Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 11.05.2011, sub nr. 4119/279/2011, şi precizată la termenul de judecată din data de 01.09.2011, reclamantul xx a chemat în judecată pe pârâta xx şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună desfacerea căsătorie dintre părţi din culpa comună a soţilor şi revenirea la numele de naştere, acela de xx.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că părţile s-au căsătorit în anul 2003, iar din căsătorie nu au rezultat copii. La începutul relaţiile au decurs normal, însă în urmă cu aproximativ 8 ani părţile au început să nu se mai înţeleagă din cauza nepotrivirii de caracter, iar pârâta a părăsit domiciliul comun, motiv pentru care cei doi sunt separaţi în fapt de mai mulţi ani, fără a mai cunoaşte nimic unul de celălalt.
Acţiunea a fost legal timbrată conform art. 7 lit. a din Legea n r. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâta, deşi legal citată la adresa de domiciliu, comunicată de Serviciul Public comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Piatra Neamţ, precum şi la adresa părinţilor săi, dovada de citare fiind semnată de tatăl său xx, nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată pentru a-şi susţine punctul de vedere în legătură cu acţiunea promovată de reclamant şi cu susţinerile acestuia şi nici nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
La dosar numitul xx a depus un memoriu prin care a precizat că fiica sa, pârâta xx, se află în străinătate de 7 ani, are un alt partener de viaţă şi este de acord cu desfacerea căsătoriei, însă nu se poate prezenta în faţa instanţei întrucât este angajată în Italia.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei fotocopia certificatului de căsătorie înregistrat sub nr. 142/14.03.2003 în Registrul stării civile al Primăriei municipiului Piatra Neamţ, jud. Neamţ şi certificatului de naştere propriu. De asemenea, a solicitat administrarea probei testimoniale, propunând în calitate de martor pe numita xx.
Instanţa a admis probele propuse în cauză, apreciindu-le utile, pertinente şi concludente soluţionării cauzei, şi a audiat martora nominalizată anterior, a cărei declaraţie a fost consemnată şi ataşată dosarului cauzei.
Analizând şi coroborând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
Părţile s-au căsătorit la data de 14.03.2003, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie înregistrat sub nr. 142/14.03.2003 în Registrul stării civile al Primăriei municipiului Piatra Neamţ, jud. Neamţ, iar din căsătorie nu au rezultat copii.
Pe parcursul căsătoriei relaţiile matrimoniale s-au deteriorat datorită comportamentului culpabil al ambilor soţi, atmosfera din cadrul cuplului devenind încordată pe fondul lipsei de comunicare reciprocă şi a modului diferit de abordare a problemelor pe care le presupune viaţa de cuplu. Astfel a intervenit o răcire accentuată a relaţiilor dintre soţi, fără a mai exista afecţiunea şi respectul reciproce ce constituie fundamentul unei căsătorii, disensiunile apărute culminând cu părăsirea domiciliului comun de către pârâtă şi, implicit, cu despărţirea în fapt a soţilor de aproximativ 8 ani, fără a exista posibilitatea reluării relaţiilor de familie.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută, în considerarea probatoriului administrat în cauză şi în special a declaraţiei martorului audiat, instanţa apreciază că relaţiile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, drept pentru care va admite acţiunea precizată, dispunând desfacerea căsătoriei din culpa comună a soţilor, în conformitate cu dispoziţiile articolului 379 alin. 1 coroborat cu articolul 373 lit. b din .
Referitor la cererea accesorie privitoare la nume, ţinând seama că nu a intervenit o înţelegere a soţilor în sensul ca soţul să păstreze numele dobândit prin căsătorie şi nici nu au fost invocate motive temeinice de către reclamant în sensul dispoziţiilor art. 383 alin. 2 din noul Cod civil, în temeiul alineatului 3 din acelaşi articol, instanţa va dispune ca soţul să revină la numele avut anterior, respectiv “xx” de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În ceea ce priveşte cererea reclamantului de a reveni la numele de naştere, aceasta este inadmisibilă în raport cu prevederile art. art. 383 alin. 2 din noul potrivit cărora dacă nu a intervenit o neînţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţare , fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei. Or, în speţă, numele reclamantului, anterior căsătoriei este acela xx şi nu xx, astfel cum rezultă din conţinutul certificatului de căsătoriei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
