R O M Â N I A
TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 123/RMF
Şedinţa publică de la 09 Noiembrie 2010
S-a luat în examinare pentru soluţionare recursul declarat împotriva sentinţei
civile nr.7687 din data de 04.10.2010 pronunţată de Judecatoria Pitesti în dosarul
nr.14304/280/2010 şi cererea de suspendare a executării sentinţei civile
nr.7687/2010, formulate de pârâtul P.G., în contradictoriu cu intimata-reclamantă
P.N.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns: recurentul-pârât asistat
de avocat S.P. şi intimata-reclamantă personal.
Procedura legal îndeplinită.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la
dosar întâmpinare formulată de intimata-reclamantă.
Avocat P.S. depune la dosar împuternicire avocaţială de reprezentare juridică
a recurentului-pârât, chitanţă reprezentând onorariu de avocat, taxa de timbru în
sumă de 4,00 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei în ceea ce priveşte cererea
de suspendare a executării şi taxa de timbru în sumă de 5.00 lei şi timbru judiciar în
valoare de 0,15 lei în ceea ce priveşte recursul.
Tribunalul comunică recurentului-pârât prin avocat, copia întâmpinării
formulată de intimata-reclamantă.
Recurentul-pârât prezent personal şi asistat de avocat, arată că stăruie în
cererea de suspendare a executării şi arată în ceea ce priveşte cauţiunea, că aceasta
este depusă în dosarul nr.3627/109/2010 al Tribunalului Argeş. Depune la dosar
încheierea din data de 14 Octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Arges în
dosarul nr.3627/109/2010.
Intimata-reclamantă solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru
prezentarea apărătorului ales, avocat C.E. .
Avocatul recurentului-pârât arată că este de acord cu lăsarea cauzei la a doua
strigare.
Tribunalul văzând împuternicirea avocaţială nr.363/20.10.2010 a
avocatuluiC.I., aflată la fila 14 în dosarul de recurs, lasă dosarul la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică la a doua strigare au răspuns:
recurentul-pârât asistat de avocat S.P.şi intimata-reclamantă asistată de avocat C.I.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocatul recurentului-pârât arată că în raport de menţiunile formulate de
intimata-reclamantă prin întâmpinarea ce i-a fost comunicată la acest termen de
judecată, solicită proba cu înscrisuri. Solicită să depună la dosar înscrisuri prin care
să facă dovada că minora nu este vizitată la şcoală de către intimata-reclamantă şi
condiţiile oferite de recurentul-pârât pentru creşterea şi îngrijirea minorei.
Avocatul intimatei-reclamantă arată că nu consideră că sunt necesare
depunerea de noi înscrisuri întrucât au fost administrate probe în cauză. Arată că
lasă la aprecierea instanţei cererea formulată de avocatul recurentului-pârât.
Tribunalul respinge proba cu înscrisuri solicitată de recurentul-pârât prin
avocat, pe teza probatorie propusă, ca nefiind utilă soluţionării recursului.
Avocatul recurentului-pârât depune la dosar adeverinţă emisă de Şcoala cu
clasele I-VIII ……
Tribunalul încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosar la acest termen
de judecată.
de judecată.
Avocatul recurentului-pârât arată că nu are cereri noi de formulat şi în
situaţia în care nici intimata-reclamantă nu are alte cereri, nu mai stăruie în cererea
de suspendare a executării.
Avocatul intimatei-reclamantă arată că nu are cereri de formulat.
Tribunalul având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată cauza în
stare de judecată şi acordă cuvântul asupra cererii de suspendare a executării
sentinţei civile nr.7687/2010 şi asupra recursului.
Avocatul recurentului-pârât solicită admiterea recursului aşa cum a fost
formulat, potrivit motivelor depuse în scris la dosar şi pe care le susţine, casarea
sentinţei de fond şi pe fond respingerea acţiunii principale şi admiterea cerererii
reconvenţionale, cu consecinţa încredinţării minorei spre creştere şi educare tatălui
şi obligarea intimatei-reclamantă la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei.
Arată că potrivit Legii nr.272/2004, instanţa trebuie să aibă în vedere interesul
superior al minorei. Arată că recurentul-pârât are condiţii materiale şi morale mai
bune decât intimata-reclamantă, pentru creşterea şi educarea minorei având în
vedere că, locuinţa recurentului-pârât este cea în care minora s-a născut şi a crescut.
Recurentul-pârât este ajutat în creşterea şi educarea minorei de bunicii paterni ai
minorei. Solicită a se avea în vedere dorinţa minorei de a rămâne la tată. Arată că nu
cunoaşte dacă intimata-reclamantă are un domiciliu stabil. De asemenea solicită a se
avea în vedere moralitatea intimatei-reclamantă care mai are un copil dat spre
adopţie. În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării sentinţei civile
nr.7687/2010, arată că aceasta este rămasă fără obiect în raport de soluţionarea
fondului. Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat şi
menţinerea sentinţei de fond ca legală şi temeinică. Arată că susţinerile recurentului-
pârât formulate prin avocat sunt neîntemeiate. Intimata-reclamantă are şi condiţii
materiale şi condiţii morale pentru creşterea şi îngrijirea minorei. Arată că
moralitatea intimatei-reclamantă nu poate fi pusă la îndoială în raport de susţinerea
privind copilul acesteia dat spre adopţie întrucât adopţia s-a efectuat cu acordul
ambilor părinţi. Interesul major al minorei este acela de a fi încredinţată mamei
spre creştere şi educare întrucât intimata-reclamantă doreşte şi poate să îngrijească
minora. Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că, prin sentinţa civilă nr.7687/2010 Judecătoria Piteşti, a admis
cererea principală, formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, de reclamanta
P.N.în contradictoriu cu pârâtul P.G. şi, a încredinţat provizoriu reclamantei, pe
minora F.A. , născută la data de XX.XX.2003 până la soluţionarea irevocabilă a
dosarului de nr.12131/280/2010, cu obligarea pârâtului la plata, în favoarea
minorei, a pensiei de întreţinere în cotă de 25 % din venitul său net lunar, începând
cu data pronunţării sentinţei şi până la soluţionarea irevocabilă a aceluiaşi dosar.
A respins cererea reconvenţională, cu acelaşi obiect, formulată de pârât pe
calea ordonanţei preşedinţiale.
S-a făcut în cauză şi aplicabilitatea dispoziţiilor art.274 Cod pr.civilă, iar
pârâtul, a fost obligat să plătească reclamantei, suma de 510 lei cu titlu de cheltuieli
S-a dispus ca executarea ordonanţei să se facă fără somaţie şi fără trecerea
unui termen.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în esenţă că din
căsătoria părţilor a rezultat minora F.A., născută la data de XX.XX.2003, că în
prezent pe rolul Judecătoriei Piteşti se află în curs de soluţionare dosarul
nr.12131/280/2010 având ca obiect divorţ , că în primăvara acestui an, reclamanta
împreună cu minora au părăsit domiciliul comun din localitatea B., iar la sfârşitul
lunii iulie, prevalându-se de împrejurarea că doreşte să vadă fetiţa, pârâtul a luat-o
abuziv de lângă mama sa, fiind edificatoare în acest sens declaraţia minorei, care, a
arătat că, tatăl „a furat-o de la mami cu o maşină”.
A constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile art.581 Cod pr.civilă, iar
respectarea interesului minorei, aflată la o vârstă fragedă, când are mare nevoie de
îngrijirea maternă, reclamanta fiind alături de fetiţă de la naştere şi până în prezent,
impune ca, până la definitivarea irevocabilă a dosarului nr.12131/280/2010, aceasta
să fie încredinţată spre creştere şi educare reclamantei, cu atât mai mult cu cât,
potrivit probatoriului administrat, după despărţirea de mamă, fetiţa a devenit foarte
introvertită şi instabilă emoţional.
A mai constata că, doar mama este în măsură să îi asigure o atmosferă
familială stabilă, nefiind justificată desprinderea copilului din mediul său de viaţă
obişnuit, în timp ce, situaţia actuală a tatălui, respectiv împrejurarea că nu are loc de
muncă stabil şi obişnuieşte să consume băuturi alcoolice, în lipsa prezenţei mamei,
i-ar afecta grav creşterea armonioasă şi dezvoltarea, aşa încât, a dispus în acest sens,
în conformitate cu dispoziţiile art.42 Codul familiei, totodată, în temeiul art.86 şi 94
Codul familiei, obligând pârâtul la plata pensiei de întreţinere.
În raport de aceleaşi considerente, şi ţinând seama şi de dispoziţiile art.14 din
Legea 272/2004, art.8 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale precum şi de jurisprudenţa CEDO în aplicarea acestor
dispoziţii , a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei civile nr.7687/2010 a declarat recurs pârâtul, criticând-o
pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele motive:
Prima instanţă şi-a motivat hotărârea încredinţării minorei, în principal, pe
ideea că desprinderea copilului din mediul său de viaţă obişnuit nu este justificată
prin nicio intervenţie.
Or, probatoriul administrat a dovedit că fostul domiciliu comun al soţilor
este mediul în care minora a locuit de la naştere şi până în prezent.
Cu toate acestea, prima instanţă nu a ţinut cont de aceste aspecte, făcând o
interpretare eronată a probatoriului administrat în cauză din care reiese că,
reclamanta nu are un domiciliu stabil, lucrează pe trei schimburi, iar în intervalul de
timp în care merge la serviciu, nu există o altă persoană care să o supravegheze pe
minoră.
Acelaşi probatoriu, demonstrează că, tatăl asigură condiţii optime pentru
creşterea minorei – în acest sens s-a depus la dosar anchetă socială – că minora este
ataşată de pârât exprimându-şi dorinţa să rămână cu acesta şi că, în prezent, minora
frecventează cursurile şcolii din com.B.
De asemenea, prima instanţă a realizat o eronată evaluare a probei
testimoniale administrată în cauză, din care, în mod greşit a tras concluzia că,
minora ar avea probleme de natură emoţională, că pârâtul ar consuma băuturi
alcoolice şi că nu ar avea un loc stabil de muncă , că ar fi reţinut minora, împotriva
voinţei reclamantei.
Dimpotrivă, acelaşi probatoriu demonstrează că, şi în perioada în care soţii
au locuit împreună , tatăl se ocupa de creşterea şi educarea minorei, fiind ajutat de
bunica paternă şi de asemenea că, ambii soţi, au contribuit la cheltuielile casei şi la
cheltuielile pentru creşterea şi educarea minorei.
A mai solicitat pârâtul şi suspendarea executării sentinţei civile nr.7687/2010,
cererea în acest sens, fiind întemeiată pe dispoziţiile art.300 alin.2 şi alin.3 Cod
pr.civilă.
pr.civilă.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor aduse şi în raport de
dispoziţiile art.3041 Cod pr.civilă, se constată că recursul este fondat pentru
următoarele considerente:
În cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art.581 Cod
Astfel, fiind făcută dovada că pe rolul Judecătoriei Piteşti se află în curs de
soluţionare dosarul nr.12131/280/2010, având ca obiect desfacerea căsătoriei
dintre reclamantă şi pârât, urgenţa măsurii ce aceştia au solicitat a fi luată este
prezumată , iar această concluzie se desprinde din interpretarea dispoziţiilor art.6132
Cod pr.civilă.
Pe de altă parte, măsura încredinţării minorei este luată până la soluţionarea
irevocabilă a dosarului nr.12131/280/2010, fiind evident astfel că, măsura dispusă,
este vremelnică şi nu prejudecă fondul cauzei.
Însă, din perspectiva interesului minorei în mod nelegal prima instanţă a
dispus în sensul încredinţării la mamă, reţinând că aceasta are o vârstă fragedă şi
este în interesul copilului să fie crescut şi îngrijit de mama sa, şi aceasta, în scopul
de a i se asigura , cel puţin până la soluţionarea definitivă a divorţului, o atmosferă
stabilă, de natură să-i confere un echilibru emoţional neperturbat.
În speţă, părţile nu au fost în măsură să decidă asupra acestei chestiuni, astfel
că, în cadrul acestei neînţelegeri, instanţa judecătorească trebuie să decidă în
conformitate cu dispoziţiile art.42 Codul familiei , ţinând seama numai de interesul
copilului, neinteresând motivele care au condus la promovarea acţiunii de divorţ şi
raporturile dintre soţi.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile legale prevăzute de art.2 alin.3 din Legea
272/2004 privind protecţia şi promovarea dreptului copilului, potrivit cărora,
principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile
care privesc copiii, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.
În cauză, examinarea interesului minorei, se realizează atât în raport cu
criteriul vârstei, cât şi în raport de cel ce implică ca, prin măsura încredinţării să se
asigure acestuia o principală şi statornică, respectiv unde a locuit de regulă
copilul până în prezent şi mediul familial în care a crescut până la această dată.
Or, întreg probatoriul administrat în cauză, confirmă faptul că, minora a
locuit, împreună cu părinţii, în com.B. jud.Argeş, în domiciliul bunicii paterne care
a îngrijit-o şi a supravegheat-o pe minoră, sprijinind-o astfel chiar pe reclamantă.
Având în vedere aceste împrejurări, precum şi faptul că, în dosarul de divorţ,
instanţa va dispune cu privire la încredinţarea spre creştere şi educare a copilului, al
cărui deznodământ, nu poate fi cunoscut, dar cu siguranţă, în soluţia ce se va da, va
prevala interesul minorului , fără ca prin prezenta hotărâre să se creeze un
ascendent pentru unul sau altul din părinţi, tribunalul constată că părintele cel mai
indicat în acest moment pentru încredinţarea minorei, este tatăl.
În nici un caz, nu este în interesul minorei ca într-un interval de timp destul
de scurt, copilul a cărui fragilitate psihologică, în raport cu vârsta , nu mai trebuie
demonstrată -a fost recunoscută chiar de prima instanţă – să fie supus mai multor
schimbări de mediu, cu atât mai mult cu cât, întreg probatoriul administrat în cauză
demonstrează că ambele părţi sunt părinţi buni şi s-au ocupat de creşterea şi
educarea minorei.
Se va observa că, probatoriul administrat, nu confirmă reţinerile instanţei
potrivit cărora, pârâtul obişnuieşte să consume băuturi alcoolice iar potrivit
adeverinţei nr.17/15.09.2010 eliberată de AD X SRL, pârâtul este încadrat în
muncă (f.40 dosar fond).
Chiar dacă acest înscris nu are valoarea unui mijloc absolut de probă, nu
poate fi omis, câtă vreme nu a fost combătut printr-o altă probă.
Soluţia corespunde şi dispoziţiilor art.8 din Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, referitor la protecţia vieţii
private, intime şi de familie a copilului.
De aceea, faţă de cele mai sus arătate, în temeiul art.312 Cod pr.civilă,
urmează să fie admis recursul şi modificată sentinţa astfel cum se va preciza în
dispozitivul prezentei decizii, iar în mod corelativ, reclamanta va fi obligată, să
plătească pârâtului, în favoarea minorei, de întreţinere în cotă de 25% din
venitul său net lunar începând cu data de 06.09.2010, când a fost formulată cererea
reconvenţională şi potrivit plafonului prevăzut de art.94 alin.3 codul familiei.
Pe cale de consecinţă, va fi respinsă ca rămasă fără obiect, cererea de
suspendare a executării sentinţei recurate.
Văzând şi dispoziţiile art.274 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul P.G. , împotriva sentinţei civile nr.7687
din data de 04.10.2010 pronunţată de Judecatoria Pitesti în dosarul
nr.14304/280/2010 în contradictoriu cu intimata-reclamantă P.N. domiciliată în
Modifică în tot sentinţa în sensul că respinge cererea principală.
Admite cererea reconvenţională.
Încredinţează pârâtului-reclamant pe minora F.A. nascută la data de xx.xx
.2003, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr.12131/280/2010.
Obligă reclamanta-pârâtă, să plătească pârâtului-reclamant, în favoarea
minorei, de întreţinere în cotă de 25% din venitul său net lunar începând cu
data de 06.09.2010.
Respinge cererea de suspendare a executării sentinţei recurate ca rămasă fără
obiect.
Obligă pe intimată să plătească recurentului suma de 1915,3 lei cheltuieli de
judecată fond şi recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 09 Noiembrie 2010
Preşedinte,
Judecător,
Judecător,
Grefier
6
