Fapta nu întruneşte elementele infracţiunii prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. a) şi a)1 şi art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 406/2006 modificată prin Legea nr. 197/2007, dacă uciderea căprioarei a fost accidentală iar inculpaţii nu au vânat animalul ci, după ce acesta a fost ucis, l-au tranşat alegând ce se putea din rămăşiţe, la sugestia unuia dintre vânători.
Vânătoarea este o acţiune ce presupune intenţia directă. În condiţiile în care inculpaţii nici nu au urmărit rezultatul uciderii animalului, nici nu au prevăzut, nici nu ar fi trebuit să prevadă acest rezultat, în sarcina nu poate fi reţinută nici măcar intenţia indirectă sau culpa.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 109 din 16 februarie 2011
Prin sentința penală nr. 346/20.05.2010, pronunțată de Judecătoria Reghin, în dosarul penal nr. 3986/289/2009 în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.proc.pen. a fost achitat inculpatul R.G. de sub acuza comiterii infracțiunii de braconaj prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. a) și a)1 și art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 406/2006 modificată prin Legea nr. 197/2007.
în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.proc.pen. a fost achitat inculpatul C.J., de sub acuza comiterii infracțiunii de braconaj prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. a) și a)1 și art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 406/2006 modificată prin Legea nr. 197/2007.
în baza art. 346 alin. (1), art. 14 alin. (3) lit. b) C.proc.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă AJVPS Mureș.
în baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. a) C.proc.pen. a fost obligată partea civilă la plata sumei de 724 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 44 lei provine din faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin din 23.11.2009 au fost trimiși în judecată inculpații R.G. și C.J., ambii pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. a) și a)1 și art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 406/2006 modificată prin Legea nr. 197/2007.
Se reține că la data de 25.12.2008, A.J.V.P.S. Mureș a emis autorizația de vânătoare colectivă pe fondul de vânătoare Gornești pentru un mistreț, care urma să aibă loc la data de 03.01.2009. Cu această ocazie s-a întocmit procesul verbal pentru instruire, participare la vânătoare, recoltarea și distribuirea vânatului la care urmau să participe 25 vânători.
La data de 03.01.2009, în urma unor discuții telefonice, inculpatul C.J. a fost acceptat de către numitul P.I., care făcea parte din grupa de vânătoare, să participe în calitate de gonaș împreună cu ceilalți doi inculpați R.G., S.M.I. și cu numita M.E.
Astfel, în jurul orelor 9:00 s-a declanșat acțiunea de vânătoare a mistrețului iar cu ocazia uneia dintre acțiunile întreprinse de către inculpații R.G. și C.J. împreună cu câinii de urmărire, aceștia din urmă au imobilizat o căprioară femelă pe care cei doi inculpați au tranșat-o și dezosat-o iar bucățile de carne rezultate le-au pus în ranița inculpatului R.G. după care s-au deplasat la locul unde erau parcate autoturismele participanților la vânătoare.
Paznicul de vânătoare M.D. a aflat între timp de la un coleg B.A. că în timpul vânătorii câinii au prins o căprioară iar după ce s-a efectuat a patra goană, la întoarcerea în standuri, paznicul a sesizat lipsa inculpaților R.G. și C.J.
în aceste împrejurări, M.D. s-a deplasat la locul de parcare unde s-a întâlnit cu cei doi inculpați care i-au arătat ranița ce conținea bucățile de carne provenite de la căprioara ucisă, stabilindu-se în urma cântăririi că avea o greutate de 5,5 kg.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că la data de 03.01.2009 a fost organizată o vânătoare de porc mistreț pe fondul de vânătoare 21 Gornești organizată de martorul O.S., conform autorizației de vânătoare colectivă emisă în 25.12.2008 pentru una bucată porc mistreț. După efectuarea instruirii prealabile a celor 25 de vânători aceștia au pornit la vânătoare, inculpații împreună cu încă două persoane fiind gonaci și având o anumită zonă desemnată pentru goană. Inculpații au cu doi câini ce le aparțineau și au plecat în goană cu câinii proprii împreună cu câinii grupei de vânătoare.
în cursul vânătorii, martorul B.A. a văzut căprioară alergând cu un picior atârnând iar după ea a văzut alergând câinii din goană. Inculpații au constatat că o căprioară a fost atacată de câini și ucisă iar când au ajuns la fața locului au constatat că aceasta era parțial mâncată de câini.
După ce inculpații au vorbit la telefon cu martorul P.M. care îi invitase să participe la vânătoare și care le-a spus să tranșeze ce se poate alege din căprioara ucisă, inculpații au procedat în consecință și apoi s-au deplasat la locul unde erau parcate mașinile vânătorilor. între timp martorul P.M. a anunțat și pe ceilalți vânători de cele întâmplate astfel că la revenirea la mașini toată lumea avea cunoștință de cele întâmplate iar inculpații au predat carnea tranșată paznicului de vânătoare M.D.
Coroborând, potrivit art. 69 C.proc.pen., declarațiile instanța de fond a conchis că inculpații nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii reținute în sarcina lor.
Pentru a conchide astfel instanța de prim-grad a avut în vedere faptul că din probele administrate în cauză rezultă că uciderea căprioarei a fost accidentală iar inculpații nu au vânat animalul ci după ce acesta a fost ucis l-au tranșat alegând ce se putea din rămășițe, la sugestia unuia dintre vânători, martorul P.M.. Prima instanță a mai reținut că vânătoarea este o acțiune ce presupune intenția directă iar în cauză în sarcina inculpaților nu poate fi reținută nici măcar intenția indirectă sau culpa, întrucât inculpații nici nu au urmărit rezultatul uciderii animalului, nici nu au prevăzut, nici nu ar fi trebuit să prevadă acest rezultat.
Față de acest aspect instanța de fond a constatat că fapta reținută în sarcina inculpaților nu există întrucât aceștia nu au vânat căprioara, astfel încât față de incidența art. 10 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. și a art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) C.proc.pen. instanța de prim-grad a dispus achitarea inculpaților de sub acuza comiterii infracțiunii de braconaj prevăzută și pedepsită de art. 42 alin. (1) lit. a) și a)1 și alin. (2) lit. a) Legea nr. 407/2006.
în ce privește latura civil prima instanță a reținut că partea civilă A.J.V.P.S. a formulat pretenții civile în sumă de 2000 lei reprezentând prejudiciul cauzat fondului cinegetic prin uciderea căprioarei.
Din probele administrate instanța de fond a reținut că nu rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 998 și 999 C.civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, iar în ce privește paguba, instanța de prim-grad a reținut că deși în cauză este probată uciderea căprioarei de câini, fără a se putea stabili care dintre câini a ucis-o, deci fără a se putea stabili că cei ai inculpaților au provocat uciderea căprioarei, prima instanță a reținut și faptul că valoarea prejudiciului a fost doar precizată de partea civilă fără că aceasta să fi făcut proba acestei valori. în plus instanța de fond a reținut că din probele administrate rezultă că inculpații au predat carnea paznicului de vânătoare martorul M.D. astfel că prejudiciul constând în contravaloarea cantității de carne tranșată din animalul ucis a fost recuperat de către partea civilă.
Față de aceste considerente instanța de prim-grad a respins acțiunea civilă formulată de A.J.V.P.S.
în baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. a) C.proc.pen. instanța de fond a dispus obligarea părții civile A.J.V.P.S. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin iar Tribunalul Mureș prin decizia penală nr. 273/A/11.11.2010 a admis apelul declarat, a desființat parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza a schimbat temeiul achitării inculpaților R.G. și C.J., de sub acuza comiterii infracțiunii de braconaj, prevăzută și pedepsită de art. 42 alin. (1) lit. a) și a)1 și art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 406/2006, republicată, din dispozițiile art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C.proc.pen., în prevederile art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen., în cazul fiecărui inculpat.
A menținut restul dispozițiilor din hotărârea penală atacată.
în baza art. 192 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța în acest sens Tribunalul a reținut următoarele:
Din probatoriul administrat a rezultat că, la data de 25.12.2008, A.J.V.P.S. Mureș a emis autorizația de vânătoare colectivă pe fondul de vânătoare 21 denumit „Gornești” pentru un mistreț, care urma să aibă loc la data de 03.01.2009, organizatorul acestui eveniment era martorul O.S. Cu această ocazie s-a întocmit procesul verbal pentru instruire, participare la vânătoare, recoltarea și distribuirea vânatului la care urmau să participe 25 vânători.
La data de 03.01.2009 în urma unor discuții telefonice, inculpatul C.J. a fost acceptat de către martorul P.M., care făcea parte din grupa de vânătoare, să participe în calitate de gonaș împreună cu inculpatul R.G., numiții S.M.I. și M.E.
Așa cum rezultă din materialul probator administrat, după efectuarea instruirii prealabile a celor 25 de vânători aceștia au pornit la vânătoare, inculpații împreună cu încă două persoane fiind gonaci și având o anumită zonă desemnată pentru goană. Inculpații au venit cu doi câini ce le aparțineau și au plecat în goană cu câinii proprii împreună cu câinii grupei de vânătoare ce sunt menționați pe autorizația de vânătoare ca gonaci.
în cursul vânătorii martorul B.A. a văzut o căprioară alergând cu un picior atârnând, iar după ea a văzut alergând câinii din goană.
în timpul primei goane, inculpații au constatat că o căprioară a fost atacată de câini și ucisă iar când au ajuns la fața locului au observat că aceasta era parțial mâncată de câini. După ce inculpații au vorbit la telefon cu martorul P.M., care îi invitase să participe la vânătoare și care le-a spus să tranșeze ce se poate alege din căprioara ucisă, inculpații au procedat în consecință și apoi s-au deplasat la locul unde erau parcate mașinile vânătorilor unde au urcat în mașină și au așteptat întoarcerea grupei de vânători.
între timp martorul P.M. a anunțat și pe ceilalți vânători de cele întâmplate astfel că la revenirea la mașini toată lumea avea cunoștință de cele întâmplate iar inculpații au predat, de bună voie, carnea tranșată paznicului de vânătoare M.D.
Din cele anterior arătate Tribunalul a reținut că este cert faptul că la data de 03.01.2009, în timpul partidei de vânătoare organizată pentru vânarea unui porc mistreț, a fost ucisă o căprioară, însă în privința acestui ilicit tribunalul a considerat că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii menționate, în condițiile în care în cauză lipsesc trăsăturile esențiale ale infracțiunii și anume atât latura subiectivă, cât și latura obiectivă deoarece nu s-a putut susține că inculpații au contribuit prin acțiunea lor în vreun fel și în mod intenționat la curmarea vieții căprioarei, aceștia ajungând la locul unde se găsea căprioara, după ce aceasta fusese omorâtă și mâncată parțial de câinii de vânătoare.
Prin prisma acestor considerente și în urma reanalizării întregului material probator administrat în cauză, Tribunalul a apreciat că soluția de achitare a inculpaților este corectă, însă temeiul juridic reținut și în baza căruia s-a pronunțat soluția atacată este unul eronat, acesta trebuind să fie prevederile art. 10 lit. d), raportat la art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) C.proc.pen., iar acest aspect a fost remediat de tribunal în urma admiterii căii de atac declarate în speța dedusă judecății.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș care a solicitat schimbarea temeiului achitării inculpatului și lăsarea nesoluționată a laturii civile.
Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art. 385 14 C.proc.pen. și prin raportare la art. 3859 alin. (3) C.proc.pen. se rețin următoarele:
Tribunalul Mureș a procedat corect la analiza probatoriului existent la dosarul cauzei, corect apreciind că inculpații nu au făcut altceva decât să tranșeze ceea ce a rămas din căprioara care era mâncată parțial .
Ca urmare, acestei infracțiuni îi lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii, atât sub aspectul laturii subiective cât și sub aspectul laturii obiective, aspect corect reținut și de Tribunalul Mureș.
în contextul celor de mai sus, apreciind ca legală și temeinică soluția de achitare pronunțată de Tribunalul Mureș, recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș va fi respins ca nefondat, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C.proc.pen.
