CEDO a apreciat ca reprezinta defect fundamental, care justifica revizuirea unei hotarâri intrata în puterea lucrului judecat, numai „circumstantele nou descoperite”, iar nu „circumstantele noi”. Circumstantele care au legatura cu cazul, existasera în cursul procesului si nu fusesera dezvaluite judecatorului, devenind cunoscute numai dupa terminarea procesului, sunt „nou descoperite”, în timp ce circumstantele care privesc cazul, dar au luat nastere dupa proces, sunt „noi”.
Simpla divergenta de pareri, chiar si între doi experti, nu va putea reprezenta un asemenea defect fundamental si nu justifica desfiintarea unei hotarâri judecatoresti intrate în puterea lucrului judecat (C.Stanca Popescu vs.România, hotarârea din 7 iulie 2009; Cauza Pradevnaia împotriva Rusiei, cerere nr.69529/01, hotarârea din 18.11.2004).
Simpla divergenta de pareri, chiar si între doi experti, nu va putea reprezenta un asemenea defect fundamental si nu justifica desfiintarea unei hotarâri judecatoresti intrate în puterea lucrului judecat (C.Stanca Popescu vs.România, hotarârea din 7 iulie 2009; Cauza Pradevnaia împotriva Rusiei, cerere nr.69529/01, hotarârea din 18.11.2004).
Art. 322, pct. 5 Cod procedura civila
Art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului
Prin cererea înregistrata pe rolul Curtii de Apel Constanta sub nr.626/36/2011 revizuentul C.P. a solicitat în contradictoriu cu intimata C.G., revizuirea deciziei civile nr. 27/FM/28.03.2011 pronuntata de Curtea de Apel Constanta în dosarul civil nr. 755/212/2005, cu consecinta desfiintarii deciziei pronuntate în recurs si rejudecarea caii de atac în raport de înscrisul nou – raport de expertiza tehnica extrajudiciar, cu privire la imobilul supus partajului, înscris obtinut dupa data solutionarii caii de atac a recursului.
În motivarea cererii de revizuire se arata ca prin decizia nr.27/FM/28.03.2011, Curtea de Apel Constanta a respins cererea recurentului reclamant de a exclude din masa de partaj terenul lot. 525 m.p. (lot 160) si constructia edificata pe acesta în satul Schitu, comuna Costinesti, str. T. nr.10, judetul Constanta, instanta de recurs preluând evaluarea bunului descris mai sus facuta în apel, respectiv valoarea de 728.903.320 lei, care depasea cu mult valoarea de piata de la momentul solutionarii cauzei.
La termenul din 15.03.2011, revizuientul a solicitat SC M.B.C. SRL (membra ANEVAR) sa întocmeasca un raport de expertiza privitor la valoarea imobilului din satul Schitu, comuna Costinesti, din care sa reiasa valoarea de piata a acestui imobil, cerere înregistrata sub nr.3034/15.03.2011.
Desi urma ca expertiza sa se efectueze în termen de 1 saptamâna, pâna la momentul solutionarii recursului, partenerul contractual nu si-a îndeplinit obligatia, lucrarea fiind comunicata revizuentului abia la data de 7 mai 2011.
Se apreciaza ca acest raport de expertiza este deosebit de important în stabilirea loturilor aferente operatiunii de partaj a bunurilor comune, astfel ca în mod gresit, în lipsa evaluarii corecte si actuale, instanta a apreciat ca valoarea imobilului din Costinesti este de 728.903,32 lei, pe când documentul recent – expertiza extrajudiciara atesta o valoare de maxim 136.400 Euro.
Întrucât în perioada 15.03.2011 – 30.03.2011, recurentul a fost împiedicat de sanatate sa ia legatura cu societatea care efectua expertiza extrajudiciara a imobilului, raportul de expertiza a fost finalizat si comunicat revizuientului la data de 7.05.2011, data în raport de care se impune a se calcula termenul de 1 luna pentru promovarea cererii de revizuire.
În drept, se invoca dispozitiile art. 322 pct. 5 cod pr.civila.
Prin concluziile scrise depuse la dosar de intimata pârâta C.G., s-a precizat pozitia procesuala a acesteia în raport de cererea de revizuire, intimata solicitând respingerea cererii, motivat de faptul ca nu sunt întrunite cumulativ conditiile impuse de art. 322 pct. 5 cod pr.civila.
Curtea, analizând cererea de revizuire în raport de criticile revizuientului si de disp. art. 322 pct. 5 cod pr.civila, constata urmatoarele :
Revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotarârii definitive, în cazurile si în conditiile expres stabilite de lege.
Art.322 pct.5 teza I cod pr.civila prevede ca revizuirea unei hotarâri poate interveni în cazul în care, dupa darea unei hotarâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfatisate dintr-o împrejurare mai presus de vointa partilor.
Pentru a se putea invoca acest motiv si a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
– partea interesata sa prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronuntat hotarârea atacata; înscrisul sa aiba forta probanta prin el însusi, fara sa fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de proba; înscrisul sa fi existat la data când a fost pronuntata hotarârea ce se cere a fi revizuita; înscrisul sa nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronuntat hotarârea atacata, fie pentru ca a fost retinut de partea potrivnica, fie dintr-o împrejurare mai presus de vointa partilor; înscrisul sa fie determinant, în sensul ca, daca ar fi fost cunoscut de instanta cu ocazia judecarii fondului, solutia ar fi fost alta decât cea pronuntata.
Din analiza acestor conditii de admisibilitate, rezulta ca sfera de aplicare a revizuirii pentru înscrisuri noi este foarte limitata. Astfel, în literatura de specialitate s-a subliniat faptul ca, notiunea de „înscris” trebuie luata în acceptiunea ei restrânsa, necuprinzând declaratii de martori chiar autentificate, rapoarte de expertiza, marturisiri. În al doilea rând, înscrisul trebuie sa fie opozabil partii adverse, deci daca aceasta nu a participat la operatiunea contestata prin înscris, este necesar ca înscrisul respectiv sa fi dobândit data certa (Codul de procedura civila, comentat si adnotat, Gabriel Boroi, Dumitru Rodescu, Editura ALL, Bucuresti, 1994, pag.566).
În speta, se retine ca „înscrisul” nou invocat de revizuient îl constituie un raport de expertiza extrajudiciara, întocmit, fara convocarea partii adverse, dupa pronuntarea hotarârii din recurs, la solicitarea exclusiva a revizuientului.
Acceptând chiar o interpretare mai extinsa a notiunii de „înscris”, în sensul ca si raportul de evaluare a imobilului s-ar încadra în aceasta categorie, Curtea constata ca în speta, nu sunt întrunite cumulativ celelalte conditii de admisibilitate a revizuirii impuse de art. 322 pct. 5 cod pr.civila, dar si de jurisprudenta CEDO, care impune ca desfiintarea unei hotarâri judecatoresti intrate în puterea lucrului judecat sa nu poata interveni decât pentru „defecte fundamentale” ale hotarârii, care au devenit cunoscute instantei, numai dupa terminarea procesului.
Dreptul la un proces echitabil în fata unei instante, astfel cum este garantat la art. 6 din Conventie trebuie interpretat în lumina preambulului la Conventie, ale carui dispozitii relevante afirma ca statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii juridice, care impune printre altele ca, atunci când instantele pronuntata o hotarâre irevocabila, decizia acestora sa nu fie contestata (hotarârea Brumarescu împotriva României, 28 octombrie 1999, Culegere de hotarâri si decizii, 1999 – VII, pct. 61, CEDO).
Acest principiu subliniaza faptul ca niciuna din parti nu are dreptul de a solicita revizuirea unei hotarâri definitive si obligatorii doar pentru a obtine o reaudiere si o noua decizie într-o cauza. Atributia de revizuire a instantelor superioare ar trebui exercitata pentru corectarea erorilor judiciare, neîndeplinirea justitiei si nu pentru substituirea unei revizuirii.
Revizuirea nu poate fi tratata ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a avea doua puncte de vedere asupra subiectului nu este un motiv pentru reexaminare. Îndepartarea de la principiul respectiv este justificata doar când este impusa de circumstante cu caracter substantial si convingator (cauza Riabik împotriva Rusiei nr. 52854/1999, pct.52, CEDO -2003-X; cauza Stanca Popescu împotriva României nr.8727/03, hotarârea din 7 iulie 2009).
În jurisprudenta CEDO s-a retinut în mod constant ca revizuirea unei hotarâri irevocabile poate interveni numai pentru un „defect fundamental”, care a devenit cunoscut numai dupa terminarea procesului, în situatia în care el este/devine cunoscut în cursul procesului, atunci partile au la îndemâna caile ordinare de atac (cauza Popescu Stanca contra României, hotarâre publicata).
CEDO a apreciat ca reprezinta – defect fundamental, care justifica revizuirea unei hotarâri intrata în puterea lucrului judecat, numai „circumstantele nou descoperite”, iar nu „circumstantele noi”. Circumstantele care au legatura cu cazul, existasera în cursul procesului si nu fusesera dezvaluite judecatorului, devenind cunoscute numai dupa terminarea procesului sunt „nou descoperite”, în timp ce circumstantele, care privesc cazul dar au luat nastere dupa proces sunt „noi”.
În speta, se retine ca valoarea de piata a imobilului din satul Schitu, comuna Costinesti, inclus în masa bunurilor comune a constituit o cauza de contestare a legalitatii hotarârii primei instante, atât în apel, cât si în recurs, reclamantul Constantinescu Paul apreciind ca valoarea stabilita de expertii judiciari, atât în prima expertiza, cât si în contraexpertiza cu 3 experti este exagerat de mare, în raport cu pretul practicat pe piata libera.
Prin urmare, valoarea apreciata ca fiind foarte mare a acestui imobil si expertiza extrajudiciara realizata ulterior solutionarii recursului pentru sustinerea acestei opinii a recurentului, nu pot fi apreciate ca fiind „circumstante nou descoperite” si asimilate unor defecte fundamentale, necunoscute de judecator cu ocazia solutionarii cailor de atac (apel si recurs); expertiza extrajudiciara prezinta practic un alt punct de vedere cu privire la valoarea unui element al patrimoniului comunitar al sotilor si nu justifica desfiintarea hotarârii Curtii de Apel Constanta pronuntata în recurs.
De altfel, se retine ca nu s-a facut dovada ca evaluarea imobilului nu s-a facut în recurs dintr-o cauza mai presus de vointa partilor sau ca raportul de expertiza a fost retinut de partea adversa, asa cum prevede art. 322 pct. 5 Cod pr.civila, aceasta proba fiind disponibila cu ocazia solutionarii caii de atac, în masura în care recurentul ar fi dat dovada unui comportament diligent, prin propunerea si administrarea tuturor probatoriilor conform exigentelor dispozitiilor art. 305 Cod pr.civila coroborat cu disp. art. 316 si art. 292 Cod pr.civila.
Astfel, din analiza dosarului civil nr. 626/36/2011, se retine ca recurentul C.P., desi în cererea de recurs si-a exprimat nemultumirea cu privire la creanta majorata datorata fostei sotii prin supraevaluarea imobilului din Costinesti, acesta nu a propus administrarea de probatorii noi cu privire la valoarea pe care o aprecia la acel moment ca fiind cea reala si corecta – nici prin cererea declarativa de recurs si nici la prima zi de înfatisare.
Instanta de recurs a constatat la termenul de judecata din 07.11.2011, ca urmare a punerii în discutia partilor a problemei ce viza completarea materialului probator administrat în instantele de fond si de apel, ca prin nota de probatorii depusa la dosar de avocatul recurentului reclamant, nu se releva existenta altor probe decât a celor deja câstigate judecatii.
Mai mult, de la momentul promovarii recursului – 29.10.2010 si pâna la momentul închiderii dezbaterilor pe fondul recursului – 21.03.2011, recurentul reclamant a avut la dispozitie un interval de timp suficient pentru obtinerea unor probe noi cu privire la valoarea de piata a imobilului litigios, recurentul nefacând dovada efectuarii unor diligente pentru obtinerea acestor probe si nici a faptului ca pe toata aceasta perioada a fost împiedicat dintr-o cauza mai presus de vointa sa, sa obtina relatiile pe care le aprecia ca fiind relevante si determinante în solutionarea recursului; lipsa unui comportament diligent nefiind imputabila instantei de recurs sau partii adverse.
De altfel, acest raport de expertiza extrajudiciara depus în instanta de revizuire nu întruneste nici conditia de a fi determinant, în sensul ca dar fi fost cunoscut de instanta cu ocazia judecatii pricinii, solutia ar fi putut fi alta decât cea pronuntata, neputându-se specula asupra probei cu expertiza pe care si-ar fi însusit-o instanta de recurs, din considerentele deciziei civile nr. 27/FM/28.03.2011, rezultând ca instanta a înlaturat proba cu expertiza efectuata de un singur expert la instanta de fond si, si-a însusit opinia celor trei experti imobiliari care au realizat contraexpertiza în apel.
În concluzie, constatându-se ca nu s-a facut dovada existentei unui defect fundamental la momentul solutionarii recursului, iar raportul de expertiza extrajudiciara invocat în cererea de revizuire nu întruneste cumulativ conditiile unui „înscris nou” în sensul art. 322 pct. 5 cod pr.civila, Curtea va respinge cererea de revizuire formulata de revizuientul C.P.
