Pentru a opera excepţia autorităţii lucrului judecat se cere o identitate între raportul juridic dedus judecăţii şi cel anterior judecat, raport necesar să existe între aceleaşi părţi, iar acestea să stea în judecată în aceeaşi calitate. Ambele acţiuni trebuie să aibă acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.
(Secţia comercială, decizia nr. 106/9.02.1995)
Prin sentinţa civilă nr. 1.435 din 15.03.1994, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia puterii lucrului judecat, respingând acţiunea formulată de S.C. “E.” – S.A. împotriva pârâtelor S.C. “S.” – S.A. şi S.C. “I.I.R.U.C.” – S.A.
Spre a hotărî astfel, instanţa a reţinut că între părţi a mai avut loc un litigiu, având acelaşi obiect, soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 603/ 20.05.1993, pronunţată de T.M.B. – secţia comercială.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, motivat de faptul că instanţa de fond nu a procedat la verificarea impusă de lege pentru soluţionarea excepţiei autorităţii lucrului judecat, în speţa dedusă judecăţii neexistând identitatea de obiect şi cauză, ci doar identitatea de părţi, întrucât suma de 8.748.094 lei, ce a făcut obiectul acţiunii respinsă prin admiterea excepţiei autorităţii lucrului judecat, reprezintă ccontravaloarea dobânzilor bancare achitate B.R.C.E. de la data primei acţiuni şi până la data menţionatei acţiuni, urmare a neachitării de către pârâtă a debitului de 5.190.329 lei, purtător de dobânzi, ce a făcut obiectul acţiunii soluţionată prin hotărârea judecătorească invocată ca având puterea lucrului judecat.
Intimata S.C. “S.” – S.A. a formulat întâmpinare, arătând că prin sentinţa civilă nr. 63/24.02.1994, rămasă definitivă, T.M.B. a respins acţiunea reclamantei împotriva acesteia, obligând S.C. “I.I.R.U.C.” – S.A. la plata sumei de 11.781.764 lei, astfel că, prin admiterea excepţiei autorităţii lucrului judecat – pe care o invocă -, se impune respingerea acţiunii reclamantei apelante faţă de pârâta intimată S.C. “S.” – S.A.
Cum puterea lucrului judecat este o excepţie de fond, care paralizează o nouă acţiune ce se referă la acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi se poartă între aceleaşi părţi şi în aceeaşi calitate – invocată întotdeauna în cursul unui proces ulterior aceluia care a tranşat definitiv raportul juridic litigios, şi cum invocarea de către pârâta S.C. “S.” – S.A., în soluţionarea excepţiei autorităţii lucrului judecat, a deciziei civile nr. 603/20.05.1993, rămasă definitivă, iniţial în faţa instanţei de fond şi, ulterior, în faţa instanţei de apel, a sentinţei civile nr. 63/24.02.1994, definitivă, prin întâmpinarea depusă la dosar, nu se justifică, având în vedere cele sus arătate şi dispoziţiile art. 1201 şi art. 166 Cod proc. civilă, urmează a se consata că, în mod greşit, instanţa de fond, având în vedere menţionata hotărâre judecătorească, respectiv decizia civilă nr. 603/20.05.1993, invocată de pârâtă în susţinerea excepţiei autorităţii lucrului judecat, a admis exciepţia, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei formulată împotriva pârâtelor S.C. “S” – S.A. şi S.C. „I.I.R.U.C.” – S.A., deoarece, pentru a opera această excepţie, se cere o identitate între raportul juridic dedus judecăţii şi cel anterior judecat, raport necesar să existe între aceleaşi părţi, iar acestea să stea în judecată în aceeaşi calitate, condiţii neîndeplinite cumulativ în speţa dedusă judecăţii.
Faţă de aceste considerente, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 297 Cod proc. civilă, urmează a se admite apelul, cu consecinţa desfiinţării hotărârii atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe, întrucât aceasta a rezolvat procesul fără a intra în judecata fondului.
