Data: 14.06.2006
Autor: Tribunalul Satu Mare
Domenii
asociate: Contestaţie act
administrativ fiscal
Contencios administrativ. Anulare act constatator privind datorii vamale.
Neîndeplinirea de către titularul operaţiunii de tranzit vamal a obligaţiei de a se prezenta la biroul vamal de destinaţie pentru încheierea regimului vamal sub care a fost plasat autoturismul importat de acesta, nu îndreptăţeşte autoritatea vamală să încheie din oficiu regimul vamal suspensiv şi să oblige titularul operaţiunii de tranzit la plata retroactivă a datoriilor vamale în măsura în care, pentru bunul introdus în ţară de către acesta, taxele vamale au fost achitate de către o altă persoană.
Rezumatul speţei:
Prin acţiunea în administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr.de mai sus, reclamantul P.M. a chemat în judecată în calitate de pârâţi DGFP Satu Mare, ANV Bucureşti, DRV Oradea şl Biroul Vamal Petea, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză să anuleze Decizia nr.9809/6.09.2005 emisă de DGFP Satu Mare, declaraţia vamală de tranzit nr.1333/28.06.1997, actul constatator nr. 1534/3.09.2001 şl procesul verbal de calcul nr.810/23.04.2002 emis de Biroul Vamal Petea, fără cheltuieli de judecată.
în motivare se arată că, în data de 28.06.1997, venind din Germania a trecut prin Vama Petea cu un autoturism marca Volkswagen tipul Passat LS, capacitate cilindrică 1577 cmc, rugat fiind să-l aducă în România, acesta fiind donat unei fundaţii din Satu Mare, reprezentată de preşedintele C.G. Acest sus arătat preşedinte, i-a garantat faptul că va finaliza tranzitul vamal în termenul prevăzut de lege de 30 de zile, dar după cum a aflat la mult timp după, nu şl-a onorat promisiunea, i-a comunicat ulterior că ar fi pornit un proces de anulare a actelor arătate mai sus în numele reclamantului şl că se va ocupa personal de acest proces, întrucât autoturismul, fiind inclus ca bun al societăţii sale este interesul lui să facă aceste demersuri.
Spre surprinderea reclamantului, în această primăvară, prin luna aprilie, cineva de la Primăria comunei Căpleni, primărie de care a aparţinut în trecut, în mod neoficial i-a spus că ar figura personal, în calitate de debitor fiscal, pe o listă trimisă Primăriei comunei Căpleni cu nr.7965/11.03.2005 de către Direcţia Regională Vamală Oradea.
La scurt timp după aceasta s-a prezentat la Vama Oradea încercând să afle care este situaţia fiscală de debitor, în ce constă şl de unde provine.
Astfel, a aflat că în 28.08.2002 ar fi depus o cerere la Vama Petea în sensul că preşedintelui asociaţiei, pentru care a adus maşina I s-ar fi furat actele de tranzit a autoturismului (declaraţia vamală de tranzit), motiv pentru care ar fi cerut eliberarea unui duplicat.
în continuare, tot la fel de surprins a aflat că, în urma aşa-zisei cereri ale sale s-a întocmit o nouă declaraţie vamală de tranzit în 28.06.1998 cu nr.7147 şl că aceasta a fost încheiată şl înregistrată la Biroul Vamal Satu Mare la poziţia nr.2600 din 03.08.1998, culmea toate aceste acte privind acelaşi autoturism, dar fiind întocmite pe numele preşedintelui asociaţiei C. G.
Deci, în urma unei cereri care nu este scrisă şl semnată de reclamant, unui autoturism intrat în ţară în 1997 şl cu tranzitul nefinalizat şl se face o nouă declaraţie vamală de tranzit, de astă dată pe numele C.G. în baza căreia se întocmeşte declaraţia vamală pentru autoturism.
Mai mult, conform contractului de , pe care I-a anexat prezentei acţiuni, acest autoturism înmatriculat a fost donat de către fundaţie numitului Z.l.F. în 2 februarie 2005.
Conform art.141 pct.1 şl 2 Codul vamal, pentru debitorul datoriei vamale, datoria vamală ia naştere în momentul înregistrării declaraţiei vamale. Declaraţia vamală nr.1333 în care figurează ca debitor a fost întocmită în 28.06.1997. Această declaraţie vamală de tranzit într-adevăr nu a fost finalizată, dar pentru acelaşi autoturism, aşa cum a arătat mai sus, s-a mai emis declaraţia vamală de tranzit nr.7147 în 29.06.1998, în baza căreia în 3.08.1998 s-a emis declaraţia vamală nr.2600, pentru care s-a achitat datoria vamală.
Atât din 1997 cât şl din 1998 s-a împlinit termenul de prescripţie a dreptului de a cere plata taxelor vamale.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, DRV Oradea (fila 38) solicită respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată.
În motivare se invocă tardivitatea contestării titlurilor executorii, AC nr.1534/09.09.2001 şl a P.V.M.nr.810/23.04.2002 întocmite de Biroul Vamal Petea
Pe fond se arată că, susţinerile reclamantului că a predat autoturismul unei persoane, care urma să încheie regimul suspensiv, sunt menite să sublinieze culpa acestuia.
Reclamantul P.M. este titularul Declaraţiei vamale de călători şl nu putea ceda autoturismul altei persoane decât după îndeplinirea formalităţilor de vămuire.
În fapt, în data de 28.06.1997 cu declaraţia vamală de călători nr.1333 reclamantul a introdus în ţară prin Biroul Vamal Petea un autoturism marca Wolkswagen Passat.
Reclamantul nu s-a prezentat în termenul stabilit prin declaraţia vamală de călători la Biroul Vamal de destinaţie – pentru a-şl încheia operaţiunea de import, ca urmare s-a trecut la încheierea acesteia din oficiu.
Prin actul constatator nr.1534/09.09.2001 autoritatea vamală a stabilit în sarcina reclamantului suma de 1.374,7 lei reprezentând drepturi vamale rezultate din operaţiunea privind importul autoturismului.
Reclamantul fiind titularul regimului de tranzit vamal, potrivit art.99 din Legea 141/1997 privind Codul vamal şl art.164 din HG nr.1114/2001 privind Regulamentul vamal, trebuia să prezinte biroului vamal de destinaţie mărfurile în stare intactă, în termenul stabilit de autoritatea vamală.
Reclamantul nu şl-a respectat această obligaţie astfel că s-a dispus încheierea operaţiunii vamale din oficiu pe bază de act constatator în conformitate cu art.95 alin.2 şl art.158 alin.2 din Legea nr.141/1997 în care se prevede : “în cazul unor diferenţe ulterioare sau în situaţia încheierii din oficiu, fără declaraţie vamală a unui regim vamal suspensiv, debitorul ia cunoştinţă despre acea nouă datorie pe baza actului constatator întocmit de autoritatea vamală”.
În conformitate cu art.158 alin.3 Declaraţia Vamală şl actul constatator sunt titluri executorii care se onorează de către societatea bancară, fără accept, poprire şl validare.
În conformitate cu art.91 din Legea nr.141/1997 “regimurile vamale suspensive sunt operaţiuni cu titlu temporar, care au drept efect suspendarea plăţii taxelor vamale”.
Titularul aprobării (regimului de tranzit vamal) este obligat să informeze de îndată autoritatea vamală asupra oricăror modificări care influenţează derularea operaţiunii sub regimul vamal aprobat, potrivit art.93 din Legea nr.141/1997
Conform art.95 Cod Vamal “Regimul vamal suspensiv aprobat se încheie atunci când mărfurile primesc un alt regim vamal”.
Analizând actele şl lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele :
Prin Decizia nr.9809/6.09.2005 privind modul de soluţionare a contestaţiei nr.9809/29.04.2005 formulată de P.M. emisă de DGFP Satu Mare, constatându-se că, contestaţia a fost formulată în termen datorită necomunicării actului constatator cu contestatorul, s-a respins pe fond contestaţia formulată de reclamant împotriva actului constatator nr. 1534/9.09.2001 şl a procesului verbal de calcul nr.810/23.04.2002.
Din probele administrate în cauză, respectiv, Declaraţia vamală pentru călători nr. 1333/28.06.1997 emisă pe numele reclamantului, declaraţie dată Biroului Vamal Petea nr.2083/28.08.2002 afirmativ în numele reclamantului, declaraţie vamală nr.7147/29.06.1998 emisă pe numele “C.G.” pentru acelaşi autoturism, contractul de donaţie autentificat sub nr.701/2.02.2005 încheiat între C.G. şl Z.l.F cu privire la autoturismul în litigiu, Declaraţia vamală nr.2600/3.08.1998 emisă în favoarea Asociaţiei de beneficiere şl Caritate M.H. pentru acelaşi autoturism, adresa nr. 1530549/19.09.2006 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şl înmatriculare a Vehiculelor Satu Mare, Actul Constatator nr. 1534/9.09.2001 emis pe numele reclamantului, proces verbal privind calculul majorărilor de întârziere şl al penalităţilor de întârziere nr.810/23.04.2002 şl nr.810/25.01.2006, instanţa a reţinut că, în data de 28.06.1997, reclamantul a introdus în ţară prin vama Petea un autoturism marca Wolkswagen Passat, an fabricaţie 1982 cu destinaţia Fundaţia M. H.
Pentru declaraţia vamală întocmită la data introducerii în ţară a autoturismului, tranzitul vamal nu a fost finalizat în termen de 30 de zile, ci la solicitarea scrisă a lui P.M. (afirmativ această cerere a fost formulată de către C. G. preşedintele Asociaţiei de beneficiare şl Caritate M.H), pe motiv că s-a pierdut declaraţia vamală iniţială, s-a emis o nouă declaraţie vamală sub nr.7147/29.06.1998, pe numele C.G. pentru acelaşi autoturism. Pentru cea de-a doua declaraţie vamală, tranzitul vamal a fost finalizat, respectiv taxele vamale au fost achitate dovadă fiind înmatricularea autoturismului pe numele Asociaţiei M.H.
Ca urmare a nefinalizării operaţiunilor de tranzit vamal rezultate din declaraţia vamală iniţială (nr. 1333/28.06.1997) organele vamale, în termen legal au emis Actul constatator nr. 1534/9.09.2004 şl procesul verbal privind calculul majorărilor şl al penalităţilor de întârziere nr.810/23.04.2002.
Din actul constatator nr.15×34/9.09.2004 emis de BV Petea contestat, rezultă că datoriile vamale stabilite în sarcina reclamantei se datorează nerespectării disp.art.97, 98 şl 99 din Legea nr.141/1997.
Potrivit acestor texte de lege cuprinse în Secţiunea a ll-a din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal “Tranzitul vamal ceruta în transportul mărfurilor străine de la un biroul vamal la alt biroul vamal, fără ca acestea sa fie supuse drepturilor de import sau masurilor de politica comerciala. Mărfurile vămuite la un biroul vamal de interior, în vederea exportului sunt în tranzit până la biroul vamal de frontiera. Regimul de tranzit vamal se încheie atunci când mărfurile si documentele corespunzătoare sunt prezentate la biroul vamal de destinaţie. în cazul în care acesta este un biroul vamal de interior, la cererea declarantului vamal, mărfurile primesc o alta destinaţie vamala. Titularul regimului de tranzit este obligat sa prezinte biroului vamal de destinaţie mărfurile în stare intacta, cu masurile de marcare si sigilare aplicate potrivit art.58 în termenul stabilit de autoritatea vamala.
De remarcat este faptul ca aceste norme juridice nu prevăd nici o sancţiune în cazul nerespectării acestora.
în motivarea soluţiei de respingere a contestaţiei formulata de reclamant, DGFP Satu Mare si prin întâmpinarea formulata în cauza, DRV Oradea invoca prevederile art.91,93, 95 al.2 si art.61 din Codul vamal al României, anterior citate.
Fata de aceste prevederi legale, instanţa a mai reţinut si prev.art.92 al.1 teza a 2-a din Legea nr.141/1997 “Autoritatea vamala aproba cererea numai în cazul în care poate asigura supravegherea si controlul regimului vamal suspensiv”, art.96 “Titularul regimului vamal suspensiv poate cesiona, cu acceptul proprietarului mărfurilor si cu acordul autorităţii vamale, drepturile si obligaţiile aferente regimului vamal respectiv”, art.144 al.1 lit.”b” al.3 ” Datoria vamala se naşte si în următoarele cazuri : b) neîndeplinirea uneia dintre condiţiile stabilite prin regimul vamal sub care au fost plasate. Debitorul este titularul…regimului sub care a fost plasata marfa”, art.163 “Datoria vamala poate fi achitata si de o terţa persoana pentru si în numele debitorului din dispoziţia acestui”, art.165 al.1 lit.”c” “Declaraţia vamala se stinge prin plata acestei”, art.1 al.1 “Prevederile cuprinse în prezentul cod se aplica tuturor bunurilor introduse sau scoase din tara de către persoane fizice sau persoane juridice”.
Art.155 al.1 din HG nr.1114/9.11.2001 “Regimul vamal suspensiv încetează daca mărfurile plasate sub acest regim …primesc, în mod legal, o alta destinaţie vamala sau un alt regim vamal”, art.158 al.2 “în cazul în care regimul vamal suspensiv se încheie prin alt birou vamal, acesta este obligat sa transmită o copie de pe declaraţia vamala biroului vamal care a acordat acest regim în termen de 15 zile”.
Având în vedere starea de fapt reţinuta si actele normative icidente în cauza, instanţa constata ca organele vamale au interpretat în mod eronat actele normative incidente în cauza. Astfel chiar daca petentul-reclamant nu şi-a îndeplinit o parte din obligaţiile stabilite prin textele de lege menţionate, în sensul ca nu sa prezentat la biroului vamal de destinaţie pentru încheierea regimului vamal sub care a fost plasat autoturismul importat de acesta, aceasta fapta a sa nu atrage încheierea din oficiu de către autoritatea vamala a regimului vamal suspensiv ci eventual răspunderea contravenţionala a acestuia, deoarece pentru bunul introdus în tara de către acesta , taxele vamale au fost achitate de către o alta persoana, iar regimul vamal suspensiv al bunului introdus în tara de acesta a devenit definitiv prin încheierea acestuia de către o alta persoana.
Constatând pe de o parte ca potrivit art.1 al.1 din Codul vamal, datoriile vamale se nasc în legătura cu bunurile introduse în tara, ca pentru autoturismul în litigiu datoria vamala s-a stins prin plata acestuia, ca nerespectarea diferitelor dispoziţii legale amintite de către reclamant nu atrag, în speţa, posibilitatea autorităţii vamale de a obliga reclamantul la plata din nou a acestei datorii vamale, ca în fapt regimul vamal sub care a fost plasat autoturismul s-a încheiat, iar pe de alta parte, faptul ca, în actul constatator contestat s-a trecut în mod eronat ca temei de drept al acestuia prev.art.97,98, 99 din Codul vamal şl având în vedere faptul că în ce priveşte declaraţia vamală de tranzit nr.1333/28.06.1997, act juridic unilateral ce provine de la reclamant, nu există motive de nulitate absolută, în temeiul art.2 pct.1 lit.”d” C.pr.civ., art.10 din Legea nr.554/2004, art.188 al.2 C.pr.fiscală şl a textelor de lege amintite, instanţa a admia în parte acţiunea înaintată de reclamant, a anulaz decizia nr.9809/6.09.2005 emisă de DGFP Satu Mare, să admită în parte contestaţia reclamantului nr.9809/29.04.2005 în sensul că a anulat actul constatator nr.1534/9.09.2001 şl procesul verbal nr.810/23.04.2002 emis de Biroul Vamal Petea, fără a acorda cheltuieli de judecată în cauză potrivit art.274 C.pr.civ.acestea nefiind solicitate de către reclamant, conform dispozitivului.
Sursa primară: Sentinţa civilă nr. 126/CA/14.06.2006 a Tribunalului Satu Mare – Secţia
comercială şi de contencios administrativ, rămasă irevocabilă prin
respingerea recursului
