Procedura insolventei.
Contestatie la tabelul preliminar de creante
.
.
– Art.73 din Legea nr.85/2006;
Instanta este obligata sa analizeze apararile debitoarei si sa înlature pretentiile partii adverse ce izvorasc din acte ce nu pot beneficia de protectie juridica (lovite de cauze de nulitate absoluta, în conditiile art. 948 raportat la art. 966 Vechiul Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului). Sub acest aspect, este evident caracterul fraudulos, ilicit, al raportului contractual dintre creditorii “beneficiari” si debitoarea controlata prin intermediul mandatarului comun – administrator, practic cauza mediata a debitoarei (primirea sumei de bani aferenta antreprizei) neexistând la data încheierii contractului si depinzând exclusiv de vointa partilor cocontractante, ce puteau denunta oricând contractul, opunând ulterior art. 34 (“drepturile câstigate”, probabil prin simpla edificare de tertul societate).
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.653 din 16.03.2012)
Asupra recursurilor de fata constata urmatoarele:
La data de 19.05.2011 a fost înaintata prin serviciul postal catre Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII- a contestatia creditorului S A cu privire la masura neînscrierii la masa credala a creantei in valoare de 306 272 lei, reprezentând contravaloarea împrumutului acordat societatii debitoare in baza contractului cu nr. 014/1.09.2008.
In sustinerea contestatiei s-a aratat ca declaratia de creanta a fost formulata in termenul legal, iar temeiul l-a constituit contractul de imprumut cu nr. 014/1.09.2008 acordat debitoarei SC C S SRL. Ca urmare a acestui imprumut s-a aratat ca,a fost acordat debitoarei suma de 200 000 euro -306 272 lei, bani care nu au fost restituiti nici pana in prezent,desi obligatia de restituire a imprumutului era exigibila de la data de 1.09.2009.
A mai aratat contestatorul ca debitoarea a acceptat expres imprumutul prin semnatura directorului (avand si calitatea de asociat majoritar ) si stampila, aflandu-se prin urmare in ipoteza art. 379 C.pr.civ,creanta fiind certa,lichida si exigibila .
Precizeaza creditorul ca, administratorul judiciar in mod neintemeiat a retinut faptul ca inscrisul -contractul de imprumut -este fals impunandu-se raportat la disp.art. 178 C.pr.civ verificarea inscrisului si, eventual, efectuarea unei expertize grafoscopice.
Prin urmare, s-a solicitat instantei – judecatorul sindic ca, prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna anularea ca netemeinica si nelegala a masurii luate de administratorul judiciar de respingere a declaratiei de creanta precum si inscrierea in tabelul obligatiilor debitoarei SC C S SRL cu intreaga creanta in cuantum de 306 272 lei .
La data de 25.05.2011 a fost înregistrata prin serviciul registraturii a Sectiei a VII-a si contestatia numitilor L S V si L D S,care a fost depusa si transmisa postal catre Tribunalul Bucuresti la data 16.05.2011, asa cum reiese din plicul postal atasat la dosar la fila cu nr. 106.
Prin contestatia formulata ,s-a solicitat înscrierea la masa credala a societatii debitoare cu suma totala de 376 887,2 lei la cursul BNR valabil pentru data de 18.04.2011(1 euro=4,0966).
Drept temei al creantei a fost invocat contractul de antrepriza generala cu nr. 015-01 din data de 7.06.2008, ce a fost perfectat in baza autorizatiei de construire cu nr. 645/28 “F” din 3.06.2008 emisa de P S 2 B.
In sustinerea contestatiei a fost invocat de asemenea si contractul de asociere autentificat sub nr. 1552 din data de 24.04.2008 prin care s-a stabilit natura raporturilor contractuale dintre contestatorii L S V si L D S in calitate de asociati ai terenului in suprafata de 290 mp si S, in calitate de asociat investitor. S-a mai aratat ca la data de 27.04.2010, avand in vedere ca nu au fost respectate termenele si conditiile asocierii intre parti s-a incheiat Conventia autentificata sub nr. 979 ,prin care S A recunoaste faptul ca asociatii proprietari, respectiv L S V si L D si-au indeplinit integral obligatiile asumate, in termenele stabilite prin contractul de asociere.
Mai arata contestatorii ca, in baza conventiei de incetare a contractului de asociere s-a decis si rezilierea inclusiv a contractului de antrepriza generala încheiat de S A personal si in numele contesatorilor L S V si L D S,cu antreprenorul SC C SRL .
S-a sustinut faptul ca, urmare a nerespectarii termenului final de predare a lucrarilor stabilit pentru data de 31 octombrie 2009, societatea debitoare SC C SRL datoreaza sotilor L penalitati de întârziere pentru neîndeplinirea culpabila a obligatiilor contractuale, ce se impun a fi inscrise la masa credala, astfel cum acestea au fost stipulate in cuprinsul contractului de antrepriza, respectiv suma de 92 000 euro. In acest sens s-a precizat ca societatea debitoare a fost notificata prin Notificarea cu nr. 273/5.05.2010,in temeiul disp.art.31 lit.b din contractul de antrepriza,cu privire la rezilierea de plin drept a contractului de antrepriza in virtutea pactului comisoriu de gradul IV inserat. S-a apreciat ca litigiul aflat pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, ce are ca obiect pretentii promovat de societatea debitoare SC C SRL impotriva contestatorilor L S V si L D S nu prezinta relevanta juridica.
Au subliniat de asemenea contestatorii ca, reprezentantii societatii debitoarei au acceptat si recunoscut in mod expres faptul ca datoreaza suma de 92000 euro cu titlu de penalitati de întârziere, prin sustinerea potrivit cu care imposibilitatea de realizare a constructiei s-a datorat crizei din Romania.
Prin urmare ,s-a solicitat inscrierea la masa credala a societatii debitoare a sumei de 92 000 euro ,cu titlu de penalitati de intarziere, asa cum rezulta din cuprinsul contractului de antrepriza generala cu nr. 015-01 din data de 7.06.2008, creanta apreciata ca fiind certa, lichida si exigibila .
In drept au fost invocate disp. Legii cu nr. 85/2006, precum si cele ale codului de procedura civila aplicabile in cauza.
Administratorul judiciar a invocat in cauza exceptia tardivitatii formularii contestatiei de catre contestatorul – creditor S A, iar cu privire la contestatia numitilor L S V si L D S s-a aratat in esenta ca, din culpa contestatorilor nu au fost respectate termenele contractuale, iar prin formularea declaratiei de creanta se urmareste in fapt îmbogatirea fara justa cauza cu proprietatea unor constructii ce nu au fost achitate. Pe de alta parte s-a sustinut ca în mod tacit, din modul de derulare a raporturilor contractuale s-a acceptat continuarea lucrarilor de construire, dar si faptul ca nu exista vreo notificare de reziliere din partea numitilor L S V si L D S catre societatea debitoare prin care sa se activeze pactul comisoriu ce opera in beneficiul lor.
În dovedirea actiunii, respectiv în aparare, instanta a încuviintat partilor proba cu înscrisuri, apreciind-o utila, concludenta si pertinenta solutionarii cauzei.
Prin sentinta 7049/07.10.2011 Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a a admis exceptia tardivitatii si a respins in consecinta contestatia formulata de S A si a respins ca neîntemeiata contestatia formulata de L S V si L D S.
În motivare instanta de fond a aratat ca:
Asupra exceptiei tardivitatii contestatiei formulata de S A:
Termenul de 5 zile prevazut de art. 73 alin. 2 din Legea cu nr. 85/2006 pentru formularea contestatiilor impotriva tabelului obligatiilor debitoarei a fost depasit de contestator, deoarece acest termen a început sa curga la data de 12.05.2011, data la care s-a efectuat publicarea tabelului preliminar in cuprinsul Buletinului Procedurilor de Insolventa cu nr. 5589, iar data depunerii contestatiei prin scrisoare la oficiul postal a fost 19.05.2011, conform stampilei de pe plicul atasat dosarului cauzei la fila 100 din dosar.
Asupra contestatiei formulate de L S V si L D S:
Prin contractul de antrepriza generala cu nr. 015-01 din 17.06.2008, societatea debitoare SC C S SRL, în calitate de antreprenor, s-a obligat fata de beneficiarii -contestatori L S V si L D S sa realizeze lucrarile de constructii-amenajari ale imobilului situat in str. Frunzei nr. 12-14, sector 2,astfel cum acesta a fost prevazut in Proiect (anexa nr.2) si in Devizul Oferta, cu o suprafata construita de aproximativ 1180 mp, pretul ferm al materialelelor urmand a fi acceptat in prealabil de beneficiar. Termenul limita pentru efectuarea lucrarilor a fost stipulate de parti pentru data de 31.10.2009.
Pretul lucrarilor a fost stipulat in sarcina beneficiarilor la suma de 1 050 000 euro la care se adauga TVA, iar modalitatea si conditiile de plata a remuneratiei cuvenite antreprenorului pentru lucrarile executate au fost sipulate de parti in cuprinsul art.8, dupa cum urmeaza:in termen de 15 zile de la receptia finala a tuturor lucrarilor real executate, pe baza facturii fiscale emise de catre Antreprenor in urma semnarii de catre ambele parti a Procesului Verbal la Terminarea Lucrarilor, Beneficiarul va vira in contul Antreprenorului 100% din valoarea totala a contractului, reprezentând întregul rest de plata conform contractului. In cauza se constata ca nu a fost perfectat un proces verbal de terminare a lucrarilor, motiv pentru care nu a fost efectuata nici plata lucrarilor contractate de catre societatea debitoare SC C S SRL.
Prin declaratia de creanta formulata in prezentul dosar ce vizeaza procedura reorganizarii judiciare a societatii debitoare SC C S SRL,contesatorii sustin ca, data fiind nerespectarea culpabila a termenului limita stabilit pentru executarea lucrarilor, numitii L S V si L D S in calitate de beneficiar au dreptul a se inscrie la masa credala cu suma de 92 000 euro, cu titlu de penalitati de întârziere,datorate in conformitate cu prevederile art.31 din contractul de antrepriza, respectiv pentru 184 zile, cate 500 euro per zi de întârziere.
Pentru a face dovada pretentiilor ,beneficiarii contestatori au depus la dosarul cauzei notificarea cu nr. 277/5.05.2010 prin care au apreciat ca au pus in întârziere pe antreprenor cu privire la obligatia de a achita suma de 92 000 euro, activând astfel pactul comisoriu de grad IV.
Analizând si interpretând insa prevederile contractuale însusite de parti cu privire la modalitatea si conditiile de aplicare a sanctiunilor in cazul nerespectarii obligatiilor asumate,in speta a dispozitiilor art.31 din conventia partilor ,text ce a fost invocat in mod expres ca temei al pretentiilor beneficiarilor se constata ca, beneficiarii aveau posibilitatea ori sa activeze pactul comisoriu de gradul IV, urmând ca antreprenorul sa evacueze santierul in termen de 2 zile si,eventual sa achite penalitati contractuale in cuantum de 500 euro/zi de intarziere -de la data punerii in intarziere, ori sa continue derularea Contractului sis a acorde un nou termen Antreprenorului pentru indeplinirea obligatiilor ,urmand a fi achitate de asemenea penalitati de intarziere de 500 euro/zi de intarziere -in cazul nerespectarii noului termen stabilit de parti. Desi in cuprinsul clauzei contractuale nu s-a stipulat in mod expres momentul de la care incep sa curga penalitatile de intarziere, intepretand sistematic clauzele ,dar si retinad principiul intepretarii in favoarea debitorului obligatiei neexecutate(in cazul dispozitiilor neclare), reiese ca pentru situatia stipulate la lit.a a art.31 penalitatile se socotesc de la data nerespectarii noului termen astfel cum acesta a fost acceptat de parti, iar pentru situatia de la lit.b a art.31 de la data rezilierii de plin drept a conventiei declarata de catre beneficiar si a solicitarii de evacuare a santierului.
Ori in cauza ,din modul de derulare al raporturilor contractuale, rezulta ca beneficiarii lucrarilor au acceptat tacit continuarea lucrarilor si peste termenul limita stabilit initial pentru data de 31.10.2009, ceea ce ar determina aplicabilitatea disp.art.31 lit.a .Sub acest aspect trebuie aratat insa ca, pentru a putea cuantifica cuantumul penalitatilor de intarziere se impunea a fi stabilit un nou termen pentru finalizarea lucrarilor,ceea ce nu s-a prevazut.
Prin declaratia de creanta formulata in cauza, beneficiarii au incercat a ambina conditiile stipulate in contract atât la lit.a cat si la lit.b ,care insa au fost stipulate in mod alternativ si nu cumulativ.
Au sustinut astfel contestatorii ca notificarea emisa in cursul anului 2010 in luna mai echivaleaza cu punerea intarziere pentru suma datorata cu titlu de penalitati de intarziere pentru cele 184 zile întârziere calculate de la data de 31.10.2009.Ori atat timp cat nu s-a probat in cauza ca s-ar fi declarat contractul reziliat si s-ar fi solicitat evacuarea santierului in octombrie 2009, beneficiarii au acceptat in mod tacit continuarea lucrarilor asa cum s-a aratat anterior.Abia in 5.05.2010 beneficiarii au pus in intarziere antreprenorul in conditiile prev. de art.31 lit.b. Ori,nu se poate lua in considerare termenul limita stabilit initial de 31.10.2009 pentru curgerea penalitatilor de intarziere in conditiile in care beneficarii contractului au acceptat continuarea contractului pana la data notificarii din 5.05.2010.
Pentru considerentele aratate anterior, se constata asadar ca nu sunt indeplinite conditiile pentru acordarea penalitatilor de întârziere în conditiile art.31 din contractul de antrepriza generala cu nr. 015-01 din 17.06.2008 .Se apreciaza asadar ca pentru suma de 92 000 euro nu sunt îndeplinite cerintele prev. de art.3 pct.6 din legea insolventei, respectiv caracterul cert,lichid si exigibil, cerinte impuse pentru a se dispune înscrierea la masa credala a societatii debitoare SC C SSRL .
Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs recurentii L S V, L D S, înregistrat de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a Civila la 01.11.2011 si recurentul S A, înregistrat de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a Civila la 22.11.2011.
La 23.01.2012 (data postei, de expediere, 19.01.2012) recurentii L S V, L D S au depus motivele de recurs, prin care au învederat ca obligatia debitoarei era de a finaliza lucrarile, cu toate modificarile ulterioare, pâna la 31.10.2009, iar în situatia când nu finaliza integral lucrarile sa dezdauneze beneficiarii. În acest sens, potrivit dispozitiilor art. 31 din contract, antreprenorul trebuia sa-i dezdauneze cu 500 euro pentru fiecare zi de întârziere ce depasea cu mai mult de 30 de zile data de terminare a lucrarilor. Cu toate acestea si, desi au depus în termen legal declaratia de creanta, aceasta le-a fost respinsa cu mentiunea ca “nu exista dovada recunoasterii datoriei si a rezilierii contractului”.
Fata de modalitatea de formulare a clauzei cuprinse în art. 31 lit. a din contractul de antrepriza, rezulta ca penalitatile de 500 euro/zi întârziere încep sa curga din a 31 zi de la data de terminare a lucrarilor, în conditiile acceptarii tacite a continuarii lucrarilor. Lipsa unei stipulatii în forma scrisa cu privire la un nou termen pentru finalizarea lucrarilor nu prezinta relevanta sub aspectul momentului de la care încep sa curga penalitatile, ci sub aspectul momentului la care acestea înceteaza. Or, din toate sustinerile si din probatoriul administrat rezulta indubitabil ca acest moment al încetarii aplicarii penalitatilor este 05.05.2010, data la care s-a notificat în forma scrisa debitoarei rezilierea de plin drept a contractului de antrepriza.
În ceea ce priveste aplicabilitatea prevederilor art. 31 lit. a si b din contract, recurentii arata ca, fiind în prezenta unei întârzieri din partea antreprenorului, începând cu ziua 31 urmatoare termenului de 31.10.2009 au optat pentru utilizarea clauzei prevazute de art. 31 lit. a din contract, acceptând tacit continuarea si calculând penalitati de întârziere. Momentul utilizarii prevederilor art. 31 lit. a sin contract a încetat automat la 05.05.2010, când, prin intermediul executorului judecatoresc a adus la cunostinta debitoarei aplicabilitatea prevederilor art. 31 lit. b, respectiv rezilierea de plin drept si evacuarea santierului în termen de 2 zile.
Având în vedere aceste doua momente diferite rezulta ca nu se poate vorbi de o “îmbinare” a clauzelor prevazute de art. 31 lit. a si b, si, de asemenea, se pot cu usurinta stabili cele doua momente esentiale pentru determinarea penalitatilor.
În drept recurentii s-au întemeiat pe art. 302 Cpc, legea 85/2006.
La 01.02.2012 (data postei, de expediere, 31.01.2012) recurentul S A a depus motivele de recurs, solicitând casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
În motivare se arata ca a formulat în termen legal cererea de admitere a creantei sale, în cuprinsul careia a indicat motivele de fapt si de drept si înscrisurile pe care se sprijina.
Cu toate acestea, în mod nelegal, administratorul judiciar, prin notificarea 1374/12.05.2011, comunicata la 18.05.2011 a respins cererea de admitere a creantei. În ceea ce priveste tardivitatea formularii contestatiei se arata ca administratorul judiciar nu si-a îndeplinit obligatia prevazuta de art. 72 alin. 4 din legea 85/2006 în sensul de a trimite, de îndata, notificari creditorilor a caror creante au fost trecute partial sau înlaturate, masura fiind comunicata recurentului la 18.05.2011. De asemenea a înteles sa înlature creanta pe o simpla defaimare a contractului de împrumut.
De asemenea, în ceea ce priveste data publicarii tabelului preliminar în BPI, nici pâna la acest moment nu i-a fost comunicata o dovada în acest sens, care sa contina data publicarii.
În drept recurentul a invocat art. 304 pct. 9, 3041 Cpc, legea 85/2006.
Intimata debitoare SC C S SRL, prin administrator judiciar A S IPURL, a depus întâmpinare, la 09.03.2011, cu privire la ambele recursuri, solicitând respingerea lor ca nefondate.
În motivare a aratat:
Cu privire la recursul formulat de S A asa cum rezulta din înscrisurile depuse în sustinerea exceptiei tardivitatii, tabelul preliminar a fost publicat în BPI nr. 5589/12.05.2011, iar creditorul a depus contestatia la 19.05.2011, aceasta fiind deci tardiv introdusa conform art. 73 alin. 2 din legea 85/2006.
Cu privire la recursul formulat de recurentii L S V, L D S se arata ca, din interpretarea clauzelor de la art. 31 lit. a si b ale contractului dintre parti beneficiarul poate acorda un nou termen de predare a lucrarilor sau poate activa pactul comisoriu si solicita plata majorarilor de întârziere. În situatia acordarii termenului de gratie, penalitatile curg în situatia în care si acest nou termen este depasit, solutia contrara lipsind de eficienta alineatul urmator din contract având în vedere ca beneficiarul ar prefera ca antreprenorul sa continue lucrarile si sa plateasca aceeasi penalitate ca si în cazul evacuarii sale ulterior activarii pactului comisoriu de gradul IV.
Se mai arata ca recurentii nu au depus la dosar o notificare de reziliere adresata societatii prin care sa activeze pactul comisoriu ce opera în favoarea lor, fiind evidenta necesitatea acesteia , atâta vreme cât beneficiarul avea posibilitatea de a continua lucrarile.
Se mai arata ca, în conformitate cu art. 1068 Cod civil, creditorul poate cere, în caz de neexecutare din partea debitorului, fie îndeplinirea obligatiei principale, fie clauza penala.
De asemenea, este necesar ca neexecutarea sau executarea cu întârziere sau necorespunzatoare a obligatiei sa fie imputabila debitorului., or, din raportul de activitate din 07.04.2010 rezulta ca angajatii debitoarei au efectuat lucrari în alte locatii în octombrie si noiembrie 2009, iar singurul în masura sa decida detasarea personalului era S A – administratorul debitoarei, respectiv reprezentantul beneficiarilor L S V si L D S, el însusi beneficiar al lucrarilor.
Astfel fiind, L S V si L D S, prin mandatarul lor cu puteri depline S A sisteaza lucrarile la imobilul din str. Frunzei nr. 12-14, pentru ca ulterior sa solicite penalitati de întârziere pentru nerespectarea clauzelor contractuale de catre SC C S SRL.
Se mai arata ca, în conformitate cu art. 948 Cod civil, una dintre conditiile de validitate ale unei conventii este cauza, care conform art. 966 nu trebuie sa fie falsa sau ilicita. Or, creditorii L S V si L D S, prin mandatarul lor, S A, au urmarit exclusiv satisfacerea intereselor lor personale prin încheierea contractului de antrepriza cu o societate comerciala care se afla sub controlul lor direct, putând decide unilateral daca aceasta îsi poate îndeplini sau nu obligatiile asumate. Astfel nu au urmarit efectiv edificarea unei constructii contra obligatiei corelative de plata a pretului conform clauzelor contractuale, ci au încercat sa devina proprietarii unui edificiu fara achitarea niciunei sume de bani, fiind evidenta lipsa cauzei reale si o cauza ilicita a actului.
La termenul din 16.03.2012, intimata debitoare prin administrator judiciar, a invocat exceptia nulitatii recursurilor declarate.
Analizând actele si lucrarile dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate si sub toate aspectele în lumina dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, Curtea retine ca:
Asupra exceptiei nulitatii recursurilor, instanta constata urmatoarele:
Conform dovezii de publicare în BPI nr. 7361/11.01.2012, sentinta recurata a fost publicata la data de 11.01.2012 (f. 112, copii dosar fond), de atunci începând sa curga termenul de motivare a recursului conform art. 7 alin. 1 coroborat cu art. 7 alin. 31, ambele din legea 85/2006.
Aplicând regulile caii de atac a recursului instanta observa ca, fata de prevederile art. 306 alin. 1 Cpc recursul este nul daca nu a fost motivat în termenul legal, cu exceptia cazurilor prevazute de alin. 2 (motivele de ordine publica). Termenul de motivare în speta (termenul “legal”) este cel de 7 zile de la comunicare (facuta în conditiile legii speciale), conform art. 8 alin. 2 din legea 85/2006, termen procedural, pe zile libere, ce se împlineste deci la 19.01.2012 (joi), aceasta fiind ultima zi în care depunerea motivelor caii de atac facea ca recursul sa fie motivat în termen.
Or, recurentii L S V, L D S au expediat cererea de recurs, atât pe adresa instantei de fond cât si pe cea a instantei de control la 19.01.2012, deci în ultima zi a termenului (f. 18 si 27 dosar recurs), pe când recurentul S A a expediat motivele de recurs la 31.01.2012, cu mult dupa expirarea termenului prevazut de art. 306 alin. 1 Cpc.
Fata de considerentele aratate si, nefiind motive de ordine publica ce pot fi invocate din oficiu (art. 306 alin. 2 Cpc), instanta va constata nemotivarea recursului formulat de S A în termenul legal si nulitatea acestuia conform art. 306 alin. 1 Cpc; tot fata de considerentele aratate, constatând motivarea recursului formulat de recurentii L S V, L D S în termenul legal va respinge exceptia nulitatii recursului formulat de acestia.
Asupra fondului cererii de recurs formulata de recurentii L S V si L D S:
Cererea (declaratia de creanta) a recurentilor are drept temei raporturile contractuale dintre parti ce s-au fondat pe contractul de antrepriza generala nr. 015-01/07.06.2008, ce prevedea construirea unui imobil S+P+2E+M în suprafata estimata de 1180 m2 (art. 2) din contract cu un pret estimat (fara lucrari suplimentare de 1.050.000 Euro fara TVA (art. 6 din contract). Conform acordului partilor, pretul ar trebui achitat, în cuantum de 100%, la cel mult 15 zile de la receptia finala a lucrarilor, conform art. 8 alin. 1 lit. a din contract, deci în estimarea partilor cel târziu la 15.11.2009.
Contractul mai prevede si dreptul beneficiarului de denuntare unilaterala daca ar considera “în mod discretionar, ca antreprenorul nu satisface cerintele privind ritmul de al lucrarilor” (art. 32), precum si ca “încetarea, din orice cauza, a contractului, nu are nici un efect asupra obligatiilor scadente sau drepturilor câstigate de parti” (art. 34). Desi sintagma “drepturi câstigate”, ca principiu nu s-ar putea raporta la domeniu contractual sinalagmatic si oneros, decât cel mult ;i prin extrapolare a sensului la drepturi cu obligatie corelativa executata, practic exprimarea atesta vointa partilor de neîntoarcere (nerestituire) a prestatiilor executate, desi în mod evident, înainte de finalizare, beneficiarii nu ar fi facut nicio prestatie.
Or, chiar analizând foarte sumar doar clauzele contractuale enumerate, este evident ca suntem în prezenta unui contract ce contine germenii unei întelegeri frauduloase, “beneficiarii” fiind practic liberi, în conceptia “contractantilor” sa denunte oricând contractul, fara plata niciunei contraprestatii si fara a fi nevoie sa despagubeasca pentru îmbogatirea din patrimoniul lor. Partea tinuta de toate aceste obligatii apare ca fiind debitoarea, care, fiind societate comerciala, nu poate avea, sub sanctiunea nulitatii absolute, “intentie liberala” (respectiv de a îmbogati pe altcineva fara contraprestatie efectiva), ea având, prin definitie, scop lucrativ.
Mai mult, societatea ce se obliga are drept administrator pe unul dintre beneficiari (S A), mandatar comun si al celorlalti doi (creditorii contestatori), realizându-se practic un caz clasic de act cu sine însusi al dublului mandatar (situatie cunoscuta de mandantii -creditori -recurenti), când mandatarul contracteaza practic cu el însusi în calitate de mandatar al ambelor parti, situatia acceptata unanim de doctrina drept indiciu puternic al unei posibile cauze frauduloase sau ilicite.
În sensul întaririi acestei concluzii vine si “creditarea” pe care o face societatea beneficiarilor, ea acceptând (art. 6 coroborat cu 8 din contract) efectuarea de lucrari de peste 1.000.000 euro, deci o îndatorare masiva a patrimoniului propriu, cu risc evident de insolventa, fara a primi nicio contraprestatie de la beneficiari timp de mai mult de 1 an, dupa care, tot beneficiarii erau liberi sa denunte “discretionar”, în formularea contractului, acest act juridic presupus sinalagmatic.
Or, fata de natura actiunii declansate (contestatie tabel preliminar) este logica neinvocarea unei nulitati a contractului pe cale de actiune (cerere reconventionala), si, implicit, instanta nu o poate pronunta, însa instanta este obligata sa analizeze apararile debitoarei si sa înlature pretentiile partii adverse ce izvorasc din acte ce nu pot beneficia de protectie juridica (lovite de cauze de nulitate absoluta, în conditiile art. 948 raportat la art. 966 Vechiul Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului). Sub acest aspect, este evident caracterul fraudulos, ilicit, al raportului contractual dintre creditorii “beneficiari” si debitoarea controlata prin intermediul mandatarului comun – administrator, practic cauza mediata a debitoarei (primirea sumei de bani aferenta antreprizei) neexistând la data încheierii contractului si depinzând exclusiv de vointa partilor cocontractante, ce puteau denunta oricând contractul, opunând ulterior art. 34 (“drepturile câstigate”, probabil prin simpla edificare de tertul societate).
Aceasta cauza ilicita a contractului ce rezulta din analiza obligatiilor principale ale contractului si a unei lipse a cauzei mediate reale a debitoarei vizeaza evident si clauzele accesorii, cum sunt cele ce privesc modalitatea de stabilire de penalitati de “întârziere”, în conditiile în care “beneficiarii”, prin mandatarul lor comun, controlau posibilitatea efectiva de realizare a lucrarii, deci si eventuala “întârziere” în efectuarea acesteia.
În subsidiar, chiar si acceptând validitatea clauzelor contractuale în ansamblu si a celor invocate în particular (art. 31) Curtea observa ca, interpretând sistematic clauzele, ar fi ilogic sa se admita ca “optiunea” beneficiarului indicata de art. 31 la literele a si b ar putea fi cumulativa, chiar si prin “optarea” mai întâi pentru aplicarea literei a (continuarea lucrarilor cu despagubiri, în acceptiunea recurentilor), iar doar “ulterior” pentru litera b (încetarea lucrarilor cu evacuare si despagubiri).
Ilogicitatea flagranta care conduce la concluzia ca în cazul continuarii lucrarilor, asa cum a observat si instanta de fond, despagubirile nu ar putea curge decât de la noul termen stabilit pentru receptie, rezulta din faptul ca, daca am admite libertatea contractuala (cum am spus ca vom prezuma pentru “subsidiar”) precum si scopul lucrativ al debitoarei, nicio debitoare nu ar putea accepta sa plateasca si despagubiri si sa efectueze lucrarile (sub amenintarea unei denuntari unilaterale sic volo a creditorului -daca creditorul vrea, pentru nesatisfacerea ritmului de executare conform art. 32 – practic aspect implicit constatat deja), când ar putea sa nu mai execute si sa plateasca doar despagubiri, în acelasi cuantum (coroborat art. 31 lit. a si b).
Deci, daca am admite ca sunt valabile, singura interpretare care ar putea avea un sens a clauzelor contractuale de la art. 31 lit. a si b (de ambele creditorii întelegând sa faca uz înainte de deschiderea procedurii) este în sensul aratat de instanta de fond, situatie în care debitoarea nu ar datora penalitatile de întârziere în conditiile art. 31 lit. a în lipsa dovezii stabilirii (si încalcarii) noului termen de receptie, dovada ce trebuia facuta de cel ce afirma încalcarea obligatiei conform art. 1169 Cod civil.
Fata de cele aratate mai sus, Curtea a apreciat ca hotarârea pronuntata este legala si temeinica, nesubzistând nici un caz de modificare sau de casare a acesteia cum prevad dispozitiile art. 304 Cod procedura civila, raportate inclusiv la 304/1 Cod procedura civila.
În consecinta, în temeiul art. 312 Cod de procedura civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.
