Avocat Luare de mită şi primire de foloase necuvenite


C.S.J., secţia penală, nr. 569 din 16.05.1990

Avocatul nu face parte din categoria persoanelor la care se referă art. 147 şi 148 C. pen.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 1938 din 25 septembrie 1985, a condamnat pe inculpatul C.G. pentru săvârşirea unor infracţiuni de luare de mită, primire de foloase necuvenite şi înşelăciune prevăzute în art. 254 alin. (1), art. 256 şi de art. 215 alin. (1), toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanţa a reţinut că, în perioada 1982 – 1984, inculpatul, în calitate de avocat, a pretins şi primit, în afara onorariului legal stabilit, diferite sume de bani şi produse de la 8 persoane cărora le-a acordat asistenţă juridică.
În aceeaşi perioadă, prin inducerea în eroare a 5 persoane, de la care a pretins sume mai mari decât onorariile sau taxele de timbru prevăzute în lege, inculpatul a obţinut necuvenit suma de 2.170 de lei.
De asemenea, s-a reţinut că, după soluţionarea a două procese, inculpatul a primit, fără drept, de la partea pe care o asistase, suma de 500 de lei.
Tribunalul Municipiului Bucureşti, secţia I penală, prin decizia nr. 796 din 25 aprilie 1986, a menţinut hotărârea primei instanţe.
Recursul extraordinar declarat în cauză este întemeiat.
Potrivit prevederilor art. 254 şi 256 C. pen., subiectul activ al infracţiunilor de luare de mită şi de primire de foloase necuvenite trebuie să aibă calitatea de funcţionar ori de alt salariat.
Conform art. 147 şi 148 C. pen., prin funcţionar sau alt salariat se înţeleg acele persoane care exercită temporar, cu orice titlu, indiferent dacă şi cum au fost investite, o însărcinare în serviciul unui organ sau instituţii de stat, ori unei întreprinderi sau organizaţii economice de stat.
Prin persoane care îndeplinesc o însărcinare în serviciul unei organizaţii obşteşti, în sensul prevederilor art. 148 alin. (2) din acelaşi cod, trebuie înţelese persoanele investite cu îndeplinirea unei munci de răspundere sau unei misiuni concrete în serviciul unei asemenea organizaţii, cum sunt cele încadrate intr-o funcţie de conducere sau din administrarea ei internă. În adevăr, numai asemenea persoane pot fi considerate că se află în serviciul organizaţiei, întrucât numai ele exercită atribuţiile şi contribuie la realizarea intereselor proprii ale acesteia, ca entitate colectivă, în timp ce simplii membri ai organizaţiei, consideraţi individual, pot exercita exclusiv drepturile şi îndatoririle derivând din calitatea de membri, înscrise în legea lor organică sau în statutul profesional.
Din examinarea structurii organizatorice şi funcţionale a colegiilor de avocaţi, organizaţii cu caracter profesional, în raport cu reglementarea din Decretul nr. 281/1954 cu modificările ulterioare, rezultă că sub acest aspect trebuie făcută o distincţie între avocaţii care au numai calitatea de „membri ai colegiului”, în baza căreia sunt abilitaţi să exercite profesia de avocat, de acordare a asistenţei juridice justiţiabililor, şi avocaţii aleşi în organele de conducere ale colegiului şi birourilor colective de asistenţă juridică, deoarece, în înţelesul prevederilor legale anterior menţionate, numai aceştia din urmă pot fi subiecţi activi ai infracţiunilor de serviciu.
Este, de asemenea, de observat în acest sens că, potrivit art. 34 din Decretul nr. 281/1954, angajarea avocatului se face de către justiţiabili prin intermediul biroului colectiv de asistenţă juridică şi că el îndeplineşte, în cadrul procesului, rolul de mandatar al persoanelor care l-au angajat, având împuternicirea de a le reprezenta sau asista înaintea instanţelor de judecată.
Avocatul pledant are, deci, în cadrul colegiului, un statut juridic şi profesional propriu, autonom, de liber profesionist, care cuprinde drepturile şi obligaţiile prevăzute în lege şi de normele de deontologie profesională.
Aceste drepturi şi obligaţii au menirea de a asigura o apărare obiectivă şi liberă a justiţiabililor, într-un cadru legal, desigur, dar fără vreo subordonare faţă de o autoritate publică.
Este semnificativ sub acest aspect şi faptul că, potrivit aceluiaşi text de lege, cei interesaţi pot solicita să fie apăraţi de oricare dintre membrii biroului colectiv de asistenţă juridică, deci să-şi aleagă avocaţii. În ceea ce priveşte pe aceştia din urmă, ei pot să renunţe la prestarea serviciului avocaţial pentru motive temeinice (art. 31 din decret), ce nu este posibil în cazul persoanelor subordonate, respectiv al celor încadrate în organizaţii de stat sau cooperatiste, care nu se pot desista de la îndeplinirea sarcinilor de serviciu încredinţate.
Situaţia nu se schimbă nici atunci când este vorba de pregătirea apărării din oficiu.
Că avocaţii pledanţi nu pot fi consideraţi ca făcând parte din categoria celor asimilaţi cu „alţi salariaţi” o confirmă şi legea retribuirii muncii, în care sunt prevăzuţi la categoria celor care nu sunt retribuiţi pentru prestată de către organizaţia profesională din care fac parte, ei fiind, în calitate de liber-profesionişti, aleşi şi plătiţi de către justiţiabili, prin intermediul biroului colectiv de asistenţă juridică.
Persoanele care îndeplinesc, însă, funcţii în organele de conducere sau în aparatul colegiului de avocaţi sunt retribuite din fondurile comune ale colegiului, tocmai pentru că ele îndeplinesc „o însărcinare în serviciul acestuia” în sensul prevederilor art. 148 alin. (2) C. pen.
Asimilarea cu „alţi salariaţi” a avocatului pledant, de altfel, ar fi de natură să impieteze asupra rolului apărării, aceasta putând fi considerată ca subordonată autorităţii publice, încălcându-se în acest fel garanţiile unei apărări obiective a justiţiabililor, înscrise în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi consacrate în legislaţia noastră internă.
Cum inculpatul, aşa cum s-a arătat, nu face parte din categoria persoanelor la care se referă prevederile art. 147 şi 148 C. pen., condamnarea acestuia pentru infracţiunile de luare de mită şi primire de foloase necuvenite este nelegală şi netemeinică, chiar dacă din probele administrate în cauză ar rezulta că, în legătură cu executarea mandatului de apărător, el a primit sume de bani mai mari decât onorariul de avocat legal cuvenit.