Dacă prin art. 3 Cod comercial sunt enumerate actele şi operaţiunile considerate, datorită conţinutului lor, fapte de comerţ obiective, prin art. 4 se prevede că sunt socotite fapte de comerţ şi “celelalte contracte şi obligaţii ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul”.
Aşadar, prin art. 4 Cod comercial a fost instituită o prezumţie de comercialitate pentru toate obligaţiile comerciantului. Contractul încheiat între două privind vânzarea-cumpărarea unor piei de ovine este un contract comercial şi nu unul civil.
(Secţia comercială, decizia nr. 416/28.06.1994)
Prin sentinţa civilă nr. 10.419/15.10.1993, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, s-a respins acţiunea reclamantei S.C. „R.” – S.A. ORADEA împotriva pârâtei S.C. „S.” – S.R.L., s-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtă, a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 5.664 USD sau echivalentul acestora în lei, în momentul executării, şi s-a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata sumei de 2.756.000 lei, reprezentând comision la acest contract.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între părţi a intervenit un contract civil şi nu un contract comercial, că pârâta nu avea de livrat reclamantei 12.000 buc. piele ovină, atât timp cât aceasta nu a deschis acreditivul pentru marfa respectivă, iar în ceea ce priveşte cererea reconvenţională, s-a reţinut că aceasta este întemeiată referitor la capătul de cerere privind diferenţa de preţ, reclamanta nedatorând comisionul, întrucât contractul dintre părţi nu poate fi considerat un contract de comision.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta.
Prin cererea de apel se solicită desfiinţarea sentinţei atacate, în sensul de a i se admite pretenţiile în valoare de 18.197.829 lei şi cheltuielile de judecată, pârâta să fie obligată la plata indicelui de devalorizare de la data hotărârii primei instanţei şi până la plata efectivă a sumei datorate, şi să se respingă cererea reconvenţională.
Apelanta a învederat instanţei că litigiul dintre părţi este de natură comercială, invocând excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei sectorului 1, faţă de valoarea pretenţiilor.
Apelul este fondat.
Faptele de comerţ sunt enumerate în art. 3 Cod comercial. Enumerarea făcută în acest articol este enunciativă, în sensul că legiuitorul a menţionat doar cele mai frecvente fapte de comerţ, lăsându-se instanţelor de judecată posibilitatea de a califica fapte de comerţ şi alte acte şi operaţii decât cele la care se referă, în mod expres, art. 3 Cod comercial, cu condiţia ca acestea să întrunească caracteristicile faptelor de comerţ prevăzute de lege.
Prin actul de comerţ se realizează o interpunere în circulaţia mărfurilor, efectuată cu intenţia de a obţine beneficii.
Dacă prin art. 3 Cod comercial sunt enumerate actele şi operaţiunile considerate, datorită conţinutului lor, fapte de comerţ obiective, prin art. 4 Cod comercial se prevede că sunt socotite ca fapte de comerţ şi celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, „dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul”.
Prin urmare, pe lângă faptele de comerţ obiective (a căror comercialitate este independentă de calitatea persoanei care le săvârşeşte), Codul comercial consacră ca fiind fapte de comerţ şi acele acte care dobândesc caracter comercial datorită calităţii de comerciant a persoanei sau persoanelor care le săvârşesc, fiind, deci, vorba de fapte de comerţ subiective.
Reglementarea faptelor de comerţ subiective a derivat din necesitatea cuprinderii în dreptul comercial a tuturor actelor şi operaţiilor întreprinse de comerciant, în această calitate.
Aşadar, prin art. 4 Cod comercial a fost instituită o prezumţie de comercialitate pentru toate obligaţiile comerciantului.
Pentru considerentele expuse mai sus, contractul intervenit între părţile în litigiu este un contract comercial şi nu unul civil, şi, în aceste condiţii, având în vedere valoarea litigiului şi văzând şi dispoziţiile art. 2 pct. L lit. a) Cod proc. civilă, se va admite apelul, se va schimba în totul sentinţa atacată, în sensul că se va admite excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei sectorului 1 şi se va reţine cauza spre rejudecare.
