Ordonanţele de guvern sunt acte ale guvernului, dar nu au caracter de acte administrative, deoarece prin acestea guvernul legiferează, în baza legii speciale de abilitare a delegării legislative. Ordonanţele guvernului nu pot forma obiectul controlului de legalitate, pentru că ele nu sunt acte administrative de autoritate emise în vederea executării legii.
Prin acţiunea înregistrată la această Curte, reclamantul M. L. a chemat în judecată Guvernul României pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze în parte OUG nr. 75/11.06.2008 privind Stabilirea de Măsuri pentru Soluţionarea unor Aspecte Financiare în Sistemul Justiţiei.
A motivat acţiunea în sensul că actul a cărui anulare o solicită a fost emis cu exces de putere fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin.1 lit. m din Legea nr. 554/2001.
A arătat că actul respectiv îl vatămă în drepturile şi interesele sale legitime întrucât exercită funcţia de grefier în cadrul Judecătoriei Slatina, iar prin Ordonanţa respectivă i-au fost restrânse ilegal şi neconstituţional drepturile câştigate în mod definitiv şi irevocabil prin hotărâri judecătoreşti.
A arătat că Ordonanţa este nelegală în ceea ce priveşte eşalonarea plăţilor sumelor prevăzute în titlurile executorii cu privire la modificarea procedurii de judecată şi la înlăturarea dreptului CNCD de a se pronunţa asupra discriminării salariale.
La dosar s-au depus adresa nr. 15 A/3987/15.07.2008 fila nr. 28, alte acte.
Ministerul Justiţiei a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului guvernului României, cerere pusă în discuţie în şedinţa publică de la 3 octombrie 2008 şi comunicată reclamantului.
În cererea de intervenţie s-a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în sensul că în măsura în care obiectul acţiunii principale îl constituie constatarea neconstituţionalităţii unei Ordonanţe simplă sau de urgenţă o astfel de acţiune nu intră în competenţa instanţelor de judecată. Pe fond intervenientul a arătat că OUG nr. 75/2008 îndeplineşte condiţiile de constituţionalitate, toate criticile fiind neîntemeiate.
La 14 octombrie 2008 reclamantul a formulat precizare la acţiune în sensul că a solicitat şi recunoaşterea dreptului pretins şi a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin actul normativ care formează obiectul acţiunii.
A precizat că nu a formulat acţiunea directă împotriva Ordonanţei pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reclamantul a susţinut că acţiunea sa priveşte în mod indirect şi anularea actului administrativ reprezentat de ordinul comun al Ministrului Justiţiei, Economiei şi Finanţelor, Preşedintelui CSM, Preşedintelui ÎCCJ şi al procurorului General al parchetului de pe lângă ÎCCJ, precum şi obligarea autorităţii publice pârâte să modifice sau să abroge dispoziţiile Ordonanţei contestate prin emiterea unui nou act administrativ cu caracter normativ.
Examinând acţiunea, Curtea reţine următoarele:
În conformitate cu prevederile art.9 din legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, poate introduce acţiune la instanţa de administrativ însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
În speţa de faţă se constată că obiectul acţiunii judiciare rezultate chiar din precizarea la acţiune îl constituie modificare sau abrogarea parţială a OUG nr. 75/2008.
Ordonanţele şi ordonanţele de urgenţă fac parte, conform art. 108 din României, din categoria actelor care se emit de Guvernul României.
Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, întemeiată pe prevederile art. 115 Constituţia României care reglementează delegarea legislativă.
Ca urmare ordonanţele au caracter de lege fiind adoptate de Guvern în temeiul legii de abilitare care presupune o delegare temporară a competenţelor legislative ale Parlamentului către Guvern.
În perioada în care Ordonanţele sunt în vigoare ele au aceeaşi putere ca şi legea.
Instanţa de contencios administrativ are competenţa, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 de a controla legalitatea actelor administrative propriu-zise sau a celor asimilate.
Trebuie precizat că în baza art. 2 alin.1, lit. c din Legea nr. 554/2004 prin actul administrativ este emis de o autoritate publică în vederea organizării executării legii.
Ordonanţele de Guvern sunt acte ale Guvernului, dar nu au caracter de acte administrative deoarece aşa cum s-a explicat mai sus prin Ordonanţe Guvernul legiferează, în baza legii speciale de abilitare a delegării legislative.
Altfel spus într-o anumită perioadă şi într-o anume chestiune Parlamentul are dreptul constituţional de a delega prerogativele sale legiuitoare Guvernului.
Ordonanţele Guvernului nu pot forma obiectul controlului de legalitate, pentru motiv că ele nu sunt acte administrative de autoritate emise în vederea executării legii, ci constituie tocmai lege.
Legile şi ordonanţele Guvernului sunt supuse controlului de constituţionalitate conform art. 146 lit. d din Constituţia României numai prin sesizarea .
În cazul ordonanţelor nu se examinează legalitatea acestora ci numai constituţionalitatea lor.
Acţiunea reclamantului are ca obiect modificarea sau abrogarea parţială a OUG nr. 75/2008, astfel se cere instanţei de judecată să se pronunţe asupra unui un act cu caracter normativ cu putere de lege, ceea ce excede competenţelor sale.
În precizarea la acţiune reclamantul arată că acţiunea principală ar fi avut ca obiect recunoaşterea unui drept şi a interesului său legitim, obligarea pârâtului la repararea pagubei.
Curtea reţine însă că obiectul acţiunii îl constituie tocmai anularea Ordonanţei de Urgenţă nr. 75/2008, fără a se fi invocat excepţia de neconstituţionalitate a acestei Ordonanţe, ori instanţele judecătoreşti nu au competenţa de a modifica sau abroga un act normativ cu putere de lege.
Reclamantul poate să introducă la instanţa de contencios administrativ acţiune având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauze prin Ordonanţe ale Guvernului, aşa cum se prevede în art. 9 alin.5 din Legea nr. 554/2004, însă în cazul acţiunii el trebuie să invoce excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei pentru ca instanţa competentă să soluţioneze acţiunea să sesizeze în baza art. 146 din Constituţia României şi art. 29 din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituţională.
În măsura în care nu s-a constatat neconstituţionalitatea ordonanţei, judecătorul investit cu soluţionarea acţiunii având ca obiect despăgubiri nu poate să aprecieze asupra conformităţii Ordonanţei cu Constituţia, altfel spus judecătorul nu se poate pronunţa asupra unei norme de drept apreciind el însuşi că aceasta ar fi neconstituţională.
Având în vedere motivele enunţate mai sus, în baza art. 1 şi 18 din Legea nr. 554/2004, va respinge acţiunea reclamantului.
????????3
