Secţia penală – Decizia penală nr.520/01 iulie 2010
Prin sentinţa penală nr. 600 din 30.10.2008 pronunţată de Judecătoria Sibiu au fost condamnaţi inculpaţii V.D., V.I., L.V., F.I., V.I., M.Z., pentru comiterea unor infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 2, 3 şi 4 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal şi uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că inculpaţii au indus în eroare mai multe societăţi comerciale, emiţând file CEC semnate în fals, care nu aveau acoperire bancară, în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii V.D.,V.I., M.Z., V.I., F.I., ultimul solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, având în vedere faptul că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu toţi inculpaţii, în speţă cu L.V., de a cărui activitate infracţională se leagă faptele reţinute în sarcina tuturor coinculpaţilor.
S-a menţionat că nelegala citare la instanţa de fond este vătămătoare intereselor procedurale a tuturor părţilor, întrucât faptele acestora sunt interdependente, apărările acestora fiind comune, iar lipsa apărării acestui inculpat s-a repercutat asupra reţinerii stării de fapt pentru toţi ceilalţi inculpaţi.
Prin decizia penală nr. 63/19 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr. 992/306/2006 au fost admise apelurile formulate de inculpaţii M.Z., V.D., F.I., V.I. şi V.I. împotriva sentinţei penale nr. 600/30.10.2008 a Judecătoriei Sibiu, sentinţă desfiinţată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
Tribunalul Sibiu şi-a fundamentat soluţia pe următoarele considerente de fapt şi de drept:
Cu privire la excepţia invocată privind nelegala citare a inculpatului L.V. Tribunalul a reţinut că acesta nu a participat la judecarea în fond a cauzei, procedura fiind îndeplinită cu acesta prin afişare la Consiliul Local, în condiţiile în care prin declaraţia de la fila X , dată în 11.09.2007 (vol. X judecătorie) acesta menţionează unde domiciliază.
Cu toate acestea instanţa de fond a omis să-l citeze de la adresa comunicată instanţei şi a efectuat cercetarea judecătorească şi dezbaterea în fond a cauzei în condiţiile nelegalei citări a acestui inculpat.
Conform art. 197 alin. 4 Cod procedură penală, în mod excepţional, instanţa ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
Totodată, potrivit art. 371 alin.2 Cod procedură penală apelul devoluează total, instanţa fiind obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.
În cazul de faţă, datorită neregularităţii procedurii de citare, care a avut drept urmare neparticiparea unui inculpat la întreaga cercetare judecătorească a cauzei, astfel încât acesta nu a putut să-şi exercite drepturile procedurale, fapt care s-a repercutat şi asupra celorlalţi inculpaţi, infracţiunile fiind săvârşite în participaţie, astfel încât s-a considerat că inculpaţilor li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil consfinţit de art. 6 din C.E.D.O..
Or, în aceste condiţii a avut loc o intervertire a nulităţii relative arătate, într-o nulitate absolută, ceea ce face ca excepţia invocată să fie admisibilă.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal impus de art. 3853 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi partea civilă SC M.D. SRL, aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 520/ 01 Iulie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursurile declarate în cauză, a casat decizia penală atacată şi a trimis cauza la Tribunalul Sibiu în vederea continuării judecării apelurilor inculpaţilor.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:
Conform art. 197 alin. 1 Cod procedură penală, „încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act”.
Art. 197 alin. 2 Cod procedură penală statuează că dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.
Conform art. 197 alin. 4 Cod procedură penală încălcarea oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute în alineatul 2 atrage nulitatea actului în condiţiile alineatului 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
Curtea a reţinut, în urma interpretării textelor de lege sus menţionate, în raport cu circumstanţele procedurale ale cauzei invocate în decizia tribunalului, şi anume, viciul de procedură cu inculpatul L.V., că în cauză nu există motive raţionale care să justifice desfiinţarea hotărârii, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, întrucât această soluţie este total lipsită de eficienţă.
Curtea a arătat, invocând textul art. 197 alin. 4 teza ultima Cod procedură penală, că instanţa ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
Or, în cauza de faţă, analiza actelor şi pieselor din dosar relevă, fără dubiu, că anularea actului nu este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, atâta timp cât persoana vizată nu reprezintă, în acest moment, un interes.
Curtea a considerat că, în speţă, conduita instanţei de apel nu poate fi disociată de interesul legitim al părţii cu privire la care se ia în considerare, din oficiu, încălcarea, astfel încât poziţia procesuală a inculpatului L.V. de a nu efectua nici un demers procedural (nu a exercitat apel) şi de a accepta punerea în executare a hotărârii definitive, lipseşte de orice eficienţă soluţia adoptată de către tribunal.
Atâta timp cât inculpatul L.V. şi-a asumat conştient poziţia procesuală adoptată, viciul de procedură privind citarea sa nu poate profita celorlalţi inculpaţi, al căror interes în tergiversarea procedurilor este previzibil.
Faţă de cele ce preced, Curtea, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 Cod procedură penală, a admis, în baza art. 38515 pct. 1 lit. d Cod procedură penală recursul Parchetului şi al părţii civile, a casat decizia penală atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei Tribunalului Sibiu, în vederea continuării judecării apelurilor declarate de împotriva sentinţei penale nr. 600/30.10.2008 a Judecătoriei Sibiu.
