Funcţionari publici. Suplimentul postului şi al treptei de salarizare. Inexistenţa dreptului vătămatLegea nr. 188/1999, art. 31 lit. c), d)
Este nefondată solicitarea de acordare a drepturilor prevăzute de art. 31 lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999, atâta timp cât nu este prevăzut prin act normativ cuantumul acestor drepturi.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia administrativ şi fiscal, decizia civilă nr. 1160 din 5 noiembrie (judecător Rodica Olaru)
Prin sentinţa civilă nr. 599 din 21 mai 2008, pronunţată în dosarul nr. 839/115/2008, Tribunalul Caraş-Severin a admis acţiunea reclamanţilor funcţionari publici şi a obligat pe pârâta Direcţia Judeţeană de Statistică Caraş-Severin să plătească reclamanţilor drepturile băneşti reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta şi prin decizia civilă nr. 1160 din 5 noiembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 839/115/2008, Curtea de Apel Timişoara a admis cererea, a modificat sentinţa şi a respins ca nefondată acţiunea.
Curtea a reţinut că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici în cadrul Direcţiei Judeţene de Statistică Caraş-Severin.
În această calitate, reclamanţii au solicitat în prezenta cauză obligarea Direcţiei Judeţene de Statistică Caraş-Severin la plata suplimentului postului în procent de 25% şi a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, precum şi obligarea pârâtei la includerea acestor sporuri în salariul de bază al reclamanţilor.
Curtea constată că temeiul acordării suplimentului postului şi a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamanţi ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici.
Curtea a observat că drepturile solicitate de reclamanţi sunt reglementate de dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, conform cărora pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare”.
Curtea a observat, totodată, că în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale pentru anul 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005, şi prin O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, Curtea a reţinut că în numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
În aplicarea dispoziţiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) – text introdus prin Legea nr. 161/2003 – Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcţionarilor publici, proiect care instituia, conform dispoziţiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcţionarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime şi sporuri.
Curtea a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) şi acordarea suplimentului postului şi a suplimentului treptei de salarizare.
Astfel, Curtea a reţinut, în acelaşi sens, că obligarea pârâtei la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
Curtea a constatat, în acest sens, că pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului şi a suplimentului gradului, ca părţi componente ale salariului funcţionarilor publici este necesară existenţa unor dispoziţii date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999, atribuţie ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forţă juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
S-a mai reţinut că prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 şi nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de , republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative”.
Curtea a apreciat că – în condiţiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului şi a suplimentului gradului – acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanţă în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reţinut expressis verbis că instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative”, astfel că nu au nici competenţa de a se substitui legiuitorului ori executivului în privinţa acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispoziţiile deciziilor Curţii Constituţionale menţionate mai sus, Curtea a apreciat că instanţele judecătoreşti nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autorităţile competente.
Chiar dacă nu se poate lua în considerare suspendarea legală a aplicării textului art. 31 din Legea nr. 188/1999, Curtea a apreciat că nu se poate face în cauză o analogie cu situaţia litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu cuvenită funcţionarilor publici, întrucât în cazul acordării primei de concediu, dispoziţiile Legii nr. 188/1999 erau lipsite de orice echivoc, sub aspectul cuantumului primei respective, dispoziţiile art. 34 alin. (2) – devenit ulterior art. 35 alin. (2) – din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, prevăzând că are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat”.
Or, în cazul suplimentului postului şi al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nicio dispoziţie legală care să permită instanţelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condiţiile în care instanţele nu au competenţa de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curţii Constituţionale menţionat mai sus.
În consecinţă, Curtea a considerat că instanţa de fond a pronunţat soluţia recurată cu aplicarea greşită a legii, reţinând în mod nefondat existenţa obligaţiei de plată a suplimentului postului şi al suplimentului corespunzător treptei de salarizare către reclamanţi – funcţionari publici în cadrul Direcţiei Judeţene de Statistică Caraş-Severin, fiind, aşadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
