În motivarea cererii a arătat că părinţi săi defuncţii Stan I.Gheorghe şi Stan Elisabeta, foşti cu domiciliul în comuna Lieşti jud. Galaţi au avut în proprietate până în anul 1953 terenuri în suprafaţă totală de aproximativ 30 ha situate pe teritoriile comunelor Lieşti ( 14 ha), Buceşti (4,79 ha) Griviţa ( 10,01ha) Şerbăneşti ( 1,39 ha ) şi Fundeni ( 3 ha).
Pentru a cunoaşte modul cum au fost înregistrate aceste suprafeţe în evidenţele celor 5 primarii reclamantul s-a adresat Arhivelor Statului Galaţi care prin certificatele nr. 128/1998 şi 2729/1998 au atestat că în listele nominale transmise în anul 1948 Prefecturii Judeţului Tecuci, tatăl său a fost menţionat cu suprafeţele de teren de 4,76 la Primăria Buceşti, cu 8 ha la Primăria Griviţa şi cu 14 ha la Primăria Buceşti.
Reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţele de teren rămasă de restituit după ce a primit o suprafaţă de 10 ha teren de la Primăria comunei Lieşti.
Reclamanta s-a adresat pârâtelor şi a formulat acţiune în justiţie care a fost respinsă în prima instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 1646/26.06.2002 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul 2150/2002 a fost declinată competenţa soluţionării Judecătoriei Galaţi pe rolul acestei instanţa cauza fiind înregistrată sub nr. 13423/14.10.2002.
Reclamantul Stan Gheorghe a mai formulat o cerere înregistrată sub nr.3219/25.07.2002 prin care a chemat în judecată pârâta Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii 18/1991 solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa că o oblige pe pârâtă să îi comunice hotărârea adoptată privind contestaţia împotriva adresei nr.40/18.09.2000 a Comisiei Locale Lieşti.
În motivarea cererii a arătat că a înaintat pârâtei mai multe contestaţii întocmite în baza disp. art. 51 şi 52 din Legea 18/1991 împotriva măsurii Comisiei Locale funciare de pe lângă Primăria Comunei Lieşti Jud.Galaţi, măsură comunicată cu adresa nr.5400/18.04.2000.
Pârâta a refuzat să respecte disp.art.53 din legea 18/1991 republicată şi să îi comunice hotărârea adoptată privind contestaţia împotriva adresei nr. 1115/7.08.2000 a Comisiei Locale Lieşti.
Prin sentinţa civilă nr.1904/21.08.2002 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul 3219/2002 s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.13856/25.10.2002.
La data de 14.02.2003, în baza disp. art. 169 C.pr.civilă instanţa a dispus conexarea dosarului 13856/2002 al Judecătoriei Galaţi la dosarul 13423/2002 ale aceleiaşi instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 3761/24.06.2003 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul 13423/2002 au fost admise plângerile formulate de către petentul Stan Gheorghe, desfiinţate nr. 153/3.10.2000 şi 88/22.08.2002 ale Comisiei judeţului pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi obligată Comisia Judeţeană Galaţi, să reconstituie moştenitorilor lui Stan I Gheorghe dreptul de proprietate asupra a 5,89 ha în comuna Griviţa, 4,76 ha în comuna Iveşti şi 12,40 ha în comuna Lieşti, din care 0,50 ha pădure.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs petentul Stan Gheorghe, Comisia Judeţeană de aplicare a legii fondului funciar şi Comisia locală Iveşti recursuri care iniţial au fost înregistrate sub nr. 1494/2003 pe rolul Secţiei civile a Curţii de Apel Galaţi.
Prin încheierea din 1.10.2003 Curtea de Apel Galaţi a dispus scoaterea cauzei de pe rol înaintarea recursului la Tribunalul Galaţi, în raport de data intrării în vigoare OUG 58/2003.
Pe rolul Tribunalului Galaţi cauza a fost înregistrată sub nr.2218/2003 iar prin decizia civilă nr. 5/19.01.2004 au fost admise recursurile declarate de petentul Stan Gheorghe şi pârâta Comisia locală pentru aplicarea legii 18/1991 Iveşti, casată sentinţa civilă 3761/24.06.2003 pronunţată de Judecătoria Galaţi şi trimisă cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.
Pentru a se decide astfel s-a reţinut că deşi a dispus constatarea dreptului de proprietate pentru 12,40 ha teren pe raza comunei Lieşti, instanţa de fond a omis să judece cererea petentului Stan Gheorghe şi, în contradictoriu cu Comisia Locală de aplicare a legii fondului funciar Lieşti, care nu a fost citată.
În rejudecare, pe rolul Judecătoriei Galaţi cauza a fost înregistrată sub nr.1395/16.02.2004 iar prin sentinţa civilă nr. 678782/3.12.2004 au fost respinse acţiunile conexe formulate de către petentul Stan Gheorghe în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală pentru aplicarea Lg.18/1991 Griviţa, Comisia Locală pentru aplicarea Legii 18/1991 Iveşti , Comisia Locală pentru aplicarea legii 18/1991 Lieşti şi Comisia Judeţeană pentru aplicarea Lg.18/1991 de pe lângă Prefectura Galaţi, pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a avut în vedere precizările făcute de către petentul Stan Gheorghe cu privire la obiectul cererii sale în şedinţa din 1.11.2004 când a arătat că solicită restituirea următoarelor suprafeţe:
-1,062 ha teren arabil pe raza comunei Lieşti.
-0,37 ha pădure în comuna Lieşti:
-4,79 ha teren arabil Comisia Iveşti Buceşti:
-6,51 ha teren arabil comuna Griviţa.
Faţă de aceste precizări făcute de petent s-a reţinut că asupra cererilor formulate privind reconstituirea dreptului de proprietate instanţele s-au pronunţat prin sentinţa civilă 1898/2001 a Judecătoriei Galaţi, sentinţa civilă 1899/2001 a Judecătoriei Galaţi şi sentinţa civilă 887/2001 a Judecătoriei Tecuci.
Prin decizia civilă nr.249/2005 a Tribunalului Galaţi s-a respins ca nefondat apelul declarat de petent.
Pentru a decide astfel,instanţa a reţinut următoarele :
În privinţa primului motiv de apel acesta nu se confirmă întrucât din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 22.11.2004 când instanţa a rămas în pronunţare se constată că instanţa a pus în vedere petentului să facă referire la obiectul dosarului şi faţă de celelalte sentinţe existente la dosar, respectiv să precizeze dacă prin celelalte cereri de chemare în judecată a mai solicitat aceleaşi suprafeţe de teren cu cele solicitate prin cererea dedusă judecăţii. Procedând astfel instanţa de fond a înţeles să pună în discuţia părţilor excepţia autorităţii de lucru judecat, fără însă a preciza în mod expres şi în termeni juridici faptul că despre această excepţie se fac discuţii, procedând de această manieră tocmai pentru a se face înţeleasă de către părţile care nu au cunoştinţe juridice.
Răspunzând acestei solicitări petentul Stan Gheorghe a precizat că este îndreptăţit să primească toate suprafeţe de teren solicitate ceea ce echivalează cu solicitarea de a fi respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat astfel că, cel puţin din punctul său de vedere nu se poate susţine că i s-a produs o vătămare prin faptul că nu şi-a spus punctul de vedere asupra excepţiei.
În privinţa susţinerilor petentului –recurent cu privire la obiectul şi temeiul juridic al cauzei Tribunalul constată că acestea au fost stabilite prin sentinţele nr. 2646/26.06.2002 şi 11904/21.08.2002 pronunţate de Tribunalul Galaţi prin care s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cererilor formulate de petent în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Văzând că împotriva celor două sentinţe de declinare petentul nu a înţeles să declare recurs dar chiar şi precizările făcute de el la instanţa de fond cu privire la obiectul cererilor sale, precizări făcute la solicitarea instanţei în şedinţa publică din 1.11.2004 Tribunalul apreciază că cel de-al doilea motiv invocat de petent nu se confirmă.
Pe de altă parte se remarcă şi că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunile conexe pentru autoritate de lucru judecat întrucât cererea petentului privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 1,062 ha teren arabil şi 0,37 ha pădure pe raza comunei Lieşti au făcut obiectul dosarului soluţionat prin sentinţa civilă 1898/2001 pronunţată de Judecătoria Galaţi prin care a fost respinsă cererea formulată de Stan Gheorghe, Stan Neculai şi Stan Ruxandra privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 5,35 ha teren arabil şi 0,37 ha pădure situate în comuna Lieşti.
Cu privire la solicitarea privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 4,79 ha teren arabil în comuna Iveşti acesta a mai primit o soluţie nefavorabilă prin sentinţa civilă nr. 887/2.04.2001 pronunţată de Judecătoria Tecuci prin care a fost respinsă plângerea formulată de petent alături de alte două persoane împotriva hotărâri nr. 153/2000 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea legii 18/1991.
În privinţa cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 6,51 ha teren arabil pe raza comunei Griviţa se constată ca acesta s-a adresat instanţei solicitând 10,01 ha teren arabil pe teritoriul aceleaşi comune ,cerere respinsă prin sentinţa civilă 1899/2.03.2001 pronunţată de Judecătoria Galaţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care a criticat soluţia instanţei de apel sub următoarele aspecte :
1.Prezenta cauză e o acţiune în constatare în administrativ,greşit calificată de instanţă;
2.Nu sunt întrunite condiţiile autorităţii de lucru judecat.
3.Nu s-a intrat în cercetarea fondului cauzei în apel.
4.Instanţa nu s-a pronunţat asupra motivelor invocate în apel.
5.I s-a agravat situaţia în propria cale de atac şi nu s-a ţinut seama de disp.art.315 pct.2 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 205/R din 11.04.2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost admis recursul reclamantului, s-a casat decizia Tribunalului Galaţi şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru soluţionarea cererii de vizează reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 6,51 ha teren arabil.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că pentru suprafaţa de 6,51 ha teren arabil, nu sunt întrunite nu sunt întrunite condiţiile autorităţii de lucru judecat întrucât în dosarul nr.11846/2000 al Judecătoriei Galaţi nu a fost analizat fondul cauzei. Astfel,prin sentinţa civilă nr.1899/2001 a Judecătoriei Galaţi,deşi s-a respins ca nefondată cererea,rezultă clar din motivare că soluţia s-a datorat unor neregularităţi procedurale,în sensul că petentul nu a parcurs toate etapele prevăzute de Legea 18/1991,nu a atacat decizia Comisiei Locale la Comisia Judeţeană ,ci s-a adresat direct instanţei de judecată (filele 46-47 prezentul dosar).
Mai mult,Curtea de Apel Galaţi prin decizia civilă nr.1392/2002 a admis recursul,a casat decizia civilă nr.267/2002 a Tribunalului Galaţi şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă,cu motivarea că atâta timp cât instanţa de fond a respins plângerea cu motivarea nerespectării procedurii speciale instituite de Legea nr.18/1991,soluţia pronunţată în apel ,cu o motivare pe fondul cauzei,e total greşită.
În final,în rejudecarea apelului, acesta a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.698/2003 a Tribunalului Galaţi (dosarul depus de petent şi ataşat la dosarul prezentei cauze).
