OUG 194/2002 rep. cu modificările ulterioare privind regimul străinilor în România.
Prelungirea ulterioară a dreptului de şedere temporară în România a unui cetăţean străin, pentru desfăşurarea de activităţi comerciale. Condiţii. Refuzul autorităţii pentru străini şi emiterea dispoziţiei de părăsire a teritoriului României.
OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România cu modificările şi completările ulterioare, reglementează la art.55, condiţiile în care poate fi prelungit dreptul de şedere temporară în România a unui cetăţean străin pentru desfăşurarea de activităţi comerciale şi condiţiile prelungirii ulterioare a dreptului de şedere temporară pentru desfăşurarea de activităţi comerciale. În cazul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art.55 al.1 şi al.2 din ordonanţă, şederea cetăţeanului străin devenind ilegală, se emite, în condiţiile art.79, art.80 şi următ.din ordonanţă, dispoziţia de părăsire a teritoriului României, care obligă cetăţeanul străin să părăsească teritoriul României, în termenul stabilit, act administrativ individual care se comunică cetăţeanului străin.
Potrivit art.82 din ordonanţă, dispoziţia de părăsire a teritoriului României poate fi contestată în termenul de 10 zile de la comunicare, la Curtea de apel competentă, funcţie de emitentul actului administrativ individual, iar contestaţia se soluţionează în termen de 30 zile de la data primii acesteia, sentinţa instanţei fiind definitivă şi irevocabilă.
Exercitarea căii de atac împotriva dispoziţiei de părăsire a teritoriului, suspendă executarea acesteia.
(sentinţa civ.nr.127/17.01.2007-Secţia a VIII-a CAF)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe 2.10.2006, reclamantul- cetăţean libanez cu reşedinţa în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a contestat dispoziţia de părăsire a teritoriului României nr.12553/16.09.2006 emisă de pârâtă, solicitând anularea acesteia şi repunerea în situaţia anterioară prin prelungirea dreptului de şedere în România.
Acţiunea fost timbrată cu taxa de timbru de 4 RON şi timbre judiciare mobile de 0,30 RON.
În motivare, reclamantul a arătat că în perioada 15.09.2005-15.09.2006 a avut viză de şedere legală şi, din august 2003 până la 15.09.2005 a avut drept de şedere legală în România pentru desfăşurarea de activităţi comerciale, fiind asociat la SC Sun Tower Com SRL Bucureşti, însă prin dispoziţia de părăsire a teritoriului României nr.122553/16.09.2006 emisă de pârâtă, s-a dispus în sensul obligării petentului/reclamant să părăsească teritoriul României, refuzându-i-se prelungirea dreptului de şedere temporară în România în conformitate cu prevederile art.55 al.1 şi 2 lit.a, OUG 194/2002 rep.2004, cu motivarea că “nu a prezentat documente care să ateste investiţia realizată în conformitate cu planul de afaceri, astfel încât activitatea desfăşurată nu corespunde condiţiilor pentru care a fost acordat dreptul de şedere iniţial”.
Reclamantul a arătat că în luna iulie 2006 s-a prezentat la Serviciul pentru străini Bucureşti-Autoritatea pentru Străini solicitând prelungirea vizei de şedere în scop de afaceri, iar în susţinerea cererii a depus în copii xerox şi originale, documentele solicitate şi taxele aferente, cum a procedat şi în 2005, 2004 şi 2003, cu 30 de zile înainte de expirarea vizei de şedere, cum prevede art.51 al.1, OUG 194/2002 şi a depus toate documentele necesare şi solicitate pentru a obţine prelungirea vizei de şedere pentru încă 1 an, respectiv 15.09.2006-15.09.2007.
Reclamantul a menţionat că apreciază că îndeplineşte condiţiile cerute de lege, respectiv art.55, OUG 194/2002 rep., societatea la care este asociat şi administrator, având un capital social subscris şi vărsat, conform art.55 al.2, pct.IV lit.c, şi a făcut dovada prin bilanţul că deţine mijloace de întreţinere în cuantum de cel puţin 500 EURO/lună.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt prezentată de autoritatea emitentă a actului administrativ atacat, reclamantul a arătat că a în România în anul 2003 pe baza avizului ARIS obţinut la 11.07.2003 sub nr.157, pe baza unui Plan de afaceri, care a fost în fază de pionierat la acel moment, iar după numeroase demersuri s-a reuşit întocmirea unui plan de afaceri bazat pe ideile şi previziunile sale care reflectau intenţiile de a investi.
Reclamantul a arătat că, din punct de vedere legal şi faptic, societatea Sun Tower Com SRL avea, la data efectuării planului de afaceri şi obţinerii avizului ARIS, amenajată în str.Lt.Ionescu Baican nr.13, sector 2, o clădire pentru a fi ulterior utilată şi destinată unei fabrici de microproducţie încălţăminte, iar această microfabrică a funcţionat cu un efectiv de 12 salariaţi până în primăvara anului 2005 când datorită unei situaţii economice critice, determinată de inflaţia pieţei de consum, a fost nevoit să o închidă, iar utilajele cât şi stocurile de materiale şi materii prime au fost stocate şi transportate în incinta SC Sun City 2000 Impex SRL din localitatea Voluntari, unde în prezent societatea sa comercială, SC Sun Tower Com SRL se află în negocieri pentru închirierea sau asocierea într-un spaţiu (hală) destinată amplasării utilajelor, pentru a deschide din nou microfabrica.
Reclamantul a menţionat că din punct de vedere comercial, deşi a intrat într-o stare de conservare şi de încetare a activităţilor specificate în Planul de afaceri, a continuat să-şi desfăşoare activitatea specifică firmei, de producţie şi comerţ încălţăminte pe o piaţă românească la comerţ cu ridicata, deschizând 2 noi magazine, iar în ceea ce priveşte investiţia efectuată, a adus în România fonduri necesare desfăşurării activităţii prezentând la obţinerea avizului ARIS un extras de la o bancă din ţara de origine de peste 100.000 Euro, iar societatea de la care este acţionar nu are datorii la bugetul de stat şi local, aspecte în raport de care apreciază că situaţia sa a fost greşit reţinută de organele pârâtei autorităţi pentru străini care au întocmit proces verbal de situaţie, cu ocazia controlului efectuat, act care nu i-a fost prezentat spre cunoştinţă.
În susţinere, s-a depus la dosar, în copie certificată, actul administrativ individual emis de pârâtă, avizul 157/11.07.2003 eliberat de ARIS, permis de şedere şi extras paşaport (filele 4-8 ds.).
Pârâta a depus la dosar în copie, documentaţia care a stat la baza actului administrativ, dispoziţia de părăsire a teritoriului României (filele 15-38 ds.).
Curtea, analizând actul administrativ dedus judecăţii şi documentaţia care a stat la baza acestuia, în raport de susţinerile formulate şi de prevederile normative aplicabile, urmează să respingă acţiunea/contestaţia ca neîntemeiată, pe toate capetele de cerere pentru următoarele considerente:
– actul administrativ individual dedus judecăţii, dispoziţia de părăsire a teritoriului României nr.122553/16.09.2006, comunicată titularului/reclamant la 18.09.2006, sub semnătură, astfel cum rezultă din menţiunea de pe aceasta (fila 15 ds.), a fost emis de pârâta autoritate pentru străini în conformitate cu prevederile art.80(1) lit.b, OUG 194/2002 rep., întrucât pentru acordarea vizei pentru şederea temporară a cetăţeanului străin, reclamantul, pe teritoriul României în scopul desfăşurării de activităţi comerciale, acesta nu îndeplinea condiţiile cerute de lege, pentru prelungirea ulterioară a dreptului de şedere temporară în scopul desfăşurării de activităţi comerciale, în sensul prev.art.55 al.1 şi 2 lit.a, OUG 194/2002 rep., privind regimul străinilor în România, acesta în calitate de acţionar şi administrator al SC Sun Tower Com SRL, neprezentând documente cate să ateste investiţia realizată în conformitate cu cele propuse în Planul de afaceri, activitate desfăşurată necorespunzând condiţiilor pentru care a fost acordat iniţial dreptul de şedere temporară în România, cum de altfel rezultă din documentaţia care a stat la baza actului atacat.
Susţinerile reclamantului în sensul că activitatea unei poate cunoaşte şi perioade de dificultate, nu pot fi reţinute, textul normativ în temeiul căruia s-a emis actul contestat neprevăzând decât condiţiile imperativ cerute de lege pentru prelungirea, în speţă ulterioară, a dreptului de şedere temporară în România în scopul desfăşurării de activităţi comerciale, iar faţă de documentaţia care a stat la baza actului administrativ individual în cauză, rezultă că pârâta autoritate pentru străini a apreciat corect în limitele dispoziţiilor legale menţionate.
Prin urmare, nefiind întrunite condiţiile art.8(1), Lg.554/2004, actul administrativ individual, dispoziţia de părăsire a teritoriului României nr.122553/16.09.2006 fiind emisă de autoritatea pentru străini cu respectarea prevederilor normative în materie, Curtea va respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamant împotriva acestei dispoziţii. Pe cale de consecinţă va respinge şi capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la prelungirea dreptului de şedere temporară în România, ca neîntemeiat întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de ordonanţa privind regimul străinilor în România pentru prelungirea ulterioară a dreptului de şedere temporară în România, în scopul desfăşurării activităţii comerciale nefiind întrunite condiţiile art.55 al.2 lit.a, din ordonanţă.
Potrivit prev.art.82(1) teza finală, OUG 194/2002 rep., sentinţa instanţei este definitivă şi irevocabilă.
??
??
??
??
1
