Legea nr. 7/1996
Cod procedura civila, art. 41
Prin plângerea înregistrata sub nr. 259/212/2009, reclamantii V.B., V.I. si P.L. au solicitat instantei, în contradictoriu cu pârâtii Oficiul de si Publicitate Imobiliara Constanta si S.C. M.C.I.S. S.R.L., constatarea nulitatii absolute a încheierii nr. 1187/30.01.2008 – prin care s-a înscris în cartea funciara a municipiului Constanta dreptul de proprietate al pârâtei S.C. M.C.I.S. S.R.L. asupra spatiului comercial în suprafata de 210,11 mp situat în Constanta, str. S. – si radierea acestui drept din cartea funciara nr. 120647, referitoare la imobilul mai sus mentionat.
În motivare s-a aratat ca, potrivit Legii nr. 10/2001, reclamantii sunt persoane îndreptatite la restituirea în natura a spatiului comercial în litigiu, care potrivit actului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2375/1936 si transcris de Tribunalul Constanta sub nr. 4132/1936 a fost proprietatea defunctului V.A.
S-a mai sustinut ca partile se afla în litigiu si cu privire la fondul pretentiilor asupra acestui imobil si ca încheierea de întabulare contestata nu are la baza înscrisuri originale sau copii legalizate care sa ateste dreptul de proprietate pentru spatiul comercial în litigiu, conform art. 47 alin. 1 din Legea nr. 7/1996.
Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Constanta a invocat prin întâmpinare exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive în raport de Decizia nr. 72/15.10.2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti – Sectiile Unite, pronuntata in recurs în interesul legii, prin care s-a statuat ca în litigiile având ca obiect plângere împotriva încheierilor de carte funciara oficiile de cadastru si publicitate imobiliara nu au calitate procesuala pasiva.
A fost invocata si exceptia tardivitatii formularii plângerii în raport de prevederile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, iar pe fondul cauzei s-a sustinut ca înscrierea imobilului în cartea funciara a fost legal efectuata.
În sedinta publica din 10.03.2009, instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Constanta.
Pârâta S.C. M.C.I.S. S.R.L. a invocat prin întâmpinare exceptia lipsei de interes a reclamantilor în promovarea actiunii – cu motivarea ca, si în ipoteza constatarii nulitatii încheierii de carte funciara, reclamantii nu ar câstiga un drept de proprietate asupra bunului în litigiu, iar societatea ar putea depune oricând o noua cerere de întabulare a imobilului – si exceptia tardivitatii formularii cererii; pe fond s-a aratat ca plângerea nu este întemeiata deoarece, odata cu solicitarea de înscriere în cartea funciara, au fost depuse toate actele necesare în copie legalizata.
Prin sentinta civila nr. 9093 din 19.05.2009 Judecatoria Constanta a respins plângerea în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Constanta ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, a admis exceptia lipsei de interes a petentilor si a respins pe cale de consecinta actiunea formulata in contradictoriu cu pârâta S.C. M.C.I.S. S.R.L.
La pronuntarea hotarârii s-a avut în vedere ca autorul petentilor, V.A., a avut calitatea de proprietar al imobilului in discutie, dobândita în anul 1936 conform actului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2375/1936 si transcris de Tribunalul Constanta sub nr. 4132/1936; în prezent s-a solicitat restituirea bunului în baza Legii nr. 10/2001, iar între parti exista pe rolul Tribunalului Constanta si un alt litigiu întemeiat pe prevederile acestui act normativ.
Din actele depuse în dosarul Biroului de carte funciara rezulta ca pârâta S.C. M.C.I.S. S.R.L. a fost înfiintata prin divizare si ulterior a cumparat de la stat actiuni, devenind societate cu capital integral privat; dupa cumpararea integrala a actiunilor, societatea a preluat în patrimoniu toate activele, inclusiv spatiul comercial în litigiu, asupra caruia i-a fost înscris dreptul de proprietate prin încheierea contestata în cauza.
A mai retinut instanta ca petentii au pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului în perioada regimului comunist si ca cererea prin care solicita în prezent retrocedarea acestui bun nu le confera calitatea de pâna la obtinerea unei hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile cu privire la imobil. Prin urmare, doar societatea pârâta are un titlu de proprietate actual si valabil asupra spatiului comercial în discutie, respectiv mentionatul contract de vânzare cumparare de actiuni, materializate în dreptul de proprietate asupra activelor societatii.
Asa fiind, reclamantii nu justifica interesul în promovarea prezentei plângeri, o eventuala nulitate a încheierii de carte funciara si radierea mentiunilor efectuate cu privire la acest bun în cartea funciara neavând nici un efect asupra litigiului dintre parti si nici cu privire la dreptul de proprietate pe care societatea pârâta îl are asupra spatiului comercial, iar reclamantii nu ar obtine nici un folos material sau juridic, lipsind astfel interesul acestora – care trebuie sa fie personal, legitim si actual – pentru promovarea actiunii.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii, iar ca urmare a decesului apelantei reclamante P.L. pe parcursul solutionarii caii de atac au fost introdusi in cauza, în calitate de mostenitori, numitii G.Y. si G.B.
Prin decizia civila nr. 278/04.06.2010 Tribunalul Constanta a admis apelul reclamantilor, a desfiintat în parte hotarârea atacata si a trimis cauza spre rejudecare instantei de fond doar în ceea ce priveste plângerea formulata de petenti în contradictoriu cu intimata S.C. M.C.I. S.R.L. A mentinut, totodata, celelalte dispozitii ale sentintei civile apelate.
Pentru a hotarî în acest sens instanta a retinut urmatoarele:
– interesul, ca cerinta esentiala pentru existenta dreptului la actiune, presupune ca partea care o formuleaza sa justifice punerea in miscare a procedurii judiciare prin obtinerii unui folos practic pentru ea; el trebuie sa îndeplineasca anumite cerinte, respectiv sa fie legitim, personal, nascut si actual, adica sa existe la momentul formularii cererii pentru ca rolul judecatorului este acela de a solutiona litigii deja nascute, un interes eventual sau nenascut neputând fi luat în considerare.
– apelantii justifica interes in promovarea prezentei cereri, care rezulta din demersurile efectuate pentru restituirea proprietatii lor in procedurile anterior mentionate, iar acest interes este actual. Cum reclamantii au pe rolul instantei litigii in legatura cu proprietatea imobilului in discutie, într-o eventuala comparare de titluri de catre instantele investite cu retrocedarea bunului, reclamantii au interes sa înlature înscrierea dreptului pârâtei in cartea funciara, care ar conferi o anumita preferabilitate titlului acesteia.
– chiar daca la acest moment procesual reclamantii au doar ,,o speranta legitima” ca dreptul lor de proprietate asupra imobilului in discutie sa fie recunoscut, acest aspect nu este de natura sa înlature si sa anihileze interesul radierii înscrierii efectuata in cartea funciara in favoarea paratei, iar din aceasta perspectiva instanta de fond a pronuntat o hotarâre gresita.
– sustinerile referitoare la valabilitatea titlului pârâtei asupra imobilului disputat sau la calitatea sa de proprietar sunt probleme care tin de fondul pretentiei si care exced analizei apelului dat fiind ca prima instanta nu a cercetat in fond cauza.
– cu ocazia rejudecarii instanta de fond va examina si posibilitatea analizarii valabilitatii titlurilor de proprietate ale paratei in procedura plângerii împotriva încheierii de carte funciara.
– in raport cu principiul tantum devolutum quantum apellantum, instanta de apel va desfiinta doar in parte sentinta apelata, in ceea ce priveste solutia pronuntata in contradictoriu cu intimata S.C. M.C.I.S. S.R.L. întrucât doar sub acest aspect a fost atacata.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. M.C.I.S. S.R.L. si a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila sub urmatoarele aspecte:
– gresita apreciere a existentei unui interes legitim al reclamantilor intimati în formularea prezentei plângeri deoarece demersurile juridice efectuate anterior si în cadrul altor proceduri nu sunt de natura a justifica interesul într-o alta cerere de chemare în judecata.
Pe de alta parte, interesul reclamantilor nu poate fi legitim câta vreme prin actiune tind la înlaturarea a priori a efectelor legii privatizarii în baza careia recurenta a dobândit dreptul de proprietate.
– caracterul actual al interesului intimatilor reclamanti a fost gresit apreciat câta vreme chiar tribunalul constata ca în prezent acestia au doar o speranta legitima ca dreptul lor de proprietate asupra imobilului în litigiu sa fie recunoscut, ori aceasta speranta vizeaza ceva ce va urma, nu justifica prezentul, care caracterizeaza întelesul notiunii de actual.
– nu s-a avut în vedere ca prin plângerea formulata intimatii nu justifica obtinerea unui folos practic – pentru ca admiterea acesteia nu ar avea ca efect intrarea bunului în proprietatea lor – si un interes personal.
Intimatii reclamanti au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat, iar în motivare au aratat ca existenta interesului lor în formularea plângerii de fata a fost corect apreciata de tribunal si ca folosul practic urmarit prin acest demers procesual consta în înlaturarea posibilitatii recurentei pârâte de a invoca în celalalt litigiu al partilor, înregistrat la Tribunalul Constanta sub nr. 11.111/118/2008, încheierea de întabulare atacata în cauza si, implicit, calitatea sa de proprietar al imobilului în litigiu.
Analizând legalitatea hotarârii atacate în raport cu criticile formulate instante retine urmatoarele:
Art. 41 din Codul de procedura civila – care prevede ca orice persoana care are folosinta drepturilor civile poate sa fie parte în judecata – reglementeaza dreptul la actiune, care se defineste ca mijlocul practic de restabilire a dreptului subiectiv civil al unei persoane, care a fost încalcat.
Una din conditiile de exercitiu ale actiunii civile este interesul care, în absenta unei definitii stabilita de dispozitiile Codului de procedura civila, a fost calificat în literatura juridica drept folosul practic urmarit de cel care a pus în miscare actiunea civila, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intra în continutul acesteia, iar potrivit aceleiasi doctrine el trebuie sa fie legitim, juridic, sa fie nascut si actual, sa fie personal si direct.
Prin urmare, pentru a justifica sesizarea instantei de judecata interesul trebuie sa fie legitim – adica sa urmareasca afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege si potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut – nascut si actual, deci sa existe în momentul în care se exercita dreptul la actiune, în sensul ca partea s-ar expune la un prejudiciu numai daca nu ar recurge în acel moment la actiune si personal si direct, adica folosul practic sa vizeze pe cel care recurge la forma procedurala, iar nu pe adversarul sau.
Apreciind asupra caracterului legitim, personal si actual al interesului în raport de datele concrete ale spetei se constata ca în mod gresit a constatat instanta de apel ca reclamantii justifica aceasta conditie de exercitiu a actiunii civile impusa de lege.
Astfel, în aprecierea legitimitatii interesului urmarit prin promovarea actiunii trebuie avut în vedere ca reclamantii nu justifica calitatea de titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu pentru ca cererea de restituire formulata în temeiul Legii nr.10/2001 este fondata pe valorificarea titlului antecesorului lor, iar aceasta simpla pretentie de restituire a unui imobil preluat de stat nu echivaleaza cu existenta unui drept concret si efectiv care sa justifice promovarea prezentei actiuni, prin care se tinde la radierea din cartea funciara a dreptului de proprietate al pârâtei, drept întabulat în temeiul unui act juridic a carui nevalabilitate nu a fost constatata pâna la acest moment.
Nu poate fi retinut în cauza nici caracterul actual si personal al interesului reclamantilor deoarece eventuala nulitate a încheierii prin care dreptul de proprietate asupra spatiului comercial în litigiu a fost întabulat în favoarea pârâtei recurente nu are efecte asupra existentei acestui drept – pentru ca înscrierea dreptului în cartea funciara asigura doar opozabilitatea fata de terti, fara a avea caracter constitutiv – si nici nu influenteaza modalitatea de solutionare a litigiilor care vizeaza existenta si valabilitatea titlurilor de proprietate ale partilor.
Rezulta, deci, ca reclamantii intimati nu justifica obtinerea unui folos practic prin exercitarea prezentului demers juridic si nici expunerea la un prejudiciu prin neexercitarea lui în acest moment si ca existenta pe rolul instantelor de judecata a mai multor litigii referitoare la acest spatiu comercial îi îndreptateste, eventual, sa solicite notarea lor în cartea funciara a bunului, în conditiile art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996.
Pentru toate aceste considerente se constata ca în mod gresit a apreciat tribunalul ca prin actiunea dedusa judecatii se urmareste realizarea unui interes ocrotit de lege, personal, nascut si actual astfel ca, în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, recursul va fi admis si se va modifica în tot hotarârea atacata, în sensul ca se va respinge apelul reclamantilor ca nefondat.
Conform art. 274 alin. 1 din Codul de procedura civila, reclamantii intimati vor fi obligati la 4,15 lei cheltuieli de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
