Garantii ale drepturilor la aparare..
Omisiunea primei instante de a solicita avizul comisiei competente si solutionarea cauzei doar pe baza raportului de expertiza medico-legala si a declaratiilor faptuitorului contravine exigentelor art. 162 alin. 2 si 4 din Codul de procedura penala si atrage nulitatea hotarârii, în conditiile prevazute de art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedura penala.
Codul de procedura penala, art. 114, art. 162 alin. 11, 2 si 4, art. 197 alin. 1 si 4 si art. 432 alin. 2
Prima instanta a solutionat cauza fara a parcurge toate etapele obligatorii, prevazute de art. 162 alin. 2, 4 din Codul de procedura penala, în procedura luarii masurii de siguranta a internarii medicale, omisiune ce reclama anularea hotarârii.
Fiind o masura de siguranta restrictiva de libertate, legiuitorul a detaliat procedura ce trebuie parcursa anterior dispunerii internarii medicale, reglementând o serie de garantii menite sa asigure respectarea dreptului la aparare al persoanei ce nu raspunde penal pe motiv de iresponsabilitate.
Aceste garantii rezulta din examinarea prevederilor art. 162 alin. 11 si 2 din Codul de procedura penala, dar si art. 432 alin. 2 din Codul de procedura penala si ele implica dreptul persoanei de a fi ascultata, în prezenta unui aparator, dreptul de a fi examinata de un medic specialist desemnat de ea, dar si obligatia instantei de a dispune internarea doar dupa obtinerea avizului comisiei medicale competente sa avizeze internarea bolnavilor mintali si a toxicomanilor periculosi.
Aceste exigente procedurale trebuie respectate întocmai, indiferent daca masura de siguranta este solicitata în mod provizoriu, în cursul urmaririi penale sau al judecatii (pâna la confirmarea ei de catre instanta) ori în mod definitiv, ca urmare a sesizarii procurorului care a dispus, anterior, o solutie de netrimitere în judecata.
Posibilitatea instantei de a dispune luarea masurii de siguranta chiar dupa dispunerea unei solutii de neurmarire, fara a se fi luat anterior, în mod provizoriu, acea masura, rezulta din interpretarea data prevederilor art. 162 din Codul de procedura penala si art. 114 din Codul de procedura penala prin decizia de recurs în interesul legii nr. 13/2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A II A PENALA
DECIZIA NR.134 din 23.01.2012)
Prin sentinta penala nr.775 din 01.11.2011, pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, a fost respinsa cererea formulata, în temeiul art. 162 C.p.p., de catre Parchetul de pe lânga Judecatoria sector 2 Bucuresti, de instituire a masurii de siguranta prev. de art. 114 C.p., de internare medicala a faptuitorului I.F., ca neîntemeiata.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina acestuia.
În temeiul art. 189 C.p.p. s-a dispus decontarea din fondurile Ministerului de Justitie a onorariului în cuantum de 100 lei, cuvenit aparatorului din oficiu D.N.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut, ca prin plângerea penala înregistrata la Sectia 9 Politie, numita F.N. a reclamat faptul ca, în noaptea de 13/14.04.2011, în jurul orei 2350, I.F. a incendiat apartamentul nr. 34 din Bucuresti, sector 2, iar în urma incendiului au ars obiecte de mobilier din încaperile apartamentului, precum si usa de la intrare.
În cauza, s-au initiat cercetari de catre lucratorii Sectiei 9 Politie, fiind audiati persoanele vatamate F.N. si B.V., martorii S.M, V.I. si D.I. precum si autorul I.F. Totodata, s-a procedat la expertizarea medico-legala psihiatrica a învinuitului I.F. prin raportul de expertiza nr. A1/4085/2011 concluzionându-se ca I. F. prezenta, la momentul comiterii faptei, un episod psihotic acut pe fondul consumului de substante etnobotanice, a avut discernamântul abolit în raport cu fapta pentru care este cercetat, iar, la momentul examinarii, prezenta tulburare de personalitate de tip disociat, polidependenta la substantele psiho-active.
Ca urmare a actelor de cercetare, constatându-se ca I.F. a avut discernamântul abolit în raport cu fapta pentru care este cercetat, prin referatul nr. 2276932/2011 din data de 23.05.2011 al Sectiei 9 Politie, în temeiul art. 228 alin. 4 rap. la art. 10 lit. e C.p.p., s-a propus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului sub aspectul savârsirii infr. prev. de art. 217 alin. 1 si 4 C.p., iar prin referatul nr. 6332/P/2011 din data de 24.05.2011 al Parchetului de pe lânga Judecatoria sector 2 Bucuresti, în temeiul art. 162 C.p.p., s-a solicitat luarea fata de intimatul I.F. a masurii de siguranta a internarii medicale prev. de art. 114 C.p.
Fiind audiat, atât în cursul urmaririi penale, cât si de catre instanta, autorul I. F. a recunoscut fapta retinuta în sarcina sa, si-a amintit în mod amanuntit modul premeditat în care a actionat si cauzele ce au generat actiunea sa de a incendia apartamentul.
Mai mult decât atât, prin modul coerent în care s-a exprimat si prin atitudinea manifestata la toate termenele de judecata, concretizata în exprimarea logica si argumentata si absenta unui comportament violent, acesta nu a facut dovada ca ar avea discernamântul abolit în mod absolut, în raport de toate actiunile sale în societate, întrucât a comis fapta penala pe fondul consumului de substante stupefiante. Pe de alta parte, de la data faptei (13/14.04.2011) si pâna în prezent s-a scurs o perioada îndelungata, timp în care I.F. nu a mai comis nicio fapta penala, aceasta împrejurare fiind de natura a arata ca, într-adevar, inculpatul si-a revizuit comportamentul, iar sustinerile sale potrivit carora, în prezent, nu mai consuma substante etnobotanice si nu mai sufera de halucinatii, nu au fost exprimate în mod simulat, ci arata ca evolutia sa psihica este una favorabila.
Totodata, I.F. a comparut în fata instantei într-un mod îngrijit, fiind însotit de mama sa, ce a aratat ca reprezinta un sprijin real pentru fiul sau, a manifestat rabdare pe tot parcursul sedintei de judecata, a înteles deplin toate întrebarile ce i-au fost adresate, a manifestat coerenta si orientare în spatiu si timp, nu a manifestat reticenta sau inhibitii, temeri sau fobii, s-a exprimat cu un vocabular îngrijit, a manifestat deschidere spre dialog, privirea si atentia i-au fost concentrate asupra judecatorului si subiectului dezbatut, s-a supus regulilor procesului penal, nu a intervenit neîntrebat si nici nu a avansat vreo disputa cu persoanele din sala sau cu persoane imaginare si, de asemenea, a înteles care obiectul cauzei si ceea ce se doreste prin cererea formulata de catre parchet.
Prin urmare, s-a concluzionat ca, desi a prezentat la momentul comiterii faptei un episod psihotic acut pe fondul consumului de substante etnobotanice, având discernamântul abolit în raport cu fapta pentru care este cercetat, învinuitul nu constituie un pericol public iminent si grav, fiind o persoana ameliorata medical si echilibrata psihic.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, care a criticat solutia instantei pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat netemeinicia respingerii cererii de luare a masurii de siguranta prev. de art. 114 C.p. fata de intimatul I.F., având în vedere concluziile raportului de expertiza medico-legala, intervalul îndelungat în care faptuitorul a consumat droguri, împrejurarile în care a comis fapta, respectiv pe fondul consumului de substante etnobotanice si al unei explozii de furie. Totodata, s-a invocat ca intimatul a fost internat de mai multe ori pentru dezintoxicare, ultima data fiind externat la data de 14.04.2011, la cerere si contrar avizului medical, manifestând un comportament agresiv verbal si fizic pe durata internarii.
Desi legal citat, intimatul nu s-a prezentat la judecarea recursului.
Examinând actele dosarului si sentinta penala recurata atât prin prisma criticilor formulate, cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, în conformitate cu dispozitiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea constata ca recursul formulat este fondat, însa doar în limitele ce se vor arata si pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a solutionat cauza fara a parcurge toate etapele obligatorii, prevazute de art. 162 alin. 2, 4 C.p.p., în procedura luarii masurii de siguranta a internarii medicale, omisiune ce reclama anularea hotarârii.
Fiind o masura de siguranta restrictiva de libertate, legiuitorul a detaliat procedura ce trebuie parcursa anterior dispunerii internarii medicale, reglementând o serie de garantii menite sa asigure respectarea dreptului la aparare al persoanei ce nu raspunde penal pe motiv de iresponsabilitate. Aceste garantii rezulta din examinarea prevederilor art. 162 alin. 11 si 2 C.p.p., dar si art. 432 alin. 2 C.p.p. si ele implica dreptul persoanei de a fi ascultata, în prezenta unui aparator, dreptul de a fi examinata de un medic specialist desemnat de ea, dar si obligatia instantei de a dispune internarea doar dupa obtinerea avizului comisiei medicale competente sa avizeze internarea bolnavilor mintali si a toxicomanilor periculosi.
Aceste exigente procedurale trebuie respectate întocmai, indiferent daca masura de siguranta este solicitata în mod provizoriu, în cursul urmaririi penale sau al judecatii (pâna la confirmarea ei de catre instanta) ori în mod definitiv, ca urmare a sesizarii procurorului care a dispus, anterior, o solutie de netrimitere în judecata. Posibilitatea instantei de a dispune luarea masurii de siguranta chiar dupa dispunerea unei solutii de neurmarire, fara a se fi luat anterior, în mod provizoriu, acea masura, rezulta din interpretarea data prevederilor art. 162 C.p.p. si art. 114 C.p.p. prin decizia de recurs în interesul legii nr. 13/2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
Aceasta din urma ipoteza este incidenta si în speta, Ministerul Public solicitând instantei de judecata luarea masurii de siguranta a internarii medicale dupa dispunerea solutiei de neîncepere a urmaririi penale fata de faptuitorul I.F. O atare solicitare exclude în mod obiectiv luarea provizorie a masurii de siguranta, însa obliga instanta, în egala masura, sa parcurga toate etapele procesuale mentionate anterior, menite sa garanteze dreptul la aparare al faptuitorului si justa solutionare a cauzei (respectiv ascultarea faptuitorului, obtinerea avizului comisiei medicale etc.).
Or, din examinarea actelor cauzei, rezulta ca judecatoria nu a solicitat comisiei medicale competente avizul prevazut de art. 162 alin. 4 C.p.p., desi textul de lege prevede expres ca eventuala confirmare a masurii de siguranta (sau, dupa caz, luarea acestei masuri) trebuie facuta pe baza acestui aviz.
Aceasta exigenta procedurala corespunde specificului si finalitatii masurii de siguranta analizate, evaluarea potentialului de agresivitate pe care îl prezinta persoanele ce sufera de boli psihice ori sunt toxicomane, dar si a oportunitatii tratarii acestora într-un mediu închis implicând, cu necesitate, opinia avizata a unor medici de specialitate.
Raportul de expertiza medico-legala psihiatrica nu se confunda cu avizul la care face referire art.162 alin. 2 C.p.p., un atare raport analizând, esentialmente, chestiunea discernamântului autorului faptei si limitându-se la simple recomandari cu privire la necesitatea luarii unor masuri de siguranta cu caracter medical.
În acest context, Curtea concluzioneaza ca omisiunea primei instante de a solicita avizul comisiei competente si solutionarea cauzei doar pe baza raportului de expertiza medico-legala si a declaratiilor faptuitorului contravine exigentelor art. 162 alin. 2, 4 C.p.p. si atrage nulitatea hotarârii, în conditiile prevazute de art. 197 alin. 1, 4 C.p.p.
Aceasta omisiune nu poate fi complinita direct în calea de atac a recursului, deoarece solicitarea avizului în acest cadru procesual si solutia distincta ce ar putea fi data cauzei ar lipsi intimatul de o posibilitate reala de a critica acest mijloc de proba într-o cale de atac, privându-l de accesul efectiv la un dublu grad de jurisdictie.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c C.p.p., Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti împotriva sentintei penale nr. 775 din 1.11.2011, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti.
Va casa sentinta penala atacata si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, respectiv Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.
Va mentine actele îndeplinite pâna la data de 01.11.2011, urmând ca, în cursul rejudecarii, instanta sa solicite comisiei medicale competente avizul asupra luarii internarii medicale, în conditiile prevazute de art. 162 alin. 2, 4 C.p.p. Totodata, instanta va asigura intimatului-faptuitor posibilitatea de a-si exercita dreptul prevazut de art. 432 alin. 2 C.p.p., în masura în care intimatul va opta în acest sens.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor ramâne în sarcina statului, onorariul cuvenit aparatorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justitiei.
