Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. SCUTIRE DE LA PLATA DREPTURILOR DE IMPORT A BUNURILOR PERSONALE INTRODUSE DE PERSOANE FIZICE CARE ÎSI MUTA DOMICILIUL SAU RESEDINTA, DUPA CAZ, DINTR-O TARA TERTA PE TERITORIUL ROMÂNIEI. APROBARE DATA DE MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE.
Pot beneficia de scutire de la plata drepturilor de im port, conform prev.art.5 alin.1 din OG 59/2003 doar persoanele fizice care au avut domiciliul sau resedinta, dupa caz, în afara teritoriului României cel putin 12 luni consecutiv si totodata introduce bunurile într-o perioada de 12 luni începând de la data stabilirii domiciliului sau resedintei, dupa caz, pe teritoriul României – regula de la care pot da derogari Ministerul Administratiei si Internelor si Ministerul Afacerilor Externe.
Cum aceasta exceptie de la regula vizeaza generic cazuri particulare justificate de circumstante aprobate de Ministerul Afacerilor Externe, fara limitari ori enumerari exhaustive si câta vreme legea nu distinge, nici interpretul nu o poate face. Scutirea poate sa priveasca si conditia de a nu fi dobândit anterior stabilirii domiciliului, respectiv a resedintei pe teritoriul României.
Prin sentinta nr.87/CA din 21.02.2007 Tribunalul Bihor a admis actiunea formulata de reclamantul V.V.G., în contradictoriu cu pârâtele Directia Generala a Finantelor Publice Bihor, Directia Regionala Vamala Cluj si Autoritatea Nationala a Vamilor si în consecinta:
S-a anulat decizia nr.83 din 19 decembrie 2006, emisa de pârâta D.G.F.P. Bihor si deciziile pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal cu numerele 36994/2724 si 36996/2725 din data de 13 noiembrie 2006 si procesele verbale de control cu numerele 36994 si 36996 din data de 13 noiembrie 2006, emise de pârâta D.R.V. Cluj, obligând pe pârâte sa plateasca reclamantului 1004 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele:
Ordonanta Guvernului 59/2003 reglementeaza cazurile în care, datorita unor circumstante speciale, se acorda scutire de la plata drepturilor de import sau a drepturilor de export, reglementate de legislatia româna pentru unele bunuri introduse sau scoase din tara.
Art.3 prevede ca sunt scutite de la plata drepturilor de import bunurile personale introduse de persoanele fizice care îsi muta domiciliul sau resedinta, dupa caz, dintr-o tara terta pe teritoriul României.
Conform prev.art.4 alin.1 lit.a – ca regula – scutirea este limitata la bunurile personale care au fost în posesia persoanei interesate si fiind vorba de bunuri neconsumptibile au fost utilizate de aceasta la locul vechiului domiciliu sau vechii resedinte, dupa caz, cel putin 6 luni înainte de data la care a încetat sa aiba domiciliul ori resedinta, dupa caz, în tara terta de provenienta.
În ultima fraza a textului precitat se prevede ca exceptie de la aceasta regula fac cazurile particulare justificate de circumstante aprobate de autoritatea vamala sau de Ministerul Afacerilor Externe.
Pot beneficia de scutire de la plata drepturilor de import, conform prev. art.5 alin.1, doar persoanele fizice care au avut domiciliul sau resedinta, dupa caz, în afara teritoriului României cel putin 12 luni consecutiv – regula de la care pot da derogari Ministerul Administratiei si Internelor si Ministerul Afacerilor Externe -si totodata care, conform prev.art.7 alin.1 din OG 59/2003 – introduc bunurile personale într-o perioada de 12 luni începând de la data stabilirii domiciliului sau resedintei, dupa caz, pe teritoriul României.
Necontestat de partile litigante si dovedit de probatoriul de la dosar, reclamantul, câta vreme a fost trimis în misiune permanenta de mentinere a pacii sub egida ONU de la data de 2.02.2005 pâna la data de 2.02.2006 – a avut resedinta în afara teritoriului României o perioada de 12 luni consecutiv.
Autoturismele Audi 4L, introdus în tara la data de 14.09.2006, si BMW 745, introdus în tara la data de 10.10.2006, sunt bunuri personale neconsumptibile ale reclamantului persoana fizica.
Acestea au fost introduse în tara într-o perioada de 12 luni începând cu data terminarii misiunii sale si restabilirii în tara a reclamantului.
Adeverinta nr. H-1/0370/109-V din 15.08.2006 (fila 3) a Ministerul Afacerilor Externe a fost eliberata de organul competent în acest sens potrivit prev.art.4 lit.a fraza finala pentru a atesta cazul particular justificat de circumstanta speciala în care s-a aflat reclamantul pentru a beneficia de exceptia instituita de la regula prevazuta de art.4 lit.a prima fraza.
Cum, aceasta exceptie de la regula vizeaza generic cazuri particulare justificate de circumstante aprobate de Ministerul Afacerilor Externe, fara limitari ori enumerari exhaustive si câta vreme legea nu distinge, nici interpretul nu o poate face si actul eliberat reclamantului de organul competent atesta un caz particular justificat de o circumstanta aprobata de organul competent, se apreciaza ca reclamantul este îndreptatit la beneficiul scutirii de la plata drepturilor de import pentru cele doua autoturisme introduse în tara, chiar daca acestea nu s-au aflat în posesia sa cu cel putin 6 luni înainte de data la care a încetat a avea resedinta în tara de provenienta.
De altfel, dreptul la scutire i-a fost recunoscut si acordat reclamantului la introducerea în tara a celor doua autoturisme de catre autoritatile vamale, care însa au revenit asupra pozitiei initiale.
Prin actele administrativ fiscale – Deciziile pentru regularizarea situatiei cu numerele 36994/2724 si 36996/2725 si procesele verbale de control cu numerele 36994 si 36996 din 13.11.2006, emise de pârâta DRV Cluj, mentinute prin decizia 83 din 19.12.2006 a pârâtei DGFP Bihor, s-a stabilit nejustificat, în sarcina reclamantului datoria vamala în suma totala de 267.046 lei, reprezentând: 81.766 lei taxe vamale, 84.424 lei accize, 83.361 lei TVA si 17.495 lei majorari de întârziere si ca actele administrativ fiscale vatama dreptul recunoscut de lege reclamantului, ca în cazul particular justificat de circumstante aprobate de MAE sa beneficieze de scutire de la plata drepturilor de import pentru cele doua autoturisme introduse în tara.
S-a constatat ca sunt îndeplinite cerintele art.1 din Legea 554/2004 si actiunea reclamantului fiind fondata,
Pârâtele au fost obligate sa plateasca reclamantului cheltuieli de judecata în suma de 1.004 lei.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs Directia generala a Finantelor Publice solicitând modificarea sentintei în sensul respingerii actiunii.
În motivarea recursului arata ca hotarârea este nelegala deoarece scopul legii 59/2003 este acela de a permite unei persoane care îsi schimba domiciliul sau resedinta sa duca acelasi mod de viata ca si înainte, fara a-i crea acestuia o situatie pecuniara mai grea, prin plata unor drepturi de import pentru bunurile care si pâna acum i-au asigurat confortul cotidian.
În acest sens trebuie interpretata si dispozitia legala care priveste exceptia de la aceasta regula, care se aproba de Ministerul Afacerilor Externe si Ministerul Administratiei si Internelor si care poate privi numai bunurile personale pe care petentul le avea la data schimbarii domiciliului sau resedintei, exceptiile de la regula putând privi doar termenul în care au fost acestea utilizate la locul vechiului domiciliu si care pentru cazuri speciale ar putea fi mai mic de 6 luni.
Ori, în speta reclamantul solicita scutirea de la plata drepturilor de import pentru bunuri pe care le-a dobândit ulterior schimbarii resedintei, deci pentru bunuri care nu facusera obiectul folosintei reclamantului la vechea resedinta.
În acest sens este si nota nr. 56189/17.10.2006 a Directiei Tehnici de Vamuire si Tarif vamal din cadrul Autoritatii Nationale a Vamilor.
Împotriva acestei sentinte a mai declarat recurs si Directia Regionala Vamala Cluj în nume propriu si în reprezentarea Autoritatii Nationale a Vamilor Bucuresti solicitând modificarea sentintei în sensul respingerii actiunii.
În motivarea recursului invoca aceleasi motive ca si recurenta Directia generala a Finantelor Publice Bihor.
Verificând legalitatea si temeinicia sentintei atacate cu recurs sub aspectul motivelor invocate de recurenta se constata ca recursul nu este fondat.
Art.4 pct.a din OG 59/2003 prevede ca “scutirea este limitata la bunurile persoanele care au fost în posesia persoanei interesate si, fiind vorba de bunuri neconsumtibile, au fost utilizate de aceasta la locul vechiului domiciliu sau vechii resedinte, dupa caz, cel putin 6 luni înainte de data la care a încetat sa aiba domiciliul ori resedinta, dupa caz, în tara terta de provenienta. Exceptie de la aceasta regula fac cazurile particulare justificate de circumstante, aprobate de Autoritatea Vamala sau de Ministerul Afacerilor Externe, dupa caz.
Din lecturarea acestui text rezulta ca exceptia nu este limitata la termenul de detinere a bunului, ci exceptia poate privi întreaga dispozitie din acest articol si anume: în anumite circumstante bunul poate fi dobândit chiar dupa ce persoana fizica îsi muta domiciliul dintr-o tara terta pe teritoriul României.
Aceste circumstante, care ar justifica înlaturarea în întregime a conditiei nu este prevazuta de legiuitor nici cel putin exemplificativ, ramânând la latitudinea autoritatii abilitate pentru aprobare.
Trebuie retinut ca sunt situatii când datorita unor circumstante cel care dobândeste bunuri persoanele nu este în situatia de a le dobândi anterior mutarii în România cum ar fi: situatia în care drepturile banesti cuvenite din terta tara unde avea domiciliu nu se achita pâna la data mutarii domiciliului în România sau datorita unei misiuni ce îndeplineste în terta tara nu are dreptul sau locul unde sa depoziteze un bun cumparat anterior parasirii acelei tari.
În consecinta scutirea de la taxe vamale prevazuta în art. 4 lit.a) Teza a II-a nu poate fi interpretata restrictiv asa cum sustine recurenta.
Ministerul Afacerilor Externe atunci când a acordat aprobarea a avut în vedere întocmai situatia speciala a reclamantului, care a executat o misiune permanenta de mentinere a pacii sub egida ONU în Kosovo, unde nu ar fi avut posibilitatea depozitarii unui autoturism cumparat anterior terminarii misiunii.
Nefiind nici un motiv care sa duca la casarea sau modificarea sentintei atacate cu recurs în baza art. 312 pct. 1 Cod procedura civila s-a respins recursul ca nefondat.
Sursa primara
Sentinta nr.87/CA/21.02.2007 – a Tribunalului Bihor;
Dosar nr.466/111/2007;
Decizia nr.132/CA/9.05.2007 a Curtii de Apel Oradea – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal;
Dosar nr.466/111/CA/2007;
Temei de drept
– art.5 alin.1 din OUG 59/2003.
