– art.385 indice 9 Cod procedura penala.
Hotarârea este supusa casarii si în cazul în care instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti,de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA I-A PENALA, DECIZIA PENALA NR.602/16.04.2010)
Prin Sentinta penala nr.382/9.XII.2008, din Dosarul nr.3055/202/2008, Judecatoria Calarasi – Sectia penala, în temeiul art.208, alin.1-art.209, alin.1, literele e si g, Cod penal, cu aplicarea art.37, alin.1, lit. b, Cod penal, art.74, Cod penal, rap. la art.76, Cod penal, a condamnat pe inculpatul R.C. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru savârsirea infractiunii de furt calificat, în stare de recidiva postexecutorie, a mentinut liberarea conditionata pentru restul de pedeapsa de 134 zile închisoare, ramas neexecutat din pedeapsa de 11 luni, aplicata prin Sentinta penala nr.175/28.III.2005 a Judecatoriei Calarasi, apoi, în temeiul art.81, Cod penal, a suspendat conditionat executarea pedepsei de 1 an închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, potrivit art.82, Cod penal, atragând atentia inculpatului, în temeiul art.359, Cod procedura penala, asupra disp. art.83, Cod penal, a admis actiunea civila formulata de partea civila S.C. “Lucia Com” S.R.L., obligându-l pe inculpat sa-i plateasca suma de 450 lei, daune materiale, iar, în temeiul art.191, Cod procedura penala, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 275 lei, cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 100 lei, onorariul aparatorului din oficiu, va fi avansata din fondul Ministerului Justitiei.
Prin Decizia penala nr.45/A/10.III.2009, din Dosarul nr.3055/202/2008 (130/P/2009), Tribunalul Calarasi – Sectia penala, în temeiul art.379, punctul 2, litera b, Cod procedura penala, a admis apelurile declarate de Ministerul Public si de apelantul-intimat-inculpat, a desfiintat, în totalitate, sentinta penala si a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeasi instanta de judecata, constatând ca ramân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, deoarece instanta de fond nu a analizat cererea esentiala de achitare formulata de inculpat.
Prin Sentinta penala nr.353/29.X.2009, din Dosarul nr.1406/202/2009, Judecatoria Calarasi – Sectia penala a respins, ca neîntemeiata, cererea de achitare, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedura penala, raportat la art.10, alin.1, litera a, Cod procedura penala, formulata de inculpat, dupa care, în temeiul art.208, alin.1-art.209, alin.1, literele e si g, Cod penal, cu aplicarea art.37, alin.1, lit.b, Cod penal, art.74, Cod penal, rap. la art.76, Cod penal, a condamnat pe inculpatul R.C la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru savârsirea infractiunii de furt calificat, în stare de recidiva postexecutorie, a facut aplicarea art.71-art.64, lit.a si lit.b, Cod penal, a luat act ca partea vatamata S.C. “Lucia Com” S.R.L. nu s-a constituit parte civila, desi prejudiciul material nu a fost recuperat, a luat, în temeiul art.118, alin.1, litera e, Cod penal, masura de siguranta a confiscarii speciale de la inculpat a sumei de 450 lei, iar, în temeiul art.191, Cod procedura penala, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare catre stat.
Instanta de fond a retinut, pe situatia de fapt, ca pe data de 3.XII.2007 inculpatul s-a prezentat pentru angajarea, ca vânzator, la magazinul apartinând partii civile S.C. “xxx” S.R.L., unde a discutat cu martorul I.L, administrator, care i-a spus sa lucreze 3 zile, ca proba, astfel ca pe data de 4.XII.2007, la ora 7,00, inculpatul a la locul de munca, de unde a plecat la ora 9,30, întorcându-se în jurul orei 19,30, când a luat de pe masa o scrumiera, pe care a dus-o în bar, de unde a sustras suma de 450 lei, apoi a plecat fara sa spuna nimic. De asemenea, a retinut ca, prin Sentinta penala nr.175/28.III.2005 a Judecatoriei Calarasi – sectia penala, i-a fost aplicata pedeapsa de 11 luni închisoare, pe care a executat-o.
În motivare, instanta de fond a aratat ca exista probe de vinovatie, si anume declaratiile martorilor, din care rezulta modalitatea de parasire a locului faptei si refuzul total de comunicare ulterioara cu administratorul societatii comerciale, la care se adauga declaratia de recunoastere din cursul urmaririi penale, potrivit careia a sustras doar suma de 70 lei, dupa care inculpatul a negat totul.
La individualizarea judiciara a pedepsei închisorii, a avut în vedere gradul sporit de pericol social al faptei penale, determinat de împrejurarile si de modalitatea de comitere, precum si de cuantumul relativ redus al prejudiciului material, persoana inculpatului, care este recidivist postexecutoriu, dar în favoarea caruia a retinut, totusi, circumstante atenuante judiciare prevazute de art.74, Cod penal.
În termen legal, inculpatul a declarat apel, atât pentru nelegalitate, solicitând achitarea sa, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedura penala, raportat la art.10, alin.1, litera a, Cod procedura penala, cât si pentru netemeinicie, solicitând, în principal, achitarea sa, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedura penala, raportat la art.10, alin.1, litera b/1, Cod procedura penala, cu aplicarea art.18/1, Cod penal, aplicându-i-se sanctiunea amenzii administrative, iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei închisorii.
Prin Decizia penala nr.2/A/12.I.2010, din Dosarul nr.1406/202/2009 (706/P/2009), Tribunalul Calarasi – Sectia penala, în temeiul art.379, punctul 1, lit.b, Cod procedura penala, a admis apelul declarat de apelantul-inculpat, a desfiintat, în parte, sentinta penala si, rejudecând pe fond, a facut aplicarea doar a art.71, Cod penal-art.64, alin.1, litera a, teza a II-a si litera b, Cod penal, a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale, constatând ca ramân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar suma de 50 lei, onorariul partial al aparatorului din oficiu, va fi suportata din fondul Ministerului Justitiei.
În motivare, instanta de apel a aratat ca instanta de fond, în baza ansamblului probatoriului administrat atât la urmarirea penala, cât si la cercetarea judecatoreasca, a stabilit, în mod corect, situatia de fapt si vinovatia inculpatului, astfel ca cererea sa de achitare a fost temeinic respinsa, cu atât mai mult cu cât inculpatul doar a contestat cuantumul sumei pe care a sustras-o, respectiv, initial, suma de 70 lei, apoi, la prezentarea materialului de urmarire penala, suma de 120 lei, iar în fata instantei de fond a aratat ca a primit, pentru sa, de la martorul I.L administratorul partii civile S.C. xxx” S.R.L., suma de 240 lei. Cât priveste achitarea sa, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedura penala, raportat la art.10, alin.1, litera b/1, Cod procedura penala, cu aplicarea art.18/1, Cod penal, a aratat ca fapta prezinta pericolul social al unei infractiuni, tinându-se seama de persoana inculpatului, care are antecedente penale, pentru comiterea unor infractiuni de aceeasi natura. A aratat ca apelul este fondat din punctul de vedere gresitei individualizari a pedepsei accesorii, astfel ca, în raport cu natura infractiunii comise, care nu este electorala, se impune pastrarea dreptului de a alege, prevazut de at.64, alin.1, litera a, teza a I-a, Cod penal.
În termen legal, apelantul-inculpat a declarat recurs, nemotivat în termenul procedural prevazut de art.385/10, alin.1, Cod procedura penala.
În motivarea în scris si orala a recursului, recurentul-inculpat, invocând cazul de casare prevazut de art.385/9, alin.1, punctul 8, Cod procedura penala, a sustinut ca instanta de apel, având în vedere actele medicale pe care le-a depus la dosar, din care rezulta o îndoiala asupra starii sale psihice, trebuia sa dispuna, din oficiu, efectuarea unei expertize medico-legala psihiatrica, astfel ca a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale si trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanta de apel, si, de asemenea, invocând cazul de recurs prevazut de art.385/9, alin.1, punctul 18, Cod procedura penala, a aratat ca ambele instante de judecata au comis o grava eroare de fapt, prin gresita apreciere a probatoriului, în sensul ca, în mod eronat, au apreciat ca exista probe de vinovatie, asa încât a solicitat admiterea recursului, casare deciziei penale si a sentintei penale, iar, pe fond, rejudecând, sa se dispuna achitarea sa, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedura penala, raportat la art.10, alin.1, litera a, Cod procedura penala.
În dovedire, a propus, fiindu-i încuviintata, proba cu înscrisuri medicale, depunând la dosar certificatul medico-legal nr.783/10.I.2003, eliberat de Serviciul Medicina Legala Calarasi (fila 34, dosar de recurs), bilete de iesire din spital, eliberate de Spitalul Judetean Calarasi, pe datele de 18.VIII.2009 (fila 33, dosar de recurs) si 25.IX.2009 (fila 32, dosar de recurs), precum si de Spitalul Clinic de psihiatrie “Prof. Dr. Alexandru Obregia”, pe data de 25.III.2010 (fila 26, dosar de recurs), cu rezultate analize (filele 25, 29-31, dosar de recurs), scrisoare medicala (fila 27, dosar de recurs) si prescriptie medicala (fila 28, dosar de recurs), scrisoare medicala nr.1519/15.IV.2010, întocmita de Cabinetul Medical Individual “Dr. Vraciu Gabriela” (fila 35, dosar de recurs).
Curtea, din oficiu, a pus în discutie cazul de casare prevazut de art.385/9, alin.1, pct.10, Cod procedura penala, privitor la nemotivarea apelului.
Analizând actele si lucrarile dosarelor, precum si decizia penala recurata, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate invocate, cât si din oficiu, potrivit art.385/9, alin.3, Cod procedura penala, Curtea apreciaza ca recursul este fondat, din punctul de vedere al motivului de recurs prevazut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedura penala, invocat din oficiu.
Astfel, Curtea constata ca instanta de fond nu a analizat probatoriul, astfel ca instanta de apel, având în vedere lipsa unui motiv de desfiintare, cu trimitere la fond, pentru nemotivare, precum si caracterul devolutiv integral al apelului, avea obligatia de a se substitui primei instante de judecata, prin efectuarea unei evaluari serioase a probatoriului, cu atât mai mult cu cât apelantul-inculpat a solicitat achitarea sa, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedura penala, raportat la art.10, alin.1, litera a, Cod procedura penala, sustinând ca fapta nici macar nu a existat în materialitatea sa. Cu toate acestea, instanta de apel, asemenea instantei de fond, s-a limitat la dovedirea contradictorialitatii dintre declaratiile inculpatului pe parcursul procesului penal, fara a mai face vreo referire la probatoriul administrat, astfel ca maniera sa de analiza superficiala a primului motiv de apel echivaleaza cu lipsa unei cenzuri efective în calea de atac a apelului. În acelasi timp, instanta de apel a omis sa se pronunte asupra motivului de apel privind reindividualizarea pedepsei închisorii, pe care nici macar nu l-a mai mentionat. Ori, instanta de apel este obligata, pe de o parte, potrivit art.378, alin.3, Cod procedura penala, sa se pronunte asupra tuturor motivelor de apel invocate, iar, pe de alta parte, ca, în afara temeiurilor invocate, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, dupa cum prevad disp. art.371, alin.2, Cod procedura penala. Prin natura expeditiva a considerentelor deciziei penale, instanta de apel nu numai ca a încalcat dispozitiile procedural penale, care o obliga sa-si motiveze solutia, dar, în acelasi timp, l-a privat pe inculpat de prima cale de atac ordinara prevazuta de legea procesual penala, cu efectul devolutiei în mod nelimitat, spre deosebire de recurs, a carui devolutie este limitata.
Prin urmare, Curtea apreciaza ca instanta de control judiciar nu s-a pronuntat asupra însusi apelului, care are natura unei cereri esentiale, de natura a-i garanta inculpatului drepturile procedurale, printre care dreptul la o cale efectiva de atac, si de a influenta solutia în procesul penal, caz de casare prevazut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedura penala.
De aceea, Curtea nu va mai analiza motivele de recurs prevazute de art.385/9, alin.1, punctele 8 si 18, Cod procedura penala, invocate de recurentul-inculpat, iar instanta de apel, la motivarea primului termen al recidivei postexecutorii, prevazuta de art.37, alin.1, lit.b, Cod penal, retinuta în sarcina inculpatului, va trebui sa tina seama de pedeapsa rezultanta de 14 luni închisoare, stabilita prin Sentinta penala nr.400/25.VII.2005 a Judecatoriei Calarasi – Sectia penala, ramasa definitiva, prin neapelare, executata în perioada 15.IV.2005-31.I.2006, când a fost liberat conditionat, cu un rest de pedeapsa ramas neexecutat de 134 zile închisoare, si nu de pedeapsa de 11 luni închisoare, stabilita prin Sentinta penala nr.175/28.III.2005 a Judecatoriei Calarasi – Sectia penala, a carei a fost suspendata conditionat pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 11 luni, care ar fi impus retinerea inclusiv a starii de recidiva postcondamnatorie, prev. de art.37, alin.1, litera a, Cod penal, nelegalitate care nu mai poate fi îndreptata în calea de atac a apelului exercitata doar de inculpat, caruia i-ar fi agravata situatia în propriul apel, încalcându-se, astfel, disp.art.372, alin.1, Cod procedura penala.
De asemenea, instanta de apel va avea în vedere individualizarea pedepsei accesorii, astfel dupa cum a doua instanta de apel a procedat.
În consecinta, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 2, litera c, teza I, Cod procedura penala, a admis recursul declarat de recurentul – inculpat R.C.S. împotriva Deciziei penale nr.2/A/12.I.2010 a Tribunalului Calarasi – Sectia penala, din Dosarul nr.1406/202/2009 (706/P/2009), a casat , în totalitate, si a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, la aceeasi instanta de judecata, respectiv la Tribunalul Calarasi, iar, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedura penala, a constatat ca ramân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
