3.STATUTUL POLIŢISTULUI. CONCURS PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DE CONDUCERE. COMISIA DE SPECIALITATE. LIMITELE ÎNVESTIRII INSTANŢEI.
Prin decizia 689/2006 s-a admis recursul, s-a modificat în parte sentinţa recurată şi s-a admis acţiunea formulată de reclamant. S-a concursul din data de 02.03.2006 organizat de I.P.J. Bacău pentru ocuparea funcţiei de şef-serviciu, s-a respins cererea de intervenţie formulată de R.I. şi sa menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr.1611/6.04.2006 reclamantul A.S a chemat în judecată pârâta Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bacău în contradictoriu cu care a solicitat anularea concursului din data de 2.03.2006, organizat pentru ocuparea funcţiei de şef serviciu – Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Toxice, pentru următoarele motive:
1. Componenţa comisiei de examinare nu întruneşte condiţiile cerute de lege, fiind încălcate dispoziţiile art.3 alin.2 şi art.4 alin.2 din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor şi examenelor pentru ocuparea posturilor vacante din Ministerul Administraţiei şi Internelor, în sensul că din comisia de examinare nu au făcut parte persoane care să aibă studii de specialitate cerute pentru ocuparea postului scos la concurs şi nici nu a fost solicitată prezenţa unor reprezentanţi ai eşalonului superior.
2. Întrebarea nr.5 din testul grilă a avut o formulare greşită, fiind susceptibilă de mai multe răspunsuri corecte, iar răspunsul solicitat se referea doar la unul.
3. Listele de întrebări au fost întocmite anterior concursului, în anul 2004, astfel încât puteau fi cunoscute de orice lucrător de poliţie interesat să participe la un concurs.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat inadmisibilitatea acţiunii, motivând-o prin aceea că nu poate fi contestată componenţa comisiei, ci doar nota la proba scrisă din propria lucrare, potrivit art.28 din Dispoziţia Directorului Management Resurse Umane nr.II/960/2004.
La termenul din 2.06.2006 R.I a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, cerere admisă în principiu în cadrul dezbaterilor anterioare fondului, ce au avut loc la 2.06.2006.
Prin sentinţa civilă nr.305/6.06.2006 Tribunalul Bacău a respins excepţia inadmisibilităţii; totodată, a respins acţiunea ca nefondată şi a admis în fond cererea de intervenţie. Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut următoarele:
La concursul organizat la data de 2.03.2006 pentru ocuparea funcţiei de şef al Serviciului Arme, Explozivi şi Substanţe Toxice au participat reclamantul şi intervenientul. Comisiile de examinare şi de soluţionare a contestaţiilor au fost desemnate prin dispoziţia nr.38/25.01.2006 a Şefului Inspectoratului de Poliţie a Judeţului Bacău. În urma susţinerii probelor – probă scrisă (text grilă), intervine şi verificarea abilităţilor candidaţilor de a utiliza computerul – a fost declarat câştigător intervenientul.
Contestaţia formulată de reclamant a fost respinsă, motiv pentru care acesta s-a adresat instanţei. Contestaţia este o procedură prealabilă acţiunii în justiţie, care nu exclude o cerere adresată instanţei, accesul la justiţie fiind statuat prin Constituţie; prin acţiunea în justiţie pot fi invocate orice aspecte considerate de reclamant relevante, astfel că excepţia inadmisibilităţii nu poate fi primită.
În ceea ce priveşte componenţa comisiei de examinare au fost respectate dispoziţiile art.3 alin.2 din anexa 12 a Dispoziţiei Directorului Direcţiei Management – Resurse Umane nr.II/960/2004, preşedintele comisiei, comisar şef L. Gh., coordonând activitatea Serviciului A.E.S.T., deci în specialitatea postului scos la concurs, astfel că nu a mai fost necesară solicitarea desemnării unor specialişti din eşalonul superior.
În legătură cu formularea întrebării nr.5 din testul grilă exista o singură variantă corectă la care se putea răspunde la o analiză mai atentă.
Cunoaşterea de către candidaţi a întrebărilor, anterior concursului îi putea fi favorabilă şi reclamantului, iar pe de altă parte, acest lucru trebuia adus la cunoştinţa comisiei de concurs înainte de începerea probei scrise.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului reclamantul a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
Nu poate fi primită motivarea instanţei cu privire la îndeplinirea condiţiilor ce trebuiau îndeplinite de membrii comisiei de examinare din moment ce metodologia de concurs impune condiţia studiilor de specialitate. S-a creat o confuzie între semnificaţiile termenilor de experienţă în funcţie de conducere şi conduită cu noţiunea de specialitate.
Formularea întrebării nr.5 din textul grilă nu a fost clară şi precisă, fiind de natură să ducă în eroare candidatul, astfel că se impunea ca această întrebare să fie anulată.
La solicitarea instanţei, în recurs au fost depuse Ordinul nr.300/2004 şi Ordinul nr.588/2005 ale Ministrului Administraţiei şi Internelor.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate în recurs şi de dispoziţiile legale aplicabile în materie, această instanţă constată următoarele:
Potrivit art.18 din Legea nr.360/2002 privind Statutul poliţistului, posturile de conducere se ocupă prin examen sau concurs, după caz, în situaţiile şi condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. În aplicarea acestei prevederi, Ministrul Administraţiei şi Internelor a emis Ordinul nr.300/2004, ordin care în capitolul IV, Secţiunea a 2a şi a 4a cuprinde prevederi privind ocuparea funcţiilor de conducere. Cu privire la comisia de concurs, prin art.29 se dispune că aceasta se constituie prin ordin/dispoziţie pe unitate, iar prin art.32 alin.3 se prevede că, pentru comisiile de concurs şi cele de soluţionare a contestaţiilor, componenţa numerică, atribuţiile şi competenţele sunt stabilite prin dispoziţii ale directorului Direcţiei de Management Resurse Umane din Ministerul Administraţiei şi Internelor.
În aplicarea acestei din urmă prevederi a fost emisă Dispoziţia nr.II/960/2004, act normativ care în anexa nr.12 reglementează Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor şi examenelor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Administraţiei şi Internelor. Potrivit art.3 alin.(2) din această metodologie cel puţin unul dintre membrii comisiei de concurs şi ai comisiei de soluţionare a contestaţiilor trebuie să aibă studiile de specialitate cerute pentru ocuparea postului scos la concurs, iar potrivit art.4 alin.(2), în cazul în care unitatea care organizează concurs nu există specialişti în domeniul de activitate al postului vacantat, din comisie vor fi desemnaţi să facă parte specialişti de la eşalonul superior.
Termenul de „specialitate” are o definiţie legală, dată prin art.2 lit.j) din Ghidul carierei personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor aprobat prin Ordinul nr.588/2005 al Ministrului Administraţiei şi Internelor. Astfel, „specialitatea” este definită ca „un ansamblu de activităţi care necesită o anumită calificare aprofundată a specializării sau profilului prin programe de formare profesională iniţială sau formare profesională continuă”.
În cauză, pârâtul nu a făcut dovada că vreunul dintre membrii comisiei ar avea studiile de specialitate cerute pentru ocuparea postului scos la concurs (arme, explozivi şi substanţe toxice). Faptul că preşedintele comisiei coordonează activitatea Serviciului A.E.S.T. nu face ca cerinţa art.3 alin.(2) din metodologia de concurs să fie îndeplinită, ci reprezintă concretizarea unei alte condiţii legale, respectiv cea reglementată de art.4 alin.(1) lit.a) din metodologie, text care prevede că preşedinte al comisiei de concurs este şeful structurii/compartimentului în care urmează să se facă încadrarea.
Faţă de cele ce preced, curtea de apel constată că hotărârea recurată s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor art.3 alin.(2) din amintita metodologie. Pe fond, constată nelegalitatea constituirii comisiei de concurs, ca operaţiune administrativă anterioară concursului contestat, nelegalitate care are ca efect nulitatea concursului, potrivit principiilor care reglementează materia nulităţilor. Sub acest aspect sunt de reţinut şi dispoziţiile art.18 alin.(2) din Legea nr.554/2004.
Însă, în ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv invocat de recurent, curtea de apel nu-l va reţine ca temei al modificării hotărârii tribunalului dat fiind faptul că instanţa nu are competenţa de a se pronunţa ea însăşi asupra formulării unor întrebări din testele scrise, neavând cunoştinţele de specialitate cerute (specialitatea fiind o condiţie impusă pentru comisia de concurs, se prelungeşte şi dincolo de aceasta, până la instanţa de judecată); atâta timp cât reclamantul n-a solicitat părerea unor specialişti potrivit art.201 Cod procedură civilă, instanţa n-a administrat această probă care i-ar fi permis cenzurarea formulării întrebării din perspectiva concluziilor unui expert.
Decizia 689/2006
