– Cod penal: art. 136.
în aplicarea prevederilor art. 136 alin. 1 C. pen., termenul de reabilitare judecătorească se calculează, în cazul în care cel condamnat a fost liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, de la data împlinirii duratei acesteia, ci nu de la data liberării condiţionate.
(Curtea de Apel Suceava – Secţia penală, decizia nr. 241 din 15 iunie 2009)
Prin sentinţa penală nr. 306 din 10 octombrie 2007 pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, inculpatul C M. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prev. de art. 78 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic, C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să fie lipsit de drepturile indicate de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
în sarcina inculpatului s-a reţinut că, în seara zilei de 25 octombrie 2006, în jurul orelor 20,30 a fost depistat de către organele de poliţie conducând autoturismul marca „Renault” cu număr de înmatriculare SV-08-GHB pe drumul comunei Sadova, fiind surprins la intersecţia DC 88 cu DN 17A, fără permis de conducere.
S-a reţinut că, în vara anului 2006, inculpatul a frecventat cursurile şcolii de şoferi, însă nu a promovat examenul.
Mai mult decât atât, s-a constatat că inculpatul avea o îmbibaţie alcoolică de 0,38 gr%o.
A mai reţinut prima instanţă că inculpatul se află în stare de recidivă prevăzută de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), fiind condamnat la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1996 prin sentinţa penală nr. 674 din 10 noiembrie 1995 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 267 din 9 septembrie 1997 a Curţii de Apel Suceava (arestat la 22 august 2001, liberat la 22 februarie 2002, rămânând un rest de 243 zile), astfel încât a făcut aplicaţiunea acestui text.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, inculpatul a declarat apel, criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în motivarea apelului, inculpatul a arătat că suferă de o instabilitate psihică care-l determină să săvârşească numai asemenea acte, respectiv în situaţiile în care este uşor ameţit se urcă la volanul maşinii, pentru că şi-a dorit întotdeauna să-şi împli
nească acest vis, şi anume acela de a conduce maşina, inculpatul făcând şcoala de şoferi fără însă a promova examenul.
Prin decizia penală nr. 32 din data de 2 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. 1014/206/2009, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, a constatat instanţa de apel că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul a apreciat că acesta a fost just şi proporţional individualizat, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), ea fiind orientată spre minimul special prevăzut de textul incriminator.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. în motivarea recursului, acesta a arătat că nu este dată în cauză starea de recidivă postexecutorie, întrucât era, la data comiterii faptei, reabilitat. în aceste condiţii, se justifică aplicarea disp. art. 81 şi urm. C. pen., suspendându-se condiţionat pedeapsa aplicată.
Prin decizia penală nr. 241 din data de 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Suceava, s-a respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză şi pe larg analizat în considerentele celor două hotărâri.
A arătat inculpatul că greşit s-a reţinut în sarcina sa starea de recidivă postexecutorie, prev. de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), susţinere ce nu poate fi însă primită.
Astfel, după cum rezultă din fişa de judiciar a inculpatului, acesta a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 674 din 10 noiembrie 1995 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, definitivă prin decizia penală nr. 267 din 9 iunie 2007 a Curţii de Apel Suceava, la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966.
Pedeapsa aici aplicată a fost executată de către inculpat în perioada 2 august 2001 – 22 februarie 2002, când acesta s-a liberat condiţionat, cu un rest rămas neexecutat de 243 zile.
Potrivit art. 135 alin. 1 lit. a) C. pen., termenul de reabilitare judecătorească se compune, pentru pedeapsa închisorii mai mare de 1 an şi până la 5 ani, dintr-un interval de timp fix, de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei.
Acesta se calculează, potrivit art. 136 alin. 1 C. pen., de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale.
Dacă pentru ultima parte din pedeapsă condamnatul a fost liberat condiţionat, termenul de reabilitare curge de la data împlinirii duratei pedepsei şi nu de la data liberării condiţionate.
Cum fapta nou reţinută în sarcina inculpatului a fost comisă la data de 25 octombrie 2006, în urma efectuării calculului aritmetic al termenului de reabilitare reiese că acesta nu era împlinit la data săvârşirii ei, iar cum pedeapsa aplicată pentru o infracţiune intenţionată, prin sentinţa penală nr. 674/1995 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, este mai mare de 6 luni închisoare, fiind îndeplinite cerinţele prev. de art. 37 alin. 1 lit. b) C. pen., în mod corect s-a reţinut starea de recidivă postexecutorie.
în aceste condiţii, suspendarea condiţionată/sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru această nouă infracţiune comisă nu poate fi dispusă în cauză, nefiind îndeplinite cerinţele prev. de art. 81, respectiv art. 861 C. pen.
