Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii de învăţământ


Contractul colectiv de muncă, art. 58 alin. (1), (2),

art. 32 alin. (5)

Din analiza art. 58 alin. (1) şi (2) şi art. 32 alin. (5) Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii învăţământului, rezultă cu claritate că raportul juridic de muncă se naşte între Inspectoratul şcolar şi unităţile şcolare în calitate de angajatori, pe de o parte şi cadrele didactice ca salariaţi pe de altă parte, aşa încât în cadrul unui conflict de drepturi numai aceste părţi au calitate procesuală.

C.A. Alba-lulia, Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 21 din 9 ianuarie 2006

Prin sentinţa civilă nr. 799/2005, pronunţată de Trib. Hunedoara în dosar nr. 3306/2005, s-a admis acţiunea în conflict de drepturi formulată şi precizată de reclamantul Sindicatul Preuniversitar jud. Hunedoara, în numele şi pentru membrii săi de sindicat: H.N, M.R. etc., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar al judeţului Hunedoara, Consiliul Local al judeţului Hunedoara, primarul Mun. Hunedoara şi Şcoala Generală nr. 3 Hunedoara şi, în consecinţă,: pârâţii au fost obligaţi la calcularea drepturilor salariale ale personalului didactic, constând în avansuri, sporuri şi alte drepturi salariale ca procent aplicat Ia salariul de bază sau salariul funcţiei didactice după caz; la plata diferenţelor salariale rezultate din acest calcul, actualizate cu indicele de inflaţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, că pârâţii au aplicat greşit normele legale referitoare la salarizarea personalului, nefâcând distincţie între salariul de bază al funcţiei sau postului ocupat şi salariul de bază al persoanei.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a unităţilor administrativ-terito-riale a fost respinsă de prima instanţă, arătând că, potrivit art. 7 alin. (3) Legea nr. 84/1995, învăţământul de stat este finanţat de la bugetul statului şi bugetul local, astfel că există legitimarea procesual pasivă a consiliului local, iar legitimarea procesuală pasivă a instituţiei primarului decurge din calitatea acestuia de ordonator de credite.

Recursul promovat de primarul şi Consiliul Local al Mun. Hunedoara au fost admise pe următorul considerent:

Art. 58 alin. (1) şi (2) Contactul colectiv de muncă la nivel de ramură prevede faptul că în învăţământul preuniversitar pentru personalul didactic de predare, contractul de muncă se încheie între inspectoratul şcolar şi salariat.

Art. 32 alin. (5) Contractul colectiv de muncă instituie în sarcina inspectoratului şcolar obligaţia de a verifica modul şi baza în care se efectuează calculul salariilor, urmărindu-se dacă sunt aplicate corect toate prevederile legale referitoare la modul de calcul al salariului cuvenit.

Faţă de aceste dispoziţii, rezultă cu claritate că raportul de muncă, în speţă, priveşte Inspectoratul şcolar şi unităţile şcolare ca angajatori pe de o parte, iar pe de altă parte, pe reclamanţi în calitate de salariaţi. în consecinţă, calitate procesuală pasivă în litigiile ce decurg din modul de calcul şi plată a salariilor reclamanţilor o au doar inspectoratele şcolare şi unităţile şcolare.

în ce priveşte consiliul local, acesta este instituţia căruia unitatea şcolară îi înaintează proiectul de buget întocmit cu identificarea tuturor categoriilor de venituri şi cheltuieli, finanţate din bugetul local însoţit de note de fundamentare, calitate în care aprobă, prin hotărâre proiectul de buget.

Primarul are, potrivit art. 68 Legea nr. 215/2001, doar calitatea de ordonator de credite, repartizând creditele aprobate. Aşa fiind, se constată că între reclamanţi şi pârâţii-recurenţi nu există nici un raport juridic legat de plata drepturilor salariale, iar obligaţiile administraţiei referitoare la salarizarea personalului didactic, sunt stabilite în raport cu inspectoratele şcolare şi unităţile şcolare, şi nu în raport cu personalul didactic, aşa încât natura lor este administrativă, şi nu de dreptul muncii.

Fata de cele ce preced, reţinându-se greşita soluţionare de către instanţa de fond a acestei excepţii, în conformitate cu art. 312 alin. (1), raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea a admis ca fondat recursul pârâtelor, modificând sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii promovate de reclamanţi împotriva Consiliului Local şi primarul Mun. Hunedoara.