Legea nr. 104/2003, art. 18 Legea nr. 270/ 2003, art. 36 alin. (2)
Potrivit art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 104/2003 salariile de bază ale personalului care îşi desfăşoară activitatea în serviciile de anatomie patologică sunt cu 100% mai mari faţă de salariile de bază prevăzute de lege pentru aceleaşi categorii’ de personal, la care se adaugă sporurile legale.
Potrivit Legii nr. 270/2003 art. 3 spitalele funcţionează pe principiul autonomiei financiare, pe baza sumelor prevăzute în contractele pentru furnizarea de servicii medicale, precum şi din sume obţinute, în condiţiile legii, de la persoane fizice şi juridice şi îşi elaborează, aprobă şi execută bugetele proprii de venituri şi cheltuieli.
Ministerul Sănătăţii nu poate fi considerat ordonator de credite şi obligat alături de pârâtul S.J. deoarece prin dispoziţiile art 36 alin. (2) din Legea nr. 270/2003 se dispune că de la bugetul de stat se asigură fonduri numai pentru desfăşurarea activităţilor cuprinse în programele naţionale de sănătate, dotarea cu echipamente medicale de înaltă performanţă în condiţiile legii, investiţii legate de construirea de noi spitale etc. fără a se prevedea posibilitatea finanţării spitalelor cu fonduri pentru plata salariilor.
Decizia civilă nr. 61VM din 17 februarie 2006 – A.P.
Prin sentinţa civilă nr. 1228/15 decembrie 2005 Tribunalul C. a dispus următoarele:
S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul R.D. în contradictoriu cu pârâţii S.J.C. şi M.S.F. şi în consecinţă:
A obligat pârâţii să plătească reclamantului diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi drepturile salariale efectiv încasate constând dintr-un spor de 100% din salariul de bază pe perioada aprilie 2003 – 31 decembrie 2004, iar începând cu 1.01.2005 a obligat pârâţii să plătească reclamantei o diferenţă de drepturi salariale constând dintr-un spor de salariu de bază cuprins între 50% – 100%.
A obligat pârâtul S.J.C. să facă menţiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Au fost respinse restul pretenţiilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamantul R.D. are funcţia de asistent principal la secţia de prosectură – Laboratorul de anatomie patologică, potrivit înscrierilor din cartea de muncă.
Potrivit art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 104/2003 salariile de bază ale personalului care îşi desfăşoară activitatea în serviciile de anatomie patologică sunt cu 100% mai mari faţă de salariile de bază prevăzute de lege pentru aceleaşi categorii de personal, la care se adaugă sporurile legale.
Această lege a fost publicată în 3.04.2003, ulterior a fost modificată prin O.U.G. nr. 115/2004 care la art. 44 a prevăzut că pe data
intrării în vigoare a acestei ordonanţe se abrogă dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi ţesuturilor de la cadavre în vederea transplantului.
Totodată s-a reţinut că la art. 13 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 115/2004 se prevede că – în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale pentru condiţii deosebit de periculoase (…) anatomie patologică (…) un spor de 50-100% din salariul de bază.
0.G. nr. 15/2004 a intrat în vigoare la 1.01.2005.
Prin Legea nr. 125/2005 din 12 mai 2005 pentru aprobarea O.U.G. s-a menţinut acordarea unui spor cuprins între 50-100% pentru personalul din cadrul serviciilor de anatomie patologică.
Stabilirea acestui procent este însă atributul angajatorului care are suficiente criterii pentru individualizare.
împotriva sentinţei a formulat recurs pârâtul Spitalul Judeţean S.G. în termen, motivat.
în motivele de recurs, se invocă următoarele:
1. Instanţa, în mod greşit a hotărât obligarea Spitalului la plată în favoarea reclamantului a diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite şi drepturile salariale efectiv încasate, constând dintr-un spor de 100% la salariul de bază şi apoi la un spor cuprins între 50% – 100%. Sporul de 100% la salariul de bază a fost acordat şi plătit din aprilie
2003 şi până în prezent.
2. Instanţa de fond, în mod greşit a apreciat că Legea nr. 104/2003 a abrogat dispoziţiile O.U.G. nr. 123/2003 şi ale O.U.G. nr. 115/2004, care a intrat în vigoare la 1.01.2005.
în cauză a formulat recurs şi pârâtul M.S., invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 270/2003 care prevede principiul autonomiei financiare.
Analizându-se cu prioritate acest recurs care vizează excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.S., instanţa constată că este întemeiat. De altfel, însăşi recurentul susţine admiterea acestui recurs.
Potrivit Legii nr. 270/2003 art. 3, spitalele funcţionează pe principiul autonomiei financiare, pe baza sumelor prevăzute în contractele pentru furnizarea de servicii medicale, precum şi din sume obţinute, în condiţiile legii, de la persoane fizice şi juridice şi îşi elaborează, aprobă şi execută bugetele proprii de venituri şi cheltuieli.
Recurentul nu poate fi considerat nici ordonator de credite şi obligat alături de pârâtul S.J. deoarece prin dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 270/2003 se dispune că de la bugetul de stat se asigură fonduri numai pentru desfăşurarea activităţilor cuprinse în programele naţionale de sănătate, dotarea cu echipamente medicale de înaltă performanţă în condiţiile legii, investiţii legate de construirea de noi spitale etc. fără a se prevedea posibilitatea finanţării spitalelor cu fonduri pentru plata salariilor.
Faţă de cele de mai sus, instanţa va admite recursul formulat de Ministerul Sănătăţii şi va modifica sentinţa în sensul respingerii acţiunii faţă de acest pârât.
în ceea ce priveşte recursul formulat de recurentul S.J., instanţa reţine că nu este întemeiat.
Instanţa de fond, în mod corect a acordat drepturile salariale izvorâte din aplicarea succesivă a următoarele acte normative: Legea nr. 104/2003, O.U.G. nr. 115/2004, Legea nr. 125/2005.
Nu este vorba de un singur spor de 100% pentru a fi întemeiate susţinerile recurentului, ci de aplicarea prin actele normative mai sus invocate, din nou, a unor sporuri peste cele deja existente.
Instanţa nu a reţinut faptul că Legea nr. 104/2003 abrogă dispoziţiile contrare ale O.U.G. nr. 123/2003 şi respectiv ale O.U.G. nr. 115/2004 (acte normative ulterioare), ci din contră a reţinut că Legea nr. 104/2003 a avut modificări în ceea ce priveşte acordarea sporului de 100% prin O.U.G. nr. 115/2004 aprobată prin Legea nr. 125/2005.
în consecinţă, instanţa de recurs analizând recursul şi prin prisma art. 3041 C. proc. civ. a constat că în mod corect s-a pronunţat instanţa de fond astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul formulat.
