Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. PLÂNGERE PREALABILA.
Efectuarea procedurii plângerii prealabile prev.la art.7 din Legea 554/2004 este posibila doar în cazul unui act administrativ unilateral cu caracter individual deoarece doar în aceasta situatie în urma plângerii manifestarea de vointa a organului administrativ poate fi revocata în tot sau parte; efectuarea procedurii nu este necesara în cazul refuzului nejustificat de solutionare a unei cereri ori în cazul actelor administrative normative.
Prin sentinta nr.36/CA din 31 ianuarie 2007 pronuntata în dosarul nr.96/83/2007, Tribunalul Satu Mare a admis actiunea în contencios administrativ formulata de reclamantii A.N.C., B.M., C.L., C.L., D.V.G., D.M.S., D.I., F.C.M., F.D.M., G.O., H.I.L., J.L.D., K.G., L.E., M.T., M.M., M.D., P.M., P.R., P.L.R., R. D., S.M.A., S.S., T.M., V.E.E., Z.S.L. – functionari publici, împotriva pârâtei Directia Judeteana de Statistica. A admis cererea de interventie în interes propriu formulata de N.I., cu obligarea pârâtei sa acorde si sa plateasca reclamantilor si intervenientului drepturile salariale reprezentând sporul de stabilitate prevazut de art.41 din OG nr.9/1992 în perioada 2005, 2006 si în continuare la valoarea actualizata cu indicele de inflatie de la data platii efective.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca, reclamantii din cauza, respectiv intervenientul în interes propriu, au calitatea de functionari publici în cadrul DIRECTIEI JUDETENE DE STATISTICA.
Potrivit art.41 din OG nr.9/1992 introdus prin Legea nr.433/25.10.2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 71/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr.9/1992 privind organizarea statisticii oficiale “pentru asigurarea stabilitatii, salariatii din Institutul National de Statistica, precum si ai directiilor regionale si judetene de statistica beneficiaza de un spor de stabilitate de pâna la 20 %, calculat la salariul de baza, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevazute în bugetul aprobat, dupa cum urmeaza …”.
Prin art.15 din OG nr.9/2005 privind cresterile salariale ce se vor acorda în 2005 personalului bugetar salariat potrivit OUG nr. 24/2004 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, aplicarea prevederilor art.41 din OG nr.9/1992 privind organizarea statisticii oficiale, reglementeaza, cu modificarile si completarile ulterioare, se suspenda pentru anul 2005, iar prin art.27 din OG nr.3/2006 aplicarea prevederile art. 4 indice 1 din OG nr.9/1992, se suspenda pentru anul 2006.
Nu s-a identificat vreun act normativ prin care sa se dispuna suspendarea aplicarii sau abrogarea prevederilor art. 4 indice 1 din OG nr.9/1992.
Fata de actele normative invocate, instanta a constatat ca salariatii directiilor judetene de statistica, beneficiau de un drept salarial, respectiv de un spor de stabilitate de pâna la 20 % calculat la salariul de baza în functie de vechimea în a acestora, drept care intra în continutul raportului de serviciu al acestora.
Prin OG nr.9/2005 respectiv prin OG nr.3/2006, dreptul salariatilor directiilor judetene de statistica nu a fost înlaturat în ce priveste existenta acestuia, ci doar s-a suspendat aplicarea prevederilor textului de lege care prevedea plata acestuia, respectiv s-a suspendat exercitiul acestui drept pe o perioada de timp determinata. Astfel, prin OG nr.9/2005 exercitiul dreptului la sporul de fidelitate a fost suspendat pentru anul 2005, iar prin OG nr.3/2006 pentru anul 2006 fara a se preciza ca prin acest act normativ se prelungeste suspendarea dispusa prin OG nr.3/2005.
Potrivit art.62 din Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative “în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendata printr-un alt act normativ de acelasi nivel sau de nivel superior. În aceasta situatie, se vor prevedea în mod expres data la care se produce suspendarea, precum si durata ei determinata.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispozitia afectata de suspendare reintra de drept în vigoare.
Prelungirea suspendarii ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispozitiei suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispozitii exprese, cu aplicare de la data expirarii suspendarii”.
S-a retinut ca esentiala aceasta dispozitie legala în interpretarea actelor normative incidente în cauza, instanta constata ca suspendarea aplicarii prevederilor prin care s-au stabilit drepturi salariale în favoarea reclamantilor a fost dispusa prin actele normative amintite pe o durata determinata (pentru anul în curs în care a avut loc suspendarea exercitiului dreptului), iar prelungirea duratei acestei suspendari nu a fost dispusa în mod expres prin actele normative ulterioare prin care s-a dispus din nou suspendarea exercitiului dreptului.
Potrivit art.62 alin.2 din Legea nr.24/2000, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispozitia afectata de aceasta suspendare reintra de drept în vigoare.
Exercitiul dreptului la sporul de stabilitate aferent anului 2005 a reintrat în drept în vigoare la 01 ianuarie 2006, cel aferent anului 2006 la 01 ianuarie 2007, iar cel aferent anului 2007 nu a fost deloc suspendat.
Împotriva hotarârii pronuntate de prima instanta a declarat recurs, în termen, recurenta Directia Judeteana de Statistica Satu Mare, solicitând instantei admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentintei atacate în sensul respingerii actiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a invocat exceptia lipsei procedurii prealabile, aratând ca reclamantii, anterior sesizarii instantei, nu au efectuat procedura prealabila prev. la art.7 din Legea 554/2004, legiuitorul previzând expres conditionarea sesizarii instantei de îndeplinirea procedurii. De asemenea, arata ca sporul de stabilitate este un drept salarial suplimentar a carui stabilire, acordare, modificare ori încetare intra în atributiile exclusive ale legiuitorului, el nereprezentând un drept ori o libertate fundamentala a carui exercitare ar putea fi restrâns numai în cazurile limitativ prev. de art.53 din Constitutia României, sens în care s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin decizia nr.194/2006. Considera ca în mod gresit s-a acordat plata drepturilor solicitate si în continuare, actualizate în functie de indicele de inflatie de la data nasterii dreptului si pâna la data platii efective, angajatorul neavând obligatie de despagubire a salariatului decât în conditiile în care din culpa angajatorului acesta a suferit un prejudiciu conform prev. art.269 alin.1 din Codul muncii. În sistemul Codului nostru civil, punerea în întârziere reprezinta o conditie sine qua non pentru obligarea la plata de despagubiri, în speta actualizarea putând opera cel mult de la data introducerii cererii de chemare în judecata.
Intimatii reclamanti, au solicitat respingerea ca nefondat a recursului si mentinerea în totalitate a sentintei atacate ca legala si temeinica aratând ca în cauza procedura prealabila sesizarii instantei nu era necesar a se efectua raportat la natura cauzei deduse judecatii.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât si din oficiu, instanta de recurs a retinut ca este nefondat urmând sa dispuna în baza prev. art.312 Cod procedura civila respingerea lui ca atare si mentinerea în totalitate a sentintei atacate .
Prin actiunea introductiva de instanta, reclamantii intimati au solicitat obligarea pârâtei recurente la plata sporului de stabilitate pe perioada 2005 si în continuare, suma aferenta urmând a fi reactualizata în raport cu rata inflatiei pâna la plata lor efectiva. Natura juridica a acestei cauze este una contencios administrativa deoarece vizeaza raporturile de serviciu ale functionarilor publici din cadrul recurentei, prevederea în cuprinsul dispozitiilor Legii 188/1999 în sensul ca acestea se completeaza si cu dispozitiile Codului muncii neconferind cauzei o alta natura juridica. În cuprinsul actiunii introductive de instanta reclamantii au contestat neacordarea sporului de stabilitate ulterior încetarii dispozitiilor actului normativ ce stipula suspendarea acordarii sporului de stabilitate pe perioadele de timp limitativ prevazute, respectiv refuzul recurentei de recunoastere a dreptului salarial invocat.
În cuprinsul motivelor de recurs, recurenta a invocat exceptia lipsei procedurii prealabile prevazute de art.7 din Legea 554/2004, aratând ca intimatii reclamanti nu au parcurs procedura prealabila sesizarii instantei prevazuta de legiuitor.
Referitor la acest aspect s-a retinut ca legiuitorul în cuprinsul prev. art.7 din Legea 554/2004 a prevazut ca persoana ce se considera vatamata într-un drept al sau sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente trebuie sa solicite autoritatii publice emitente revocarea actului administrativ unilateral considerat vatamator. Aceasta procedura prealabila este posibila doar în cazul unui act administrativ unilateral cu caracter individual, fapt ce rezulta din interpretarea prevederii legale cu dispozitiile prevazute la art.2, 8 si 11 din acelasi act normativ, deoarece doar în aceasta situatie este vorba despre o manifestare de vointa expresa într-un caz concret ce în urma plângerii prealabile poate fi revocata în tot sau în parte. Efectuarea procedurii prealabile nu este posibil a se efectua în situatia unui refuz nejustificat ori tacere a autoritatii publice care în acest caz nu are ce act administrativ sa-si revoce în urma plângerii.
Prin urmare, deoarece în cauza s-a invocat refuzul recurentei de acordare a sporului, exceptia neefectuarii procedurii prealabile sesizarii instantei este neîntemeiata.
Referitor la fondul cauzei s-a retinut ca în mod corect a retinut prima instanta ca intimatii sunt îndreptatiti a beneficia de sporul de stabilitate de pâna la 20% calculat la salariu de baza în functie de vechimea în munca, deoarece prin prevederile OG nr.9/2005 si OG nr.3/2006 dreptul salariatilor nu a fost înlaturat ci d0oar s-a suspendat aplicarea prevederilor textului de lege privind plata lui pe o perioada de timp determinata, exercitiul dreptului la sporul de stabilitate aferent anului 2005 reintrând de drept în vigoare la 1.01.2006, iar cel aferent anului 2006 la 1.01.2007. De asemenea, în mod corect s-a retinut prin prisma prev. art.62 din Legea 24/2000 si a faptului ca ulterior expirarii termenului de suspendare prevazut în OG 3/2006 nu s-a emis o alta dispozitie normativa prin care sa se prelungeasca suspendarea, ca intimatii în aceasta situatie sunt îndreptatiti a beneficia în continuare de sporul de stabilitate prevazut de art.41 din OG 9/1992 introdus prin Legea nr.433/2004 de aprobare a OG 71/2004 pentru modificarea si completarea OG nr.9/1992, motivele de recurs invocate sub acest aspect fiind nefondate.
S-a retinut, de asemenea ca intimatii sunt îndreptatiti a li se achita sumele de bani reprezentând sporul de stabilitate neacordate la valoarea lor reactualizata în functie de rata inflatiei la data platii lor efective deoarece acestea nu reprezinta decât drepturi salariale neacordate în valoarea lor reala, la data platii efective, de care ar fi beneficiat intimatii în cazul acordarii lor imediat dupa încetarea suspendarii, nefiind despagubiri în sensul vizat de dispozitiile cuprinse în Codul civil privitoare la punerea în întârziere.
În consecinta, instanta de recurs a retinut ca motivele de recurs invocate de recurenta sunt nefondate si a dispus respingerea recursului ca nefondat si mentinerea în totalitate ca legala si temeinica a sentintei atacate.
Sursa primara
Sentinta nr.36/CA/31.01.2007 -Tribunalul Satu Mare ;
Dosar 96/83/2007;
Dosar 96/83/2007;
Decizia nr.116/CA/26.04.2007 a Curtii de Apel Oradea – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal;
Temei de drept
– art.7 din Legea 554/2004;
– art.312 Cod procedura civila.
