de care se prevalează C.E.C. -Suc. Botoşani, aşa încât în mod nelegal, prin încheierea atacată a fost menţinută înscrierea C.E.C. – Suc. Botoşani, pe tabloul creditorilor.
Examinând recursul declarat în cauză, ale cărui motive au fost încadrate în art.304 pct.9 Cod proc. civilă, curtea l-a constatat întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1201 este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.
Din cuprinsul sentinţei nr.132 din 6 aprilie 2006 (f.6 dosar), rezultă că prima contestaţie privind tabloul definitiv al creditorilor a fost formulată de C.E.C.- Suc. Botoşani în contradictoriu cu debitoarea falită, reprezentată prin lichidatorul judiciar S.C.”F. I.” S.R.L. Dorohoi.
În speţă însă, contestaţia împotriva tabloului definitiv al creditorilor, a fost formulată de lichidatorul judiciar desemnat la debitoarea falită, respectiv S.C.”A.S.” SRL Dorohoi.
Ca urmare, cum în cauză, nu au fost întrunite cumulativ cerinţele existenţei autorităţii lucrului judecat, în sensul că părţile litigante au calităţi inverse, în mod eronat judecătorul sindic a reţinut ca fiind dată excepţia prevăzută de art.1201 Cod proc. civilă.
Luând în considerare cele învederate, cum în cauză nu a fost cercetat fondul pricinii, în temeiul art.312 alin.5 Cod proc. civilă, recursul a fost admis, sentinţa casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului sindic.
