– Legea nr.85/2006, art. 7 alin.1
Prin cererea dedusa judecatii reclamanta SC CCAT SRL a chemat în judecata pe pârâtele SC KCCI SRL si SC KE SRL solicitând revocarea (desfiintarea) contractelor de vânzare-cumparare nr.7144/16.12.2007 si 7265/28.12.2005 încheiate de pârâte în frauda intereselor sale. Se retine ca prin aceste contracte SC KCCI SRL a înstrainat catre SC KE SRL bunuri imobile – teren si constructii – situate în judetul If.
Prin cererea dedusa judecatii reclamanta SC CCAT SRL a chemat în judecata pe pârâtele SC KCCI SRL si SC KE SRL solicitând revocarea (desfiintarea) contractelor de vânzare-cumparare nr.7144/16.12.2007 si 7265/28.12.2005 încheiate de pârâte în frauda intereselor sale. Se retine ca prin aceste contracte SC KCCI SRL a înstrainat catre SC KE SRL bunuri imobile – teren si constructii – situate în judetul If.
Fata de caracterul personal al actiunii, se constata ca nu sunt incidente prevederile art.13 alin.1 Cod pr.civ., acestea din urma fiind aplicabile actiunilor reale imobiliare.
În speta nu sunt aplicabile nici dispozitiile art.7 alin.1 si art.9 Cod pr.Civ., întrucât niciuna dintre pârâte nu are sediul în B.
Întrucât împotriva societatii KCCI SRL s-a deschis procedura insolventei de catre TS si fata de prevederile art.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, modificata, rezulta ca necompetenta TB este absoluta.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALA NR.66R/19.01.2010)
Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului B Sectia a Vl-a Comerciala sub nr.39995/3/2008 reclamanta SC CCAT SRL a chemat în judecata pe pârâtele SC KCCI SRL si SC KE SRL, solicitând instantei sa dispuna revocarea (desfiintarea) contractelor de vânzare-cumparare nr.7144/16.12.2007 si 7265/28.12.2005, încheiate între cele doua pârâte în frauda intereselor sale si obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca la data de 08.07.2003, între SC CCAT SA si pârâta SC KCCI SRL a fost încheiat contractul de constructii nr.240/1908, în baza caruia reclamanta s-a obligat sa efectueze cu materiale proprii unele lucrari de constructii pentru beneficiara SC KCCI SRL, conform ofertei din 08.07.2003, precum si planselor de executie aprobate de SC AS SRL. În schimbul constructiilor efectuate, beneficiara SC KCCI SRL urma sa plateasca reclamantei suma totala de 82.260 EURO, plus TVA. Prin actul aditional nr.1/19.04.2004 la contract, reclamanta a stabilit de comun acord cu pârâta KCCI SRL, modificarea termenului final de executie a lucrarilor, precum si modificarea termenelor de plata a pretului datorat de catre debitoare. Conform prevederilor contractuale, astfel cum au fost modificate si completate prin actul aditional, pârâta KCCI SRL era obligata sa achite integral contravaloarea lucrarilor executate la data de 28.05.2004, data la care lucrarile erau efectuate de catre reclamanta, iar pârâta KCCI SRL fusese notificata prin adresa nr.1041/27.05.2008 sa efectueze platile datorate conform contractului.
În conditiile în care pârâta KCCI SRL avea un debit restant în suma de 52.192 EURO, scadent la data de 28.05.2004, iar conform prevederilor contractuale, urma sa plateasca o penalitate de 250 EURO pentru fiecare zi de întârziere, SC CCAT SA s-a vazut în situatia de a se adresa Curtii de Arbitraj International de pe lânga Camera de Comert si Industrie a României în vederea obligarii debitoarei la respectarea întocmai a obligatiilor asumate prin contractul nr.240/1908 din data de 08.07.2003, asa cum au fost modificate si completate prin actul aditional la contract. Prin sentinta arbitrala nr.52/07.03.2008 Curtea de Arbitraj a admis cererea reclamantei si obligarea debitoarei SC KCCI SRL la plata sumei de 104.364 EURO si 9683,88 lei RON, din care, 52.192 EURO reprezentând pretul lucrarilor executate si neachitate, inclusiv TVA, 52.192 EURO reprezentând penalitati de întârziere, 8683,88 lei RON taxa arbitrala, iar 1.000 lei RON onorariul expertului tehnic PDN.
Reclamanta a mai aratat ca s-a adresat unui birou de executori Judecatoresti pentru punerea în a hotarârii arbitrale si recuperarea sumelor datorate de debitoarea SC KCCI SRL, însa aceasta nu a achitat nici pâna la data formularii actiunii, debitul, ca toate conditiile impuse de art.975 sunt îndeplinite, debitoarea KCCI SRL înstrainându-si cu buna stiinta bunurile sale urmaribile asupra carora se putea efectua executarea silita, catre o alta societate din grupul K, pentru a împiedica demersurile de executare silita a creantelor constatate prin sentinta arbitrala nr.52/2008.
Reclamanta a mai mentionat ca în speta se invoca împotriva debitoarei SC KCCI SRL o creanta certa (constatata prin hotarârea arbitrala definitiva si care constituie titlu executoriu), lichida (având ca obiect o suma de bani) si exigibila înca din data de 28.05.2004, iar cocontractantul debitoarei este societatea pârâta SC KE SRL, parte a aceluiasi grup de societati ca si debitoarea, ca este evidenta complicitatea acestei societati la fraudarea intereselor sale, atât timp cât bunurile au fost înstrainate în cadrul aceluiasi grup, singurul scop al încheierii actului fiind zadarnicirea executarii silite declansate împotriva pârâtei KCCI SRL.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art.112 si urm. Cod pr.civ. raportate la art.975 Cod civil.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art.112 si urm. Cod pr.civ. raportate la art.975 Cod civil.
Pârâta SC KE SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata ca neîntemeiate, apreciind ca nu sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate ale unei actiuni revocatorii (pauliene), ca prin actele de vânzare cumparare nu s-a creat reclamantei nici un prejudiciu, nefiind facuta dovada ca aceasta detinea o creanta certa, lichida, exigibila, anterioara încheierii contractelor de vânzare cumparare si nici dovada ca a existat complicitate la frauda, ca reclamanta urmareste desfiintarea unor acte care poarta asupra unor bunuri cu o valoare superioara creantei pretinse, ceea ce reprezinta un abuz, astfel ca solicita respingerea cererii de chemare în judecata.
Prin cererea depusa la data de 12.03.2009 reclamanta a solicitat suspendarea judecatii cauzei în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006, deoarece a fost deschisa procedura insolventei împotriva SC CCI SRL atât în dosarul nr.29139/3/2008 al TS, cât si în dosarul nr.43160/3/2006 al TB.
Pârâta SC KCCI SRL, prin administrator judiciar I2007 IPURL Z, a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalul B, solicitând declinarea competentei de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalul S, motivat de faptul ca pârâta se afla în procedura insolventei, având sediul în judetul S, astfel ca potrivit art.7 Cod pr.civ. si art.6 din Legea nr.85/2006, competenta de solutionare a cauzei revine acestui din urma tribunal.
Prin sentinta comerciala nr.9646/18.06.2009 Tribunalul B – Sectia a Vl-a Comerciala a admis exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucuresti – Sectia a Vl-a Comerciala si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea TS – Sectia Comerciala.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca prin cererea formulata la data de 24.10.2008 reclamanta SC CCAT SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC KCCI SRL si SC KE SRL, revocarea contractelor de vânzare-cumparare nr.7144/16.12.2007 si 7265/28.12.2005, încheiate între cele doua pârâte, în frauda intereselor sale si obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata, ca niciuna dintre pârâte nu are sediul în Bucuresti pentru a fi atrasa competenta Tribunalul B conform art.7 alin.1 si art.9 Cod pr. civ., ca fata de obiectul cauzei – actiune revocatorie (pauliana) si caracterul personal al actiunii, nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin.2 si art. 10 alin.1 Cod pr. Civ., deoarece cererea formulata de reclamanta nu se încadreaza în ipotezele prevazute de aceste dispozitii legale, ca în speta nu sunt aplicabile nici dispozitiile art.13 Cod pr. Civ. deoarece nu este vorba despre o actiune reala imobiliara, astfel încât competenta de solutionare a cauzei este este supusa regulilor de drept comun stabilite de art.5 si art.7 alin.1 Cod pr. Civ., respectiv instantei de la sediul principal al pârâtului.
Tribunalul a mai retinut ca în ceea ce o priveste pe pârâta SC K CCI SRL s-a pornit procedura insolventei, probatoriile fiind mai usor de administrat la locul situarii sediului acesteia.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs, legal timbrat, pârâta SC KE SRL, solicitând admiterea recursului, casarea hotarârii recurate, respingerea ca neîntemeiata a exceptiei necompetentei teritoriale si trimiterea cauzei spre competenta solutionare Tribunalul B – Sectia a Vl-a Comerciala.
În motivarea recursului sau, recurenta a aratat ca nu are relevanta sediul pârâtului, nefiind aplicabile dispozitiile art.5 Cod pr.civ., ci cele ale art.13 alin.l si art.10 alin.l Cod pr.civ, ca imobilele sunt situate în judetul I, iar prin cererea de chemare în judecata se urmareste reîntregirea patrimoniului cu dreptul de proprietate asupra acestor imobile, astfel încât competenta apartine, în mod exclusiv, instantei în circumscriptia careia se afla respectivele bunuri, respectiv Tribunalul B.
Recurenta a mai aratat ca cele doua contracte a caror revocare (desfiintare) se solicita sunt contracte de vânzare-cumparare, iar obligatia principala într-un contract de vânzare-cumparare este aceea de a transmite proprietatea si posesia asupra imobilului care face obiectul vânzarii, ca dat fiind faptul ca imobilele care au facut obiectul vânzarii sunt situate în judetul If, înseamna ca instanta competenta teritorial sa solutioneze cauza este si din aceasta perspectiva Tribunalul B.
Intimata-reclamanta SC CCAT SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului si mentinerea hotarârii atacate ca fiind temeinica si legala.
Prin decizia comerciala nr.66R/19.01.2010 Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VI -a Comerciala a respins recursul ca nefondat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Curtea a retinut urmatoarele:
Asadar, prin actiunea formulata intimata-reclamanta a solicitat revocarea pe cale judecatoreasca a contractelor de vânzare-cumparare sus-mentionate, motivat de faptul ca o prejudiciaza, prejudiciul constând în aceea ca prin încheierea acestor acte juridice intimata SC KCCI SRL îsi mareste sau îsi creeaza o stare de insolvabilitate.
Curtea retine ca, în mod corect, instanta de fond a admis exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului B si a dispus declinarea cauzei Tribunalului S, cererea având un caracter personal.
Potrivit art. 13 alin.l Cod pr.civ. cererile privitoare la bunuri nemiscatoare se fac numai la instanta în circumscriptia careia se afla imobilele. Fata de caracterul personal al actiunii, se constata ca nu sunt incidente prevederile art.13 alin.1 Cod pr.civ., acestea din urma fiind aplicabile actiunilor reale imobiliare.
Totodata, dispozitiile art.10 alin.l C.pr.civ. prevad ca în afara de instanta domiciliului pârâtului, mai sunt competente în cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanta locului prevazut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligatiunii. Aceste prevederi legale nu sunt aplicabile, întrucât cererea dedusa judecatii nu se încadreaza în niciuna din situatiile prevazute de textul de lege.
Potrivit art.7 alin.1 Cod pr. Civ. cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanta sediului ei principal.
Totodata, conform art.9 Cod pr. Civ. cererea îndreptata împotriva mai multor pârâti poate fi facuta la instanta competenta pentru oricare dintre ei, iar în cazul în care printre pârâti sunt obligati accesorii, cererea se face la instanta competenta pentru oricare dintre debitorii principali.
În speta nu sunt aplicabile dispozitiile art.7 alin.1 si art.9 Cod pr.Civ. întrucât niciuna dintre pârâte nu are sediul în B.
Curtea mai retine ca prin sentinta civila nr.2890/8.12.2008 pronuntata în dosarul nr.3278/84/2008, Tribunalul S a deschis procedura insolventei împotriva societatii KCCI SRL
Potrivit art.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, modificata, toate procedurile prevazute de aceasta lege, cu exceptia recursului, sunt de competenta tribunalului (sectiei de insolventa a tribunalului) în a carui raza teritoriala îsi are sediul debitorul, astfel cum figureaza acesta în registrul comertului si sunt exercitate de un judecator sindic.
Având în vedere ca acest text de lege este imperativ, rezulta ca necompetenta Tribunalului B este absoluta, iar în temeiul art.312 Cod pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
