Infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. reprezintă o formă a pluralităţii constituite de infractori, pericolul social al acesteia fiind dat de natura şi amploarea infracţiunilor pe care făptuitorii îşi propun să le comită, iar elementul material al infracţiunii este caracterizat de acţiuni alternative, respectiv iniţiere sau constituire, aderare sau sprijinire sub orice formă a unei grupări sau asociaţii infracţionale, cu un anumit scop.
Pedeapsa accesorie reglementată de art. 71 alin. (2) C. pen. prevede în mod expres că o condamnare la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), însă interdicţia aplicabilă în dreptul român în mod automat, oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de natura infracţiunii pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără a fi supusă controlului instanţelor în ceea ce priveşte necesitatea, nu este adecvată şi nu se justifică în raport cu natura infracţiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a inculpatului.
Decizia penală nr. 13 din 17 februarie 2009
Prin sentinţa penală nr. 181 din 8 aprilie 2008, Tribunalul Vaslui a dispus condamnarea inculpaţilor:
1. B.A.l. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ); evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. la o pedeapsă rezultantă de 13 ani şi 3 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
2. F.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar între ei şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.A.E. Miroslava la plata despăgubirilor civile către părţile civile şi a cheltuielilor judiciare avansate de stat.
în fapt, s-a reţinut că cei doi inculpaţi se cunoşteau de mai mult timp, ambii fiind locuitori ai municipiului Bârlad şi având antecedente penale.
Inculpatul F.C. a fost condamnat încă de două ori pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prin emiterea unor cecuri fără acoperire, iar inculpatul B.A.I. avea două condamnări în antecedente pentru săvârşirea unor infracţiuni de flirt calificat.
La data de 20.04.2005, inculpatul B.A.I. a preluat SC P.A.E. cu sediul în Iaşi; în aceeaşi zi inculpatul a închiriat un spaţiu de 25 mp în satul Valea Adâncă, com. Miroslava, jud. Iaşi şi aici a schimbat sediul societăţii.
La data de 27.04.2005, inculpatul F.C. a fost liberat din Penitenciarul Iaşi, unde executase o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
Cei doi inculpaţi s-au întâlnit şi au discutat posibilitatea prejudicierii unor de la care să preia marfă, iar plata să o efectueze cu cecuri fără acoperire.
Pentru a crea o aparenţă de legalitate cu privire la raporturile dintre cei doi inculpaţi, inculpatul F.C. a fost angajat cu contract individual de muncă, în calitate de merceolog, la SC P.A.E. SRL; contractul a fost înregistrat la ITM Iaşi, la 12.05.2005, iar la data de 13.05.2005 cei doi s-au prezentat la sucursala C.E.C. Vaslui, unde au solicitat deschiderea unui cont şi instrumentele de plată pentru SC P.A.E. SRL.
Sub îndmmarea lui F.C., inculpatul B.A.I. a completat actele necesare deschiderii contului şi au ridicat instrumentele de plată, respectiv cotoarele cu file cec.
Apoi cei doi inculpaţi s-au deplasat la sediul societăţii, din satul Valea Adâncă, com. Miroslava, jud. Iaşi, unde se aflau două femei ce nu au fost identificate în cursul urmăririi penale şi împreună au lansat comenzi pentru diverse mărfuri: materiale de construcţii, produse alimentare, obiecte de îmbrăcăminte, cosmetice; după primirea produselor, au efectuat plata cu file cec fără acoperire.
Procedând în acest mod, în perioada mai – iunie 2005, inculpaţii au cauzat prejudicii însemnate în patrimoniul a 11 societăţi comerciale.
La data de 28.06.2005, inculpatul B.A.I. a părăsit teritoriul ţării şi nu s-a mai întors în România.
Inculpatul B.A.I. avea calitatea de administrator al SC P.A.E. SRL; toate facturile emise de reprezentanţii părţilor vătămate au fost primite de acesta, însă nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a firmei, având drept consecinţă sustragerea de la plata către stat a impozitului pe profit şi TVA în sumă totală de 130.097 lei noi.
Sentinţa a fost apelată de inculpatul F.C., fiind criticată pentru nele-galitate şi netemeinicie.
In motivarea apelului promovat, inculpatul a susţinut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 C. pen. şi a solicitat achitarea, iar în subsidiar reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Curtea, verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a reţinut următoarele: materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi reconfirmat în faza cercetării judecătoreşti relevă că cei doi inculpaţi, precum şi cele două femei rămase neidentificate şi care lucrau pentru ei, cunoşteau foarte bine situaţia financiară a firmei şi posibilităţile de plată ale acesteia.
Inculpatul F.C. fusese liberat din penitenciar la data de 27.04.2005, cu un rest de 371 zile de închisoare, după executarea unei pedepse de 3 ani şi 4 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, iar inculpatul B.A.I. era recidivist, având în antecedente două condamnări pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Modul în care inculpaţii şi-au împărţit sarcinile şi perseverenţa dovedită în realizarea scopului urmărit, respectiv prejudicierea părţilor vătămate, îndreptăţesc aprecierea primei instanţe potrivit căreia în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor.
Astfel, cele două femei care lucrau împreună cu inculpaţii şi care au rămas neidentificate de regulă contactau părţile civile şi lansau comenzile, inculpatul F.C. prelua şi ridica marfa, făcând plată cu file cec fără acoperire, documente care erau semnate şi ştampilate de inculpatul B.A.I.
Tot inculpatul F.C. era cel care asigura furnizorii de materiale şi produse că firma pentru care lucrează SC P.A.E. SRL are un volum mare de activitate, dispune de fonduri băneşti consistente şi îşi onorează în termen obligaţiile fiscale asumate.
în realitate, firma avea închiriat pentm sediul social o baracă de 25 mp în satul Valea Adâncă, com. Miroslava, jud. Iaşi şi se afla în interdicţie bancară.
Când a început să fie căutat de creditori, inculpatul B.A.I. a părăsit ţara, la data de 28.06.2005.
Infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. reprezintă o formă a pluralităţii constituite de infractori şi pericolul social al acesteia este dat de natura şi amploarea infracţiunilor pe care îşi propun să le comită.
Elementul material al acestei infracţiuni este caracterizat de acţiuni alternative, respectiv iniţiere sau constituire, aderare sau sprijinire sub orice formă a unei grupări sau asociaţii infracţionale, cu un anumit scop.
Totodată, această grupare trebuie să aibă continuitate şi o anumită structură cu roluri bine determinate.
în cauza de faţă, toate aceste condiţii sunt îndeplinite: gruparea infracţională a fost constituită din patru persoane, cei doi inculpaţi şi cele două persoane de sex feminin, rămase neidentificate, dar care au participat efectiv la comiterea faptelor; activitatea infracţională s-a derulat în perioada mai – iunie 2005, deci a avut continuitate, iar între făptuitori rolurile erau bine determinate.
Faţă de această situaţie de fapt, în mod corect prima instanţă a reţinut în sarcina inculpaţilor săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen.
Curtea a constatat că în mod greşit prima instanţă a aplicat inculpatului-apelant F.C. pedeapsa accesorie a interzicerii „dreptului de a alege” prevăzută de art. 64 lit. a) teza IC. pen.
Este adevărat că pedeapsa accesorie reglementată de art. 71 alin. (2) C. pen. prevede în mod expres că o condamnare la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) O asemenea interdicţie aplicabilă în dreptul român în mod automat, oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de natura infracţiunii pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără a fi supusă controlului instanţelor în ceea ce priveşte necesitatea, nu este adecvată şi nu se justifică în raport cu natura infracţiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a inculpatului F.C.
Curtea a constatat că interzicerea „dreptului de a alege” constituie o încălcare a dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Or, potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 30/1994 de ratificare a Convenţiei, a art. 1 şi art. 32 alin. (2) din Convenţie, cât şi a art. 11 şi art. 20 din României, jurispradenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este obligatorie pentru autorităţile judiciare române, precum şi interpretarea dată Convenţiei de instanţa europeană.
Aşa fiind, a fost admis apelul declarat de inculpatul F.C., a fost desfiinţată în parte latura penală a sentinţei şi a fost înlăturată, pentru inculpatul F.C. pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I C. pen., respectiv „dreptul de a alege”.
în baza art. 373 C. proc. pen., curtea a examinat cauza prin extindere şi cu privire la inculpatul B.A.I., care nu a declarat apel, dar care a decedat la data de 21.01.2008 în Italia, aspect necunoscut de prima instanţă la data pronunţării sentinţei apelate.
Din actele existente în dosar a rezultat că inculpatul B.A.I. a decedat în localitatea Sona Verona din Italia, într-un accident stradal, la data de
21.01.2008.
Prima instanţă, necunoscând această împrejurare, a dispus condamnarea inculpatului B.A.I. prin sentinţa penală pronunţată la data de 8.04.2008.
Curtea, văzând dispoziţiile art. 373 C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de apel examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor, lâră să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea, a extins efectul apelului declarat de inculpatul F.C. şi cu privire la inculpatul B.A.I. şi, constatând că în cauză a intervenit decesul acestuia, a înlăturat pedepsele principale accesorii şi complementare aplicate, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestui inculpat, întrucât în cauză a intervenit decesul acestuia.
A mai constatat curtea că latura civilă a cauzei nu poate fi desfiinţată. Pe de o parte, pentru faptul că instanţa de control judiciar a fost învestită doar cu apelul inculpatului F.C., iar dacă am înlătura dispoziţia vizând obligarea în solidar a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile faţă de cele 11 părţi civile, i s-ar crea o situaţie mai grea inculpatului în propria-i cale de atac, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., iar pe de altă parte nici dispoziţiile art. 373 C. proc. pen. nu permit ca, dând efect extensiv apelului, în privinţa unei părţi care nu a uzat de această cale de atac, să i se creeze o situaţie mai grea.
Cu această motivare, au fost menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
§3. Drept procesual penal. Partea generală
