Audierea inculpatului achitat de către instanţa de fond în procedura apelului. Obligativitate.
Omisiunea audierii inculpatului achitat de către instanţa de fond, în procedura apelului reprezintă o limitare a dreptului la apărare a acestuia într-o manieră incompatibilă cu garanţiile impuse de art. 378 alin.11 Cod procedură penală şi art. 6 din C.E.D.O.
Secţia penală – Decizia penală nr. 505/02 octombrie 2008
Prin sentinţa penală nr. 362/15.11.2007 Judecătoria Mediaş a dispus achitarea inculpaţilor B.N. şi B.M. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art.208 alin.1,2009 lit. a,e,g, Cod penal.
S-a reţinut, că, în cauză procentul de incertitudine al probelor este covârşitor şi oferă dubii cu privire la săvârşirea infracţiunii de către inculpaţi.
Împotriva hotărârii a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaş, aducându-i critici pentru nelegalitate sub aspectul soluţiei de achitare a inculpaţilor, evidenţiind eronata apreciere de către instanţa de fond a probelor administrate în cauză.
Prin decizia penală nr. 41/19.02.2008 adoptată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr. 1745/257/2007, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş împotriva hotărârii atacate aceasta fiind desfiinţată în totalitate cu consecinţa schimbării temeiului juridic al achitării inculpaţilor B.N. şi B.M. din art.10 lit. c Cod procedură penală în art.10 lit. b Cod procedură penală şi aplicarea unor sancţiuni administrative.
Decizia Tribunalului Sibiu a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi care, a criticat-o sub aspectul greşitei aprecieri date pericolului social concret a faptelor săvârşite de către inculpaţi.
Recursul este fondat, însă pentru următoarele considerente.
Prealabil examinării criticilor vizând soluţia de achitare, Curtea a analizat hotărârea Tribunalului prin prisma rigorilor procedurale impuse de textul de lege prevăzut de art. 378 alin.1 /1 Cod procedură penală.
Curtea constată astfel că în cauză Tribunalul a încălcat flagrant dispoziţiile imperative ale acestui text de lege, şi care reprezintă o garanţie certă a dreptului la apărare a inculpaţilor, prin acordarea posibilităţii de aşi exprima poziţia procesuală şi a se apăra.
Hotărârea de primă instanţă viza achitarea inculpatului B.M., iar Tribunalul a fost sesizat cu apelul Parchetului, prin care se urmărea condamnarea acestuia cât şi a celuilalt inculpat.
În aceste circumstanţe Curtea a constata că dreptul la apărare al inculpatului a fost în mod iremediabil lezat, aspect ce impune, prin prisma dispoziţiilor art.385/15 pct.2 lit. c Cod procedură penală raportat la art.385/9 pct.10 Cod procedură penală, casarea decizie atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe de apel, Tribunalul Sibiu.
