Acţiunea este scutită de plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar în temeiul art.285 din legea 53/2003.
În motivarea contestaţiei se arată că decizia este lovită de nulitate deoarece dreptul de a aplica sancţiunea disciplinară este prescris, depăşindu-se termenul de 6 luni prevăzut de lege. Mai arată că nu a fost sancţionat niciodată disciplinar , ba chiar a fost recompensat pentru depusă conform CCM.
De asemenea, nu au fost respectate prevederile art.268 lit.c din legea 53/2003 ,nefiind consemnate în decizie motivele care au dus la înlăturarea apărărilor sale făcute cu ocazia cercetării disciplinare.
Pe de altă parte, după cercetarea disciplinară nu i s-a prezentat materialul de control şi nici copia procesului-verbal de constatare a abaterilor disciplinare. Nu s-a ţinut cont de faptul că, în conformitate cu atribuţiunile de serviciu stabilite prin fişa postului a efectuat verificări doar conform programărilor şi ordinelor de serviciu la consumatori , consemnând neregulile constatate în buletinele de verificare. Nu deţinea aparatura specifică editării (modificării) indexurilor , respectiv nu era dotat cu un laptop în acest sens. Singurii care aveau această aparatură erau şeful de formaţie şi încă doi colegi din formaţia sa de lucru.
Nu avea obligaţia citirii periodice a contorului la abonaţii reţinuţi prin decizia de concediere pentru a putea observa desigilarea sau alte nereguli vizibile care ar fi putut sugera furtul de curent electric. Nu s-a ţinut cont de faptul că grupurile de măsură erau situate în locuri publice cu acces liber , orice persoană putând interveni asupra lor.
Nu avea în atribuţiunile de serviciu o permanentă supraveghere a consumatorilor, deoarece putea merge pe teren să facă verificări doar în baza unui ordin de serviciu.
În susţinerea contestaţiei solicită administrarea probelor cu înscrisuri, martori şi interogatoriul intimatei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Se arată că reclamantului nu i s-au acordat niciodată prime pentru merite deosebite, că în atribuţiunile de serviciu ale contestatorului se regăseşte şi obligaţia de a efectua controale la instalaţiile pe care le deserveşte conform graficului făcut de superiorul său. După control avea obligaţia de a întocmi notele de constatare prin care să aducă la cunoştinţa conducerii neregulile constatate. Dreptul de a i se aplica sancţiunea nu este prescris dată fiind forma continuă de săvârşire a faptei.
Salariatului i s-au adus la cunoştinţă prin convocarea la cercetarea disciplinară faptele de care este învinuit nefiind obligatorie şi nici necesară comunicarea rezultatului cercetărilor, atât timp cât i s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară.
Contestatorului i s-au emis ordine de serviciu , cercetarea disciplinară vizând tocmai punctele în care împreună cu colegul său I.G. au efectuat diferite lucrări în temeiul unor ordine de serviciu. Buletinele de verificare întocmite nu arată realitatea din teren., o parte din nereguli fiind cenzurate prin aceste buletine. Se mai arată că, într-adevăr pentru modificarea indexurilor era necesar un laptop şi că reclamantul nu deţinea un astfel de aparat , admiţându-se posibilitatea neintervenirii în mod direct de către salariat.
În apărare s-au depus de către intimată în copie decizia contestată nr. nr.204/07.05.2010 precum şi toate actele care au stat la baza emiterii acesteia şi s-au solicitat probele cu martori şi interogatoriul contestatorului.
Instanţa administrat pentru ambele părţi probele cu înscrisuri, martori şi interogatoriul.
Prin încheierea din 12.11.2010 instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea disciplinară invocată de contestator.
Analizând probele administrate în cauză şi susţinerile părţilor instanţa reţine următoarele:
Contestatorul a fost salariatul intimatei în funcţia de electrician .
Prin decizia nr. 204/07.05.2010(filele 6-9) contestatorului i s-a aplicat sancţiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă în temeiul art.264 al.1 lit f coroborat cu art.61 lit.a din Codul muncii.
S-a reţinut în sarcina sa că în aria sa de responsabilitate a întreprins manopere frauduloase şi a dat dovadă de neglijenţă cu favorizarea consumului fraudulos de energie electrică la următorii consumatori: în localitatea A., la S.C.”A.I.” S.A. curentul secundar TC a fost inversat pe faza R şi lipsea sigiliul TC, în localitatea S. la S.C.” S.” S.R.L. indexul a fost editat neautorizat la 31.01.2005, în localitatea L. la consumatorul SC „R.” SRL verificat de contestator în februarie 2009 lipseau sigiliile iar o fază era deconectată, în localitatea D. , la consumatorul SC „M.E. „SRL indexul a fost editat neautorizat în 31.01.2005, la T.O. la consumatorul S.C. „C.” S.A. circuitele secundare pe fazele R şi S erau întrerupte iar la S.C. B. Com S.R.L. lipsea sigiliul la locul tocul de borne şi circuitul secundar TC pe faza T era întrerupt, în localitatea O. la consumatoul S.C. „C.C.” S.R.L. mijlocul de măsură era nesigilat iar indexul era editat iar la S.C. „T.” S.A . mijlocul de măsură era nesigilat , fazele erau inversate şi respectiv întrerupte.
Aceste nereguli reţinute de către unitate în sarcina contestatorului au fost constatate în urma controlului asupra consumatorilor din judeţul Bacău efectuat în perioada octombrie 2009- februarie 2010 ale cărui rezultate au fost consemnate în raportul centralizator de control CUBA (filele 48-51).
Potrivit fişei postului depusă la filele 174-175 contestatorul avea în atribuţiunile de serviciu asigurarea citirii contoarelor de energie electrică , verificarea funcţionării corecte a contoarelor precum şi remedierea deficienţelor constatate , fiind subordonat direct şefului de formaţie contori speciali Bacău.
Procedura de lucru aşa cum rezultă din susţinerile concordante ale părţilor susţinute de declaraţiile martorilor audiaţi, foşti lucrători ai intimatei în funcţiile de electricieni, presupunea ca pentru verificarea şi citirea indexului unui contor sau a fazelor să fie emis obligatoriu un ordin de serviciu în care se specifica ziua si locul deplasării ,în baza căruia o formaţie de două persoane se deplasa la punctul de intervenţie.
După cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi buletinele de verificare depuse la dosar ,pentru verificarea fazelor, a succesiunii acestora erau dotaţi cu un aparat de măsură fără de care această defecţiune nu putea fi detectată.
În urma verificărilor se întocmea un buletin de verificare a grupului de măsurare a energiei electrice în care se consemnau toate constatările făcute prin completarea rubricilor cuprinse în acesta , inclusiv neregulile găsite.
Aceste buletine erau aduse apoi la cunoştinţa unităţii.
Din înscrisurile depuse la dosar de către intimată nu rezultă că reclamantul nu şi-ar fi îndeplinit atribuţiunile de serviciu care constau în deplasarea la consumatori , citirea şi verificarea contoarelor, în sensul nerespectării ordinelor de serviciu emise în acest sens. De altfel, nici intimata nu indică vreo situaţia în care contestatorul să nu fi plecat în control deşi era un ordin de serviciu emis în acest sens.
Ceea ce i se impută contestatorului este de fapt denaturarea realităţii prin consemnarea în buletinele periodice de verificare a altor date decât cele constatate în realitate, aceasta de conivenţă cu consumatorii.
Analizând comparativ buletinele de verificare întocmite de către contestator cu notele de constatare întocmite cu ocazia controlului CUBA instanţa reţine că, situaţia de fapt reţinută de contestator nu este identică cu cea stabilită în nota de control , însă acest lucru nu duce automat la concluzia vinovăţiei salariatului, dată fiind diferenţa mare de timp dintre cele două verificări.
Astfel, buletinul de verificare întocmit de contestator la consumatorul SC”A.I. „ SA este din 22.10.2008 iar controlul şi nota de constatare întocmită în urma acestuia este din 05.11.2009, la aproape un an distanţă.
La SC „S.” SRL buletinul de verificare s-a întocmit în urma unui control din 22.10.2008 (fila 95) iar următorul control efectuat de inspectorii societăţii a fost abia pe 07.12.2009 conform notei de constatare de la fila 97.
La SC „R.” SRL O. buletinul de verificare este din 04.02.2009( filele 110-111) iar nota de constatare este din 14.12.2009(fila 112) .
La SC „B.S. „SRL buletinul de verificare este din 21.01.2009 iar controlul ulterior a fost efectuat pe 11.11.2009 conform notei aflate la fila 128 din dosar.
La SC C. S.R.L. buletinul de verificare întocmit de contestator este din 19.02.2008 iar constatarea ulterioară este din 22.10.2009 (134-136).
La S.C. „T.” S.A. prima verificarea contestatorului este din 18.02.2009 iar controlul din 14.10.2009(142-144).
La S.C. C. S.R.L. verificarea contestatorului conform buletinului depus la filele 118-119 este din 23.01.2009 iar controlul la 11.11.2009 conform notei de constatare aflată la fila 120.
Având în vedere natura deficienţelor constatate , respectiv faze întrerupte, inversate, lipsa sigiliilor de la unele contoare dar şi faptul că acestea din urmă erau amplasate în locuri accesibile multor persoane, instanţa reţine că situaţia de fapt se putea schimba de la un interval de timp la altul şi cu atât mai mult pe parcursul unui an, cauza putând fi atât de natură umană dar şi externă, fără legătură cu intervenţia omului.
În ceea ce priveşte editarea( modificarea) neautorizată a indecşilor instanţa reţine că acest lucru se putea realiza numai cu un soft special aflat pe un laptop. Ori după cum a recunoscut şi pârâta prin chiar decizia de concediere reclamantul nu a fost instruit în acest sens, nu i s-a dat un astfel de laptop şi nici nu avea atribuţiuni de serviciu în acest sens. Simpla suspiciune, nedovedită, de colaborare în acest sens cu persoane care deţineau această aparatură nu poate sta la baza sancţionării disciplinare a contestatorului.
Susţinerile contestatorului referitoare la neîndeplinirea de către intimată a obligaţiei de comunicare a rezultatului cercetării disciplinare nu pot fi reţinute , atât timp cât legea impune în sarcina angajatorului doar obligaţia de a încunoştiinţa salariatul de obiectul cercetării disciplinare şi respectiv cea de a i se comunica decizia de concediere , ambele obligaţii fiind îndeplinite de către pârâtă.
Faţă de cele mai sus arătate instanţa urmează să admită acţiunea şi să anuleze decizia de concediere.
În temeiul art.78 din Codul muncii va dispune reintegrarea în muncă a contestatorului şi va obliga intimata să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate , majorate şi reactualizate , începând cu data concedierii şi până la data reintegrării efective în muncă.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă intimata va fi obligată să-i plătească contestatorului 1190 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului.
