Potrivit Deciziei nr. LXX (70) din 15.10.2007 a I.C.C.J., Secţiile Unite, dată în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 539/17.07.2008, în exercitarea prerogativei de rejudecare a cauzei în căile de atac, instanţele de control judiciar sunt abilitate să analizeze şi să dea o nouă apreciere chestiunilor de fapt şi de drept numai în măsura în care acestea au format obiectul unei judecăţi anterioare, pe fond.
În caz contrar, s-ar încălca dreptul părţilor interesate şi al procurorului la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, astfel cum a fost instituit prin art. 123 din României.
Ca urmare, acestea nu pot dispune direct în căile de atac nici contopirea pedepselor aplicate pentru fapte ce au făcut obiectul judecăţii la primul grad de jurisdicţie, cu pedepsele stabilite pentru infracţiuni concurente, pentru care există o condamnare definitivă, dacă o astfel de contopire nu a fost examinată de prima instanţă.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 134 din 3 februarie 2012
Prin sentința penală nr. 515 din 1.11.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, schimbându-se încadrarea juridică a faptelor conform art. 334 C.proc.pen., în sensul înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. a) C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului deținut în Penitenciarul Ploiești, fiind arestat în altă cauză, la două pedepse de câte 8 luni închisoare pentru fals privind identitatea prevăzut de art. 293 alin. (1) C.pen. și două pedepse de câte un an și 2 luni închisoare pentru conducerea autovehiculului pe drumurile publice, fără permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. și art. 3201C.proc.pen. (fapte din 27.03.2008 și 9.10.2009), urmând ca potrivit art. 34 lit. b) C.pen., în final să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 2 luni închisoare.
Soluția adoptată în primă instanță este nelegală în sensul cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 10 C.proc.pen., deoarece s-a pronunțat cu nerespectarea dispozițiilor art. 343 raportat la art. 317 teza II-a din același cod, ce impun obligația completului de judecată de a delibera asupra tuturor chestiunilor de fapt și de drept, inclusiv asupra cererilor esențiale formulate de părți, astfel cum s-a determinat obiectul judecății până la închiderea dezbaterilor judecătorești și care sunt de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Prin rechizitoriul nr. 5909/P/2009 întocmit la data de 23.02.2011 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea a patru infracțiuni descrise mai sus, stabilindu-se că au fost comise la datele de 27.03.2008, respectiv 9.10.2009.
Din partea introductivă a hotărârii atacate rezultă că față de mențiunile efectuate în fișa de judiciar și sentința penală nr. 291 din 29.06.2010 pronunțată de aceeași instanță, la termenul de judecată din 1.11.2011 și mai înaintea închiderii dezbaterilor, conform art. 317 alin. (1) teza a II-a C.proc.pen. combinat cu art. 36 alin. (1) și (3) C.pen., procurorul de ședință a completat actul de sesizare a instanței, formulând cerere de contopire a pedepselor stabilite prin această hotărâre judecătorească, cu acelea ce vor fi aplicate pentru faptele deduse judecății, susținând că sunt concurente în sensul art. 34 lit. a) C.pen.
Deliberând asupra fondului cauzei, contrar dispozițiilor art. 343 C.proc.pen. ce guvernează judecata la acest grad de jurisdicție, prima instanță nu a luat în examinare și nici nu s-a pronunțat asupra cererii susținute de reprezentantul parchetului, deși din materialul dosarului rezultă cu certitudine că inculpatul se află în executarea pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 291/29.06.2010 a Judecătoriei Târgoviște, modificată prin decizia penală nr. 210/01.07.2010 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin decizia penală nr. 50 din 20.01.2011 a Curții de Apel Ploiești.
Mai mult, din examinarea sentinței penale puse în discuție se constată că această pedeapsă este compusă din sancțiunea de un an închisoare stabilită pentru infracțiunea de conducere fără permis prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen., comisă în seara zilei de 5.07.2008, la care s-a adăugat conform art. 83 alin. (1) C.pen., și executarea pedepsei de un an și șase luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 543/20.03.2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Așadar, ulterior datei de 20.01.2011 când a fost condamnat definitiv pentru fapta comisă la 5.07.2008, în prezenta cauză inculpatul este judecat pentru infracțiuni săvârșite în martie 2008 și octombrie 2010, aflându-se deci sub incidența dispozițiilor art. 36 alin. (1) și (3) C.pen. ce impun obligativitatea contopirii pedepselor pentru infracțiuni concurente comise de o persoană fizică.
Or, în atare circumstanțe de fapt și de drept, existând suficiente date privind stadiul executării sentinței penale nr. 291/2010 a Judecătoriei Târgoviște și sesizată fiind de procurorul de ședință, prima instanță era datoare să clarifice situația juridică a acestuia, respectiv să delibereze și asupra admisibilității cererii de contopire a pedepselor stabilite în cele două cauze penale și, după caz, potrivit art. 36 alin. (3) C.pen. să dispună scăderea din durata pedepsei rezultante a perioadei executate pentru faptele judecate separat în dosarul penal nr. 5886/313/2009.
Neprocedând astfel, sub acest aspect sentința adoptată la primul grad de jurisdicție este afectată de nulitate în sensul cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 10 raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C.proc.pen., impunându-se admiterea recursului declarat de Parchet, ca fiind fondat.
Nelegalitatea nu poate fi îndreptată la al doilea grad de jurisdicție deoarece, potrivit Deciziei nr. LXX (70) din 15.10.2007 a I.C.C.J., Secțiile Unite, dată în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 539/17.07.2008, în exercitarea prerogativei de rejudecare a cauzei în căile de atac instanțele de control judiciar sunt abilitate să analizeze și să dea o nouă apreciere chestiunilor de fapt și de drept numai în măsura în care acestea au format obiectul unei judecăți anterioare, pe fond.
în caz contrar, s-ar încălca dreptul părților interesate și al procurorului la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, astfel cum a fost instituit prin art. 123 din Constituția României.
Ca atare, acestea nu pot dispune direct în căile de atac nici contopirea pedepselor aplicate pentru fapte ce au făcut obiectul judecății la primul grad de jurisdicție, cu pedepsele stabilite pentru infracțiuni concurente, pentru care există o condamnare definitivă, dacă o astfel de contopire nu a fost examinată de prima instanță.
în consecință, admițându-se recursul Parchetului, se va proceda la casarea sentinței penale atacate în limitele expuse, iar în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C.proc.pen., se va trimite cauza la aceeași judecătorie, pentru a se pronunța și asupra cererii de contopire a pedepselor stabilite pentru cele patru infracțiuni deduse judecății în prezentul dosar penal, cu acelea aplicate prin sentința penală nr. 291/29.06.2010 adoptată de aceeași instanță și în a cărei se află în prezent inculpatul, cerere esențială ce a format obiectul judecății și care este de natură să influențeze soluția adoptată cu privire la pedeapsa rezultantă rămasă de executat.
(Judecător Elena Negulescu)
