JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREŞTI – SECTIA a II-a CIVILĂ
Dosar nr. 17423/302/2010
SENTINŢA CIVILĂ NR.3948
Şedinţa publică de la 10.05.2011
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: CP
GREFIER: AB
Pe rol judecarea cauzei comerciale privind pe reclamanta SC W M SA şi pe pârâta SC LI E SRL, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns reclamanta prin apărător P A, cu împuternicire avocatială la dosar, fila 5, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei ataşarea la dosar, prin serviciul registratură, a întâmpinării depusă de către pârâtă.
Apărătorul reclamantei depune la dosar, în şedinţă publică, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1,507.00 lei, adresa nr.157/2009 şi dovada comunicării acesteia.
Instanţa comunică reclamantei prin apărător un exemplar al întâmpinării depusă la dosar.
Instanţa acordă cuvântul asupra exceptiei necompetentei teritoriale invocată de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar.
Apărătorul reclamantei solicită instanţei respingerea acestei exceptii având în vedere disp.art.10 pct.1 din contractul încheiat între părti, instanţa competentă fiind stabilită după că sediul locatorului. Depune la dosar, în şedinţă publică, extras de pe portalul Inaltei Curti de Casatie şi Justitie cu privire la solutia pronunţată în dosarul nr.5297/333/2009.
Instanţa, în deliberare asupra exceptiei necompetentei teritoriale invocată de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, având în vedere prevederile contractului încheiat între părti, respectiv disp.art.10 pct.1 (fila 21) care stabilesc competenta de solutionare a eventualelor litigii în favoarea instanţei de judecată competentă după sediul locatorului, respinge această exceptie ca neîntemeiată.
Constatatând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, instanţa acordă cuvântul în sustinerea probatoriului.
Apărătorul reclamantei solicită instanţei încuviinţarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanţa, având în vedere disp. art. 167 alin.1 C.p.c. şi apreciind că proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, solicitată de către reclamantă este legală, pertinentă şi concludentă pentru justa soluţionare a cauzei, o încuviinţează ca atare.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Apărătorul reclamantei solicită instanţei admiterea actiunii astfel cum a fost modificată, pe cale de consecintă obligarea pârâtei la plata sumei de 5.862 Euro reprezentând daune interese având în vedere că a intervenit rezilierea contractului de închiriere din culpa exclusivă a pârâtei, fiind astfel incidente dispozitiile pactului comisoriu de gradul 4. Având în vedere dispozitiile adresei nr. 157/2005 depusă la dosar la acest termen de judecată, arată că, partea adversă a comunicat necesitatea eliberării spatiului închiriat. Solicită de asemenea instanţei a avea în vedere la momentul deliberării şi disp.art.6 pct. 2 din contract. În ceea ce priveste sustinerile pârâtei din întâmpinarea depusă la dosar învederează că, respectivele clauze contractuale îi sunt opozabil. Solicită totodată şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de solutionarea prezentului litigiu.
INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, constată următoarele:
Prin actiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.09.2010, sub nr. 17423/302/2010, creditoarea SC W M SA a chemat în judecată pe debitoarea SC L I E SRL solicitând instanţei emiterea ordonantei de plată prin care aceasta să fie obligată la plata sumei de 5.862 Euro (sumă plătibilă în lei la curs BNR din ziua plătii, reprezentând daune interese conform prevederilor art.7.4.4. din contract coroborat cu art.9.1.2. lit a din cotnract), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că, la data de 22.09.2006 s-a încheiat între părti contractul nr.132 pentru spatiul comercial din cadrul Centrului C S, spatiu situat la parterul Centrului în suprafată de 217 mp din care 90 mp spatiu productie, 50 mp spatii vestiare şi grupuri sociale pentru personal, 77 mp depozite diverse şi birou, pe o durată de 5 ani de locatiune.
A mai arătat reclamanta că, la data de 23.12.2009 pârâta a încetat activitatea şi a abandonat spatiul închiriat, motiv pentru care contractul de închiriere mai sus mentionat a fost reziliat din culpa exclusivă a societătii pârâte prin notificarea nr.363/13.07.2010, cu toate consecintele ce decurg din natura culpabilă a încetării.
Întrucât contractul a încetat din culpa exclusivă a locatarului, înainte de data prevazută pentru expirare, reclamanta se consideră îndreptătită să solicite cu titlu de daune interese o sumă în cuantum de 5.862 euro (6 luni ×977 Euro) reprezentând valoarea chiriei pe sase luni contractuale.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe disp. OUG nr.119/2007, pe prevederile C.p.c precum şi cele ale contractului de închiriere nr.132/22.09.2006.
În sustinerea cererii introductive de instanţă au fost depuse la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: notificarea înregistrată sub nr.363/13.07.2010, invitatie la conciliere, mod de calcul al sumei de incasat, notificarea nr.160/25.11.2009, proces-verbal datat 23.12.2009, contractul de închiriere pentru spatiile comerciale din cadrul Centrului C „S” şi anexele sale.
Prin serviciul registratură debitoarea a depus la dosar la data de 21.03.2011 (fila 32 – 34) întâmpinare prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecătoriei sectorului 5, solicitând admiterea acesteia şi declinarea cauzei în vederea solutionării în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca; în subsidiar, debitoarea a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea exceptiei necompetentei teritoriale debitoarea a arătat că, chiar dacă initial părtile semnatare ale contractului de locatiune au convenit ca în caz de litigiu să fie sesizată instanţa de la sediul locatorului, această întelegere nu are nicio valoare, deorece disp.art.19 C.p.c. exceptează cazurile prevăzute de art.13-16 de la posibilitatea de a deorga prin conventia părtilor de la normele privind competenta teritorială.
Cu privire la fondul cauzei deduse judecătii, debitoarea a arătat că, respectivul contract de închiriere s-a încheiat în data de 22.09.2006; la data respectivă SC L I E SRL avea ca singur actionar şi administrator pe dl. M L; prin act aditional şi contract de cesiune în data de 30.11.2007 părtile sociale ale SC L I E SRL au fost cesionate de către asociatul unic cedent M L, cesionarilor P M, P M, B AD.
A considerat debitoarea că suma pretinsă de (5862 Euro) nu reprezintă o creantă certă, lichidă şi exigibilă asa cum prevede art.2 alin 1 din OUG nr.119/2007 pentru următoarele considerente: încă din luna iulie 2009 a înştiinţat verbal şi ulterior scris, intentia sa de a părăsi spatiul închiriat întrucât si-a construit un sediu propriu; din cauza crizei financiare, locatorul nu a fost de acord cu rezilierea contractului şi drept urmare în data de 25.11.2009 a răspuns în scris, comunicând dezacordul său cu privire la încetarea contractului de închiriere nr.132/22.09.2006 înainte de data prevazută pentru expirare; a învederat debitoarea că, locatorul ar fi preferat să încaseze lunar o sumă considerabilă drept chirie chiar dacă chiriasul nu mai utiliza spatiul, în virtutea unei conventii făcută cu fostul asociat unic şi administrator al societătii.
Debitoarea a mai arătat şi faptul că, potrivit art.7.1.5 (1) chiria aferentă ultimelor 2 luni din contract se consideră partial achitată prin compensarea cu suma plătită potrivit art.7.1.3. pct 1. Adică prin retinerea sumei de 1085 Euro + TVA se consideră că plata chiriei s-a făcut pe ultimele 2 luni (noiembrie şi decembrie 2009). În consecintă suma de 977 Euro + TVA achitată atât pentru luna noiembrie cât şi pentru luna decembrie 2009 reprezintă o plată necuvenită. A mentionat debitoarea şi faptul că, pe luna decembrie 2009 pe lângă chiria (977 Euro + TVA) a achitat şi cheltuielile de întretinere cu toate că nu a utilizat spatiul decât câteva zile.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp.art.115, 5, 7, 10, 13-16, 19, 159 C.p.c, art.63 din legea nr.31/1990 şi art.2 alin 1 din OUG 119/2007.
În sustinerea întâmpinării au fost depuse la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: act aditional şi contract de cesiune, declaratia administratorului PM, certificat de înregistrare mentiuni.
La termenul de judecată din data de 29.03.2011 (fila 46) creditoarea a depus la dosar o cerere precizatoare în sensul că, temeiul de drept al pretentiilor deduse judecătii îl constituie dispozitiile dreptului comun.
Instanţa a respins ca neîntemeiată exceptia necompetentei teritoriale invocată de către pârâtă pentru considerentele retinute în cuprinsul practicalei prezentei hotărâri.
S-a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa retine următoarele:intre parti s-au derulat relatii comerciale in baza contractului de inchiriere nr.132 din data de 22.09.2006, încheiat pentru spatiul comercial din cadrul Centrului C S, spatiu situat la parterul Centrului în suprafată de 217 mp din care 90 mp spatiu productie, 50 mp spatii vestiare şi grupuri sociale pentru personal, 77 mp depozite diverse şi birou, pe o durată de 5 ani de locatiune.
Lla data de 23.12.2009 pârâta a încetat activitatea şi a abandonat spatiul închiriat, astfel cum rezulta din adresa 157 fila 54 dosar. In baza acestor solicitari, contractul de închiriere mai sus mentionat a fost reziliat din culpa exclusivă a societătii pârâte prin notificarea nr.363/13.07.2010, cu toate consecintele ce decurg din natura culpabilă a încetării. Si in acest sens, apreciem ca sunt incidente dispozitiile contractuale anume art 9.1.2, sens in care reclamanta este îndreptătită a solicita plata de daune interese o sumă în cuantum de 5.862 euro (6 luni ×977 Euro) reprezentând valoarea chiriei pe sase luni contractuale. Este vorba despre o clauza contractuala insusita de parata o data cu semnarea contractului, clauza ce a devenit incidenta, la momentul incare parata a inteles sa denunte unilateral acest contract inainte de termen.
Astfel, cf art 969 CC rap la art 35 c com, instanta va admite actiunea si va obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 5862 euro platibila in lei la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de daune, cf art 274 Cprc cu cheltuieli de judecata anume suma de 1549 lei- taxa de timbru si timbu judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite actiunea precizata formulată de către reclamanta SC W M SA, în contradictoriu cu pârâta SC L I E SRL.
Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 5862 euro platibila in lei la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de daune.
Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 1549 lei cheltuieli de judecata.
Respinge cererea paratei de cheltuieli de judecata ca neintemeiata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, data de 10.05.2011.
PREŞEDINTE GREFIER
A.B. 16 Mai 2011
