– Codul muncii: art. 56 alin. (1) lit. h)
Existenţa binecuvântării este o condiţie necesară nu numai pentru numirea în funcţie a personalului didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar, învăţământ universitar teologic şi învăţământ confesional, ci şi pentru menţinerea în funcţie a acestui personal.
Consecinţa retragerii binecuvântării este încetarea contractului de muncă în condiţiile art. 56 lit. h) C. mun., iar unitatea de învăţământ angajatoare nu este în măsură să analizeze oportunitatea sau legalitatea măsurii de retragere a binecuvântării, ci doar să constate încetat de drept raportul de muncă.
(Decizia civilă nr. 2999 din 16 decembrie 2010, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, dr. C.P.)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Timiş, sub nr. 6573/30/2009, reclamantul C.V.D. a chemat în judecată pârâta Universitatea de Vest Timişoara, solicitând instanţei ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa, să anuleze decizia nr. 17952 din 19 octombrie 2009 emisă de către pârâtă; să dispună repunerea în situaţia anterioară şi să oblige pârâta la plata salariilor lunare şi a indemnizaţiei de conducere pentru funcţia de şef de catedră.
în motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost încadrat la Catedra de teologie, în urma concursului pentru ocuparea postului, începând cu data de 17 februarie 2007, iar din 10 martie 2008 a fost ales şef de catedră, precum şi că în tot acest interval de timp s-a bucurat de o bună apreciere din partea studenţilor.
Totodată, a susţinut că Arhiepiscopia Ortodoxă a Timişoarei, în actul nr. 2271-C din 1 octombrie 2009, a omis cu rea credinţă prevederile art. 119 pct. 5, deoarece el nu a fost cercetat şi anchetat de către organul eparhial ce are în competenţă cazurile disciplinare. Pârâta Universitatea de Vest nu a ţinut seama de un complex de prevederi legale, respectiv art. 1 pct. 2, art. 3, art. 6, art. 7 lit. c), art. 13 lit. g), art. 15, art. 17 pct. 4, art. 27 pct. 3, art. 31 lit. c) şi d), art. 45 pct. 1 lit. a) şi c), pct. 2 lit. a), art. 46 pct. 2 lit. a) şi c), art. 54, art. 58, art. 66 lit. a), art. 69 lit. f), art. 72 pct. 2 lit. a)-h), j) şi k) şi pct. 3, art. 126 pct. 1, 2 şi 3 din Carta UVT; art. 100, art. 116 lit. a)-d) şi f), art.
119 pct. 1 şi 2, art. 120, art. 122 pct. 5 din Legea nr. 128/1997; art. 3 pct. 1, art. 4 pct. 1 lit. a), art. 87, art. 92 pct. 3 lit. f), art. 94 pct. 2 şi 3, art. 179 pct. 1 din Legea nr. 84/1995; art. 5 pct. 4, art. 8 pct. 1 şi 3, art. 9 pct. 2 din Legea nr. 489/2006; art. 148-160 din Statutul BOR.; art. 263 pct. 1 şi 2, art. 264 pct. 1 lit. a), c) şi f), art. 265 pct. 2, art. 267 pct. 1 şi 2, art. 268 pct. 2 lit. a)-d) C. mun., iar sindicatul nu a luat nicio atitudine pentru apărarea drepturilor lui. Desfacerea contractului de muncă aduce atingere existenţei familiei lui şi studenţii sunt bulversaţi în condiţiile în care el este şi conducător de doctorat.
Prin sentinţa civilă nr. 209 din 26 ianuarie 2010, Tribunalul Timiş a admis acţiunea reclamantului, a anulat decizia nr. 17352 din 19 octombrie 2009, emisă de pârâtă, a dispus reintegrarea reclamantului pe postul şi funcţia deţinută anterior concedierii şi a obligat pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi de care trebuia reclamantul să beneficieze în intervalul cuprins între data încetării contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă a acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamantul este preot, fiind angajat în cadrul pârâtei ca şi lector – şef de catedră, cadru didactic la Catedra de Teologie din cadrul Facultăţii de Litere Istorie şi Teologie a Universităţii de Vest Timişoara.
în urma unor discuţii şi divergenţe avute de reclamant cu o parte dintre membrii conducerii Universităţii de Vest Timişoara, rectorul Universităţii a emis adresa nr. 15448 din 25 septembrie 2009 către Arhiepiscopia Timişoarei, solicitând sprijinul în rezolvarea disputei între reclamant şi o parte din personalul didactic din cadrul Universităţii de Vest.
Prin adresa nr. 2271/C/2009, Mitropolia Banatului a comunicat Universităţii de Vest faptul că reclamantului i se retrage „binecuvântarea” necesară funcţionării ca şef de catedră şi cadru didactic la Catedra de Teologie din cadrul facultăţii.
Urmare a acestei adrese, prin decizia nr. 17352 din 19 octombrie 2009, începând cu 19 octombrie 2009, pârâta a constatat încetat de drept contractul individual de muncă, în temeiul art. 56 alin. (1) C. mun. şi art. 35 alin. (1) din Legea
§g§ji|g 1 <3*T
nr. 489/2006, art. 88 lit. p), respectiv art. 118 alin. (2) din Statutul pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române.
Pârâta a reţinut că, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 489/2006 cu cele ale art. 88 lit. p) din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, rezultă că acordul (binecuvântarea) este necesar numai la numirea personalului didactic de predare a i în unităţile de învăţământ public. Art. 35 se referă la un acord prealabil, iar lit. p) a art. 88 prevede faptul că chiriarhul acordă sau retrage binecuvântarea pentru numire, fără a face vreo referire la existenţa sau inexistenţa unui acord sau aviz pentru desfacerea contractului individual de muncă.
Totodată, art. 118 nu prevede încetarea contractului de muncă, ci doar de recunoaşterea personalului didactic cu acordul prealabil al chiriarhului.
Având în vedere că în actele normative menţionate nu se reglementează menţinerea sau încetarea contractului individual de muncă ca urmare a retragerii acordului (binecuvântării), tribunalul a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. h) C. mun. referitoare la retragerea de către autorităţile sau organele competente a avizelor necesare pentru exercitarea profesiei.
în termen legal, împotriva sentinţei civile nr. 209 din 26 ianuarie 2010 a Tribunalului Timiş a declarat recurs pârâta Universitatea de Vest Timişoara, solicitând modificarea în tot a sentinţei recurate şi suspendarea executării până la
soluţionarea recursului.
k
In motivarea recursului se arată că reclamantul a solicitat punerea în a hotărârii şi că, faţă de retragerea binecuvântării, se află în imposibilitatea executării hotărârii. între Ministerul Educaţiei şi BOR este încheiat un protocol, care prevede că menţinerea şi numirea în funcţii didactice a preoţilor din eparhia locului se face cu acordul prealabil al chiriarhului eparhiei pe raza căruia acesta funcţionează.
în drept, s-au invocat dispoziţiile art. 304-3041 C. pr. civ.
La 23 iulie 2010, pârâta a depus la dosar motive de recurs, prin care a solicitat modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii contestaţiei, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că în mod greşit instanţa de fond a considerat decizia contestată ca fiind o decizie de desfacere a contractului de muncă şi că trebuia să observe că, prin decizie, s-a constatat doar pierderea de către reclamant a dreptului de a-şi desfăşura activitatea ca şi cadru didactic.
Prima instanţă a interpretat eronat dispoziţiile legale incidente. Chiar reclamantul recunoaşte că măsura retragerii binecuvântării generează de drept încetarea raportului de muncă cu Universitatea de Vest, dar consideră că decizia este nelegală pentru că nu s-a verificat legalitatea măsurii ce a stat la baza emiterii deciziei sale.
Universitatea de Vest nu a decis desfacerea contractului de muncă, căci acesta încetase de drept anterior, ca efect legal al unei decizii luate de forurile bisericeşti şi că nu este în măsură să analizeze oportunitatea sau legalitatea măsurii de retragere a binecuvântării, fiind obligată să pună în aplicare prevederile legale ale art. 56 alin. (1) lit. h) C. mun., devenite incidente.
Reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală, bazându-se pe o interpretare corectă a probatoriului administrat în cauză. Binecuvântarea era necesară pentru a putea participa la concursul organizat pentru ocuparea postului de lector. Nu a existat un conflict cât a fost şef de catedră, iar recurenta nu are în vedere faptul că există un contract de muncă ce îşi urmează regulile stabilite în Codul muncii. Instanţa de fond are căderea să se pronunţe cu privire la legalitatea sau oportunitatea măsurii disciplinare dispuse. Retragerea binecuvântării nu duce la încetarea raporturilor de muncă. El nu a fost sancţionat a doua oară, ci şi-a dat demisia din funcţia de preot, astfel încât poate fi profesor de teologie şi fără a fi preot. Se interpretează greşit dispoziţiile art. 50 lit. e) din Statutul BOR, art. 35 alin. (1) din Legea cultelor, art. 118 alin. (2) Statutul BOR, art. 88 lit. p) din Statutul BOR, art. 119 alin. (5) din statutul BOR, art. 32 alin. (3) din Legea cultelor.
Pârâta recurentă a depus la dosar concluzii scrise, prin care reia susţinerile din motivarea recursului.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 C. pr. civ., Curtea a apreciat recursul întemeiat cu următoarea motivare:
Instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor legale incidente speţei.
Problema care se pune în speţă este aceea de a stabili dacă „binecuvântarea” este o condiţie necesară doar pentru numirea în funcţie sau şi pentru menţinerea în funcţie, respectiv dacă retragerea binecuvântării constituie o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă în condiţiile art. 56 alin. (1) lit. h) C. mun.
Conform prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea cultelor, personalul didactic din unităţile de învăţământ teologic integrate în învăţământul de stat se recunoaşte de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în condiţiile prevăzute de lege, cu acordul prealabil al organelor statutare ale cultelor religioase în cauză.
Art. 118 alin. (2) din Statutul BOR dispune că personalul didactic şi de conducere din unităţile de învăţământ teologic integrate în învăţământul de stat se recunoaşte de către ministerul de resort, în condiţiile prevăzute de lege şi de protocoalele încheiate între Biserica Ortodoxă Română şi ministerul de resort, cu acordul prealabil al chiriarhului eparhiei pe raza căreia acestea funcţionează.
Potrivit art. 88 lit. p) din Statutul BOR, chiriarhul exercită următoarele atribuţii: acordă sau retrage binecuvântarea pentru numirea personalului didactic de predare a religiei din unităţile de învăţământ public şi particular, pentru încadrarea personalului didactic şi a personalului de conducere din şcolile profesionale şi de la instituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar teologic din eparhia sa.
Art. 32 alin. (3) din Legea cultelor prevede că, în cazul în care un cadru didactic săvârşeşte abateri grave de la doctrina sau morala cultului, cultul îi poate retrage acordul de a preda , fapt ce duce la desfacerea contractului individual de muncă.
în conformitate cu prevederile art. 119 alin. (5) din Statutul BOR, în cazul în care un cadru didactic, cleric sau laic, dintre cei care predau disciplina Religie, săvârşeşte abateri de la doctrina sau doctrina şi morala Bisericii, în urma cercetării, chiriarhul îi poate retrage acordul de a preda religia, fapt ce duce la desfacerea contractului individual de muncă. Această dispoziţie este comună pentru personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar, universitar teologic şi confesional.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că existenţa binecuvântării este o condiţie necesară nu numai pentru numirea în funcţie, ci şi pentru menţinerea în funcţie.
CURTEA DE APEL TIMISOAR
Aceste prevederi legale se referă la desfacerea contractului de muncă, însă el trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. h) C. mun., care reglementeaz retragerea avizului, atestării sau autorizaţiei ca un caz de încetare de drept . contractului de muncă.
Consecinţa retragerii binecuvântării este încetarea contractului de muncă îi condiţiile art. 56 lit. h) C. mun., iar Universitatea de Vest Timişoara nu este în măsur; să analizeze oportunitatea sau legalitatea măsurii de retragere a binecuvântării, c doar să constate încetat de drept raportul de muncă.
Câtă vreme, în speţă, s-a făcut dovada retragerii binecuvântării, decizia de încetare a raporturilor de muncă este legală şi temeinică.
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ., Curtea a admis recursul pârâtei şi a modificat sentinţa recurată, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.