Imprejurarea că în practicaua deciziei recurate nu este trecut numele apărătorului din oficiu sau că la dosar nu există delegaţia acestuia nu este de natură să ducă la concluzia că inculpaţii nu au fost asistaţi de apărător, din moment ce se consemnează concluziile apărătorului şi faptul că i-a asistat.
(Decizia nr. 877 din 13 mai 2002 – Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 178 din 8.02.2002, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a dispus condamnarea inculpaţilor N.F. şi D.l. la câte 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 -art. 209 alin. 1 lit. a), g) şi i) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
S-a reţinut în sarcina inculpaţilor că în perioada 6 – 7.11.2001 au pătruns în curtea imobilului aparţinând părţii vătămate S.R., au spart geamul de la garaj, de unde au sustras un aparat de sudură şi o trusă cu scule mecanice. Ulterior au pătruns şi în casă, tot prin spargerea unui geam, de unde au sustras mai multe bunuri, un tablou, o bormaşină, câteva sticle cu whisky.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.
Tribunalul Bucureşti- Secţia a ll-a penală, prin Decizia nr. 518/A din 1.04.2002, a respins apelurile ca nefondate.
împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpaţii, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 din Codul de procedură penală (greşita individualizare a pedepsei), dar şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 6 din Codul de procedură penală, susţinând că le-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât în dosarul tribunalului nu există delegaţia apărătorului desemnat din oficiu, iar numele acestuia nu este consemnat în practicaua deciziei.
Curtea reţine că recursurile nu sunt fondate.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 6 din Codul de procedură penală, urmează a se observa că inculpaţii au fost asistaţi de apărător pe tot parcursul procesului penal.
împrejurarea că în practicaua deciziei recurate nu este trecut numele apărătorului din oficiu sau că la dosar nu există delegaţia acestuia nu este de natură a duce la concluzia că inculpaţii nu au fost asistaţi de apărător, din moment ce se consemnează concluziile apărătorului şi faptul că i-a asistat.
