Acţiunea în constatarea dizolvării de drept a unei este de competenţa tribunalului în raza căruia îşi are sediul şi este admisibilă dacă la data formulării sale, durata de funcţionare a acesteia a expirat; respectarea principiului contradictorialităţii presupune în mod obligatoriu ca societatea să fie parte în proces.
Prin acţiunea completată înregistrată la Tribunalul Bucureşti – secţia comercialăi, “B.O.” – S.A. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. “00. 2000” – S.R.L. şi R.L., solicitând să se constate că S.C. “C.O. 2000” – S.R.L. a fost dizolvată de drept, să se dispună numirea unui lichidator, precum şi anularea hotărârii adunării generale a asociaţilor din data de 1.08.1998 şi a actului adiţional autentificat sub nr. 9943/3.09.1997, prin care s-a hotărât prelungirea societăţii până la data de 24.09.1997.
Prin decizia nr. 3324.05.1999, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a respins, ca nefondate, excepţiile lipsei competenţei materiale a instanţei, lipsei calităţii procesuale pasive, a prematurităţii şi inadmisibilităţii acţiunii, a admis acţiunea completată, a dispus anularea actelor menţionate, a constatat dizolvată S.C. “C.O. 2000” – S.R.L. şi a dispus numirea unui lichidator.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că tribunalului îi aparţine competenţa materială de soluţionare a cauzei, în baza art. 2 punctul 1 litera a Cod procedură civilă, că în litigiile având ca obiect anularea unei hotărâri AGA şi dizolvarea
unei societăţi, una din părţi este, în mod necesar, societatea însăşi în contradictoriu cu care se judecă asociaţii, că în raport de data introducerii acţiunii -6.11.1997 – acţiunea nu este inadmisibilă şi prematură, fiind formulată după expirarea duratei de funcţionare a societăţii – 24.09.1997.
Pe fond, s-a reţinut că adunarea generală a acţionarilor din 1.08.1997, nu a fost legală, întrucât nu s-a ţinut la data menţionată, nu a fost legal convocată, procesul-verbal încheiat între pârâtul R.L. şi numitul F.S. fiind falsificat, ca şi actul adiţional, astfel cum s-a reţinut în ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din data de 2.12.1998 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului
2 Bucureşti.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul R.L..
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a respins recursul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că cererea nu esie prematură şi inadmisibilă, întrucât, potrivit contractului de societate, durata de funcţionare a acesteia era de 5 ani de la data înmatriculării – 29.09.1992, iar acţiunea a fost formulată la data de 6.11.1997, după expirarea duratei de funcţionare. în acelaşi timp, adunarea generală a acţionarilor a hotărât la data de 26.09.1997 dizolvarea societăţii, aceştia nefiind de acord cu persoana propusă ca lichidator. Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei, potrivit cărora a fost înregistrată prelungirea duratei de funcţionare a societăţii cu încă 5 ani la Registrul Comerţului, conform certificatului de înscriere de menţiuni nr. 3604/15.01.1998, întrucât din ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi de aplicare a unei sancţiuni administrative din data de 2.12.1998, s-a reţinut că această adunare nu a avut loc şi că hotărârea a fost contrafăcută. Cât priveşte actul adiţional, acesta fiind subsecvent hotărârii, este, de asemenea, nul.
Cu privire la competenţa materială de soluţionare a cauzei, aceasta aparţine tribunalului din raza teritorială în care societatea îşi are sediul, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 31/1990.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. “C.O. 2000” a fost înlăturată de Curte, având în vedere că obiectul litigiului îl reprezintă constatarea dizolvării de drept a sus-numitei societăţi şi anularea unor acte ce emană de la aceasta, or respectarea principiului contradictorialităţii impune ca societatea să fie parte în proces. (Judecator Liliana Crangasu)
(Secţia comercială, decizia nr. 332/2000)
