SECŢIA COMERCIALĂ, DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
Materie: RECURS COMERCIAL. REORGANIZARE JUDICIARĂ ŞI FALIMENT. AUTORIZAREA COMITETULUI CREDITORILOR SĂ INTRODUCĂ ACŢIUNEA PREVĂZUTĂ DE ART.138 ALIN.1 DIN LEGEA 85/2006. ÎNCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENŢEI.- art. 138 alin.1 şi 3 din Legea 85/2006.Simpla indicare a existenţei unor elemente de antrenare a răspunderii nu este suficientă pentru ca instanţa să admită o cerere de autorizare formulată de comitetul creditorilor.În speţă, nu poate fi reţinută împrejurarea că lichidatorul ar fi omis să indice în raportul său, cu privire la cauzele insolvenţei, persoanele vinovate de starea de a debitoarei ci acesta a formulat plângere penală împotriva fostului administrator pentru nedepunerea actelor contabile.În condiţiile în care, derulată procedura pe parcursul a 3 ani, fostul administrator nu a fost găsit şi nu s-au stabilit alte indicii care să conducă la dovedirea unei legături de cauzalitate între faptele prevăzute de art.138 din Legea insolvenţei, reţinerea judecătorului sindic potrivit căreia continuarea procedurii ar fi lipsită de orice finalitate, este întemeiată.Prin sentinţa nr.442/F din 8 mai 2008, Tribunalul Bihor – judecătorul sindic a respins cererea de autorizare formulată de creditorul D. G. F. P. B.În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenţei, a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitorului S.C. A. D., A., O. ” S.R.L., şi radierea acestuia din registrul comerţului.A descărcat pe lichidatorul judiciar R. IPURL de orice îndatoriri şi responsabilităţi, în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenţei şi a încuviinţat onorariul lichidatorului în sumă de 8.925 lei ce urmează a fi achitat din fondul de lichidare constituit în temeiul art.4 alin.4 din Legea nr. 85/2006.În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenţei, a dispus notificarea sentinţei debitorului, creditorului şi O. R. C. de pe lângă Tribunalul Bihor pentru efectuarea menţiunii de radiere, precum şi publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul sindic a reţinut că la data de 24.01.2008, lichidatorul judiciar R. IPURL, desemnat să administreze procedura insolvenţei debitorului SC A. D., A., O. SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului şi neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
A constatat că procedura concursuală a fost deschisă prin Sentinţa nr.592 din data de 10.XI.. 2005, că lichidatorul a întocmit şi comunicat notificările în condiţiile art. 61 din şi că propunerea de închidere a fost notificată creditorilor, iar la data de 17.04.2008, creditorul D. G. F. P. B. a formulat o cerere de autorizare pentru formularea unei cereri de antrenare a răspunderii administratorului societăţii întrucât apreciază că ar exista elemente în acest sens.Judecătorul sindic a reţinut că, deşi în cererea de autorizare s-a arătat că există elemente de antrenare, în fapt nu s-a indicat la care împrejurări se face referire.Judecătorul sindic a mai constatat că în cursul derulării procedurii pe parcursul a trei ani nu s-a putut intra în posesia documentelor contabile, iar în urma plângerii penale formulate de lichidatorul judiciar în acest sens, în temeiul art. 147 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de fostul administrator. Prin Rezoluţia din data de 17.01.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a reţinut că fostul administrator nu a putut fi găsit şi că acesta nu se află în ţară.Ori, în absenţa documentelor contabile şi a oricăror alte indicii utile care să conducă la dovedirea legăturii de cauzalitate între faptele prevăzute de art. 138 din lege, lichidatorul judiciar a considerat că formularea unei astfel de cereri precum şi continuarea procedurii nu ar avea alt efect decât antrenarea de noi cheltuieli.Această concluzie se impune, astfel că judecătorul sindic a respins cererea de autorizare formulată de creditor în temeiul art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006 apreciind că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de textul invocat, respectiv că lichidatorul a omis să se pronunţe ori a omis să formuleze o astfel de cerere.În temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenţei a dispus închiderea procedurii insolvenţei şi radierea debitorului.Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de plata taxei de timbru, a formulat recurs, recurenta D. G. F. P. B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenta critică sentinţa pentru motive de nelegalitate, constând în greşita aplicare a prevederilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenţei.
Astfel, arată recurenta, instanţa a respins cererea de autorizare pe care a formulat-o la 17.04.2008 şi prin care a solicitat autorizarea pentru formularea unei cererii de răspundere a administratorului societăţii, întrucât a considerat că există elemente în acest sens.Instanţa a respins această cerere, apreciind că, în absenţa documentelor contabile şi a oricăror altor indicii utile, care să ducă la dovedirea legăturii de cauzalitate între faptule prevăzute la art.138 din Legea insolvenţei, formularea unei astfel de cereri, precum şi continuarea procedurii nu ar avea o altă finalitate, decât antrenarea de noi cheltuieli.În condiţiile în care, cu adresa nr.9823/20.12.2005, A. F. P. Ş. a confirmat că administratorul societăţii debitoare nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale, respectiv nu a depus la organul fiscal deconturile de TVA, declaraţiile şi bilanţurile contabile, iar recurenta prin declaraţia de creanţă a menţionat intenţia de a solicita antrenarea răspunderii întemeiată pe art.138 din Legea insolvenţei, este nejustificată soluţia de închidere a procedurii falimentului în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.Intimaţii nu au formulat întâmpinare.Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate, ţinând seama de prevederile art.304/1 Cod procedură civilă, a fost apreciat ca nefondat, astfel că a fost respins.Critica recurentei, referitoare la nelegalitate sentinţei, ca urmare a greşitei aplicări şi interpretări a dispoziţiilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, este nefondată, deoarece simpla indicare a existenţei unor elemente de antrenare a răspunderii nu sunt suficiente pentru ca instanţa să admită o cerere de autorizare formulată de un creditor.În cauză, nu poate fi reţinută împrejurarea că, lichidatorul ar fi omis să indice în raportul său, cu privire la cauzele insolvenţei, persoanele vinovate de starea de insolvenţă a debitoarei, ori, deşi a indicat persoanele a omis să formuleze acţiunea prevăzută la alin.1 al art.138, aşa cum cer prevederile acestui articol, ci dimpotrivă lichidatorul a formulat plângere penală împotriva fostului administrator pentru nedepunerea actelor contabile.Prin rezoluţia din 17 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a dispus neînceperea urmăriri penale faţă de fostul administrator I. A. V., motivat cu aceea că, refuzul acestuia de a preda lichidatorului documentele contabile nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.147 din Legea nr.85/2007.
În condiţiile în care, derulată procedura pe parcursul a 3 ani, fostul administrator nu a fost găsit şi în condiţiile în care nu s-au stabilit alte indicii care să conducă la dovedirea unei legături de cauzalitate între faptele prevăzute de art.138 din Legea insolvenţei, reţinerea judecătorului sindic, potrivit căreia continuarea procedurii ar fi lipsită de orice finalitate, este întemeiată, astfel că recursul a fost respins ca nefondat.
(Decizia nr.471/C/11.12.2008 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
