Cale de atac împotriva sentinţei prin care s-a luat act de renunţarea la judecata capătului principal de cerere. Soluţionare greşită ca apel, în loc de recurs


Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia civilă nr.1231 R din 26 mai 2010Prin sentinţa civilă nr. 8642 din 5 noiembrie 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a constatat că reclamanta R.M.A. a renunţat la judecata plângerii formulate împotriva încheierii de respingere nr. 14790 din 7.03.2007 pronunţată de OCPI Cluj, Biroul de şi Publicitate Imobiliară Cluj-Napoca.S-a dispus radierea notării din CF nr.21301 Cluj-Napoca, de sub B 30, asupra imobilului A+2, nr.top 13829 1, precum şi a notării de sub B 28, cu privire la respingerea cererii sale de îndreptare a erorii materiale.S-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca şi în consecinţă, s-a declinat soluţionarea cauzei formulate de petenta R.M.A. în contradictoriu cu intimatul Oficiul de Cadastru şi Publicitate imobiliară Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj.Prin încheierea civilă nr.174 din 1 aprilie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a scos cauza de pe rolul secţiei civile şi s-a transpus spre soluţionare secţiei de litigii de muncă, asigurări sociale şi administrativ a Tribunalului Cluj.Prin încheierea civilă nr.1108 din 13 iunie 2008 a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal de conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj, s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamanta R.M.A. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca şi a fost sesizată Curtea de Apel Cluj cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.Prin încheierea civilă nr. 63 din 13 august 2008 a Curţii de Apel Cluj, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta R.M.A. împotriva pârâtului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj-Napoca, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. S-a reţinut că deşi reclamanta a renunţat la judecata capătului principal de acţiune având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară nr.14790 13.07.2007, prin care i s-a respins cererea de îndreptare a unor erori materiale, capetele de cerere accesorii având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale şi morale, rămân în căderea instanţei competente să judece capătul principal de cerere.

Prin sentinţa civilă nr. 3347 din 9 martie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta R.M.A. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj şi în consecinţă, a fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantei suma de 9.300 lei daune materiale şi 1.000 euro daune morale, la cursul BNR din ziua plăţii.Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele.În repetate rânduri, Oficiul de Cadastru şi Publcitate Imobiliară Cluj-Napoca, i-a emis reclamantei extrase după CF nr. 21301 Cluj-Napoca, fără ca acestea să conţină menţiuni în foaia de sarcini sau menţiuni marginale la rubrica de observaţii.Pe baza convingerii că situaţia juridică a imobilului este pe deplin lămurită, reclamanta a înţeles să încheie la data de 31.01.2007 un de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul înscris în CF nr. 20301 Cluj-Napoca, autentificarea contractului de vânzare-cumpărare urmând să aibă loc la data de 7.03.2007, iar predarea imobilului la data de 10.04.2007. Preţul imobilului a fost de 180.000 euro, din care 60.000 de euro s-au plătit la data încheierii antecontractului, iar diferenţa de 120.000 euro urma să fie plătită în momentul perfectării contractului autentic de vânzare-cumpărare.Pârâtul nu a îndreptat eroarea materială constând în neînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în baza unui certificat de moştenitor, respingându-i două cereri în acest sens, deşi era vorba de o simplă neconcordanţă referitoare la calculul unor fracţiuni din cota de proprietate, reclamanta fiind proprietară asupra întregii cote.Prejudiciul suferit de reclamantă a constat în încheierea ulterioară a contractului autentic de vânzare-cumpărare, urmare a soluţionării cu întârziere a cererii de îndreptare a erorii materiale, care a generat o stare de incertitudine pentru reclamantă, din cauza pârâtului. Acest prejudiciu constă în cheltuielile ocazionate de plata taxelor pentru eliberarea din nou a extraselor, avizelor şi certificatelor, dobânda bancară pierdută de 2.720 euro pentru 28 de zile, precum şi pierderea suferită din cauza oscilaţiei cursului de vânzare a monedei euro între 7.03.2007-04.04.2007, de 4.080 lei, în total prejudiciul material ridicându-se la suma de 9.300 lei.

Prejudiciul moral constând în situaţia stresantă în care s-a aflat reclamanta, determinată de incertitudinea finalizării tranzacţiei şi de posibilitatea pierderii imobilului sau a devalorizării ori pierderii preţului, a fost evaluat la suma de 1.000 euro.Prin decizia civilă nr.149 din 10 martie 2010 a Tribunalului Cluj, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclmanta R.M.A. şi de pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 3347 din 9.03.2009, care a fost păstrată în întregime.Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că pretenţiile reclamantei de a i se acorda o despăgubire materială de 36.000 euro pe motiv că din cauza tergiversărilor pârâtului, a ajuns să-şi cumpere un apartament cu suma de 100.000 euro în loc de 80.000 euro, nu au fost dovedite. Nu s-a justificat majorarea nici a celorlalte sume acordate cu titlu de daune materiale, iar suma de 1.000 euro acordată cu titlu de daune morale constituie o satisfacţie echitabilă.În ceea ce priveşte apelul pârâtului, tribunalul a reţinut că sunt nefondate criticile acestuia referitoare la inadmisibilitatea cererii reclamantei de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul suferit.Chiar dacă reclamanta a renunţat la capătul de cerere având ca obiect plângere împotriva încheierii de respingere nr. 14790 din 7.03.2007, capetele de cerere accesorii rămân în competenţa primei instanţe, aspecte ce au fost rezolvate în mod irevocabil prin regulatorul de competenţă.Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că în baza probelor administrate, prima instanţă a stabilit în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C.civ., deoarece reclamantei i s-au eliberat mai multe extrase de carte funciară din care nu a rezultat că a fost menţionată înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în baza încheierii nr. 3077 1988.Extrasul de carte funciară nr. 21301 Cluj-Napoca, eliberat la data de 7.03.2007, conţinând la rubrica observaţii menţiunea că verificând cf cota de 16 24 care este corectată în cf, nu corespunde porţiunii de proprietate de sub B8 şi B12 de 5 24+3 24 care ar fi de 8 24. Corectarea cotei de 16 24 nu este justificată prin nici o încheiere”, a marcat momentul blocării cărţii funciare, ceea ce a făcut să nu mai poată fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare la data de 7.03.2007 asupra imobilului, aşa cum s-a stipulat obligaţia în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31.01.2007.Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea ei şi rejudecând, admiterea apelului împotriva sentinţei, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.În motivarea recursului, pârâtul a susţinut că în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară, formularea unui capăt de cerere având ca obiect despăgubiri, este inadmisibilă.

Prin decizia nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că activitatea de carte funciară are caracter necontencios, ceea ce denotă inexistenţa unui conflict de interese între părţi, principiu exprimat de art. 331 C.pr.civ. Aşa fiind, în cadrul unei cauze având caracter necontencios, nu se putea soluţiona o acţiune în despăgubiri întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun.Dispoziţiile art. 73 alin. (2) din Ordinul nr. 633 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, prevăd că cel care a cerut înscrierea nu va putea modifica sau întregi, prin căile de atac exercitate, cererea pe care s-a întemeiat încheierea registratorului”, de unde rezultă că în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară, nu este admisibilă formularea unor noi capete de cerere, cum sunt despăgubirile materiale şi morale solicitate de reclamantă.În anul 1988, activitatea de carte funciară era exercitată de biroul de carte funciară subordonat Judecătoriei Cluj-Napoca, iar OCPI Cluj a preluat în anul 2004 numai arhiva dosarelor de carte funciară pentru perioada 1999-2004, restul dosarelor rămânând în continuare în arhiva Judecătoriei Cluj-Napoca, astfel că pârâtul nu deţinea înscrisuri din anul 1988.Prin urmare, pârâtul nu este vinovat că în arhiva preluată de acesta nu s-a găsit certificatul de moştenitor nr.1886 1988, respectiv de blocarea cărţii funciare, din cauza căruia reclamanta ar fi suferit un prejudiciu material şi moral.Recurentul a criticat şi sentinţa primei instanţe, pe motiv că nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea judecătoriei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.În speţă nu erau îndeplinite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale, motiv pentru care au fost aplicate greşit prevederile art. 998-999 C.civ.Intimata R.M.A. prin întâmpinare depusă la dosar la termenul de judecată din 26 mai 2010, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 308 alin. (2) C.pr.civ., a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din 26 mai 2010, instanţa în baza art. 306 alin. (2) C.pr.civ., a invocat din oficiu motivul de ordine publică privind soluţionarea apelului de către tribunal cu încălcarea dispoziţiilor art. 2821 alin. (1) C.pr.civ., având în vedere că valoarea pretenţiilor reclamantei este sub 100.000 lei.Recursul este fondat.Prin plângerea înregistrată sub nr. 4552 211 la data de 2 aprilie 2007 la Judecătoria Cluj-Napoca, petiţionara R.M.A. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să se dispună anularea încheierii de carte funciară nr.14790 din 7.03.2007 emise de Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară Cluj, Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară Cluj-Napoca şi îndreptarea erorii materiale în CF nr. 21301 Cluj-Napoca.Ulterior, la data de 10 mai 2007, petiţionara a formulat o precizare de acţiune”, prin care a declarat că renunţă la judecata plângerii împotriva încheierii de carte funciară, solicitând obligarea pârâtului Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară Cluj, la plata despăgubirilor materiale şi a daunelor morale.Prin sentinţa civilă nr. 8642 din 5 noiembrie 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a constatat renunţarea reclamantei la judecata plângerii împotriva încheierii de carte funciară nr.14790 din 7.03.2007 şi s-a dispus radierea notării din CF nr.21301 Cluj-Napoca asupra imobilului cu nr.top 13829 1 şi a notării de sub B 28 cu privire la respingerea cererii de îndreptare a erorilor materiale. Totodată, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca şi în consecinţă, s-a declinat soluţionarea acţiunii intentate de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Cluj.Prin încheierea civilă nr.1108 din 13 iunie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii intentate de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca şi s-a trimis cauza la Curtea de Apel Cluj, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă. Sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Cluj prin încheierea civilă nr. 63 din 13 august 2008, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Conform art. 50 alin.(2) teza a II-a din Legea nr. 7 1996, republicată, oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi de copia cărţii funciare. Aşadar, plângerea împotriva încheierii de carte funciară, se soluţionează de către judecătorie. Este adevărat că potrivit art. 17 C.pr.civ., cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală, dar în speţă judecătoria era sesizată cu o plângere împotriva încheierii de carte funciară, care se soluţionează în procedura necontencioasă, aşa cum a decis şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007.Potrivit art. 3 alin. (2) din Ordinul nr. 633 2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, cel care a cerut înscrierea nu va putea modifica sau întregi, prin căile de atac exercitate, cererea pe care s-a întemeiat încheierea registratorului. Dacă în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară, petiţionarul nu îşi poate modifica sau întregi cererea iniţială adresată biroului de cadastru şi publicitate imobiliară cu alte aspecte privitoare la cartea funciară decât cele pe care s-a întemeiat încheierea registratorului, cu atât mai mult petiţionarea nu putea formula în cadrul procedurii speciale a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, capete de cerere de drept comun, care să ducă la transformarea procedurii necontencioase într-o procedură contencioasă, în care se administrează probe cu respectarea principiului contradictorialităţii, iar dacă totuşi s-a formulat o cerere în despăgubiri întemeiată pe dispoziţiile art.998-999 C.civ., în cadrul procedurii speciale necontencioase a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, judecătoria avea obligaţia să o disjungă de cererea principală, conform art.165 C.pr.civ.Dar întrucât judecătoria nu a disjuns cererea în despăgubiri, de plângerea împotriva încheierii de carte funciară, care a fost principalul capăt de cerere cu privire la care prima instanţă a constatat că petiţionara a renunţat la judecată, iar renunţarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel” potrivit art. 246 alin. (2) C.pr.civ., dată fiind unicitatea căii de atac, hotărârea judecătoriei era supusă recursului la tribunal, aşa cum de altfel părţile în mod corect şi-au intitulat căile de atac împotriva sentinţei.

Fără să observe viciile hotărârii primei instanţe, tribunalul în mod nelegal a recalificat recursurile ca fiind apeluri şi le-a soluţionat ca atare, apreciind greşit că faţă de valoarea imobilului care face obiectul litigiului”, calea de atac o reprezintă apelul iar nu recursul. În realitate, obiectul precizării de acţiune nu l-a constituit imobilul, ci doar despăgubirile materiale şi morale, al căror cuantum chiar dacă ar fi depăşit suma de 100.000 lei, ceea ce nu a fost cazul în speţă, sentinţa prin care s-a luat act de renunţarea la judecata capătului principal de cerere tot nu era supusă apelului, ci numai recursului, conform principiului accessorium sequitur principale.Încălcând principiul unicităţii căii de atac, tribunalul a judecat ca apeluri căile de atac declarate împotriva sentinţei prin care s-a admis în parte capătul de cerere accesoriu având ca obiect despăgubiri, cu toate că în privinţa capătului principal de cerere, acela de plângere împotriva încheierii de carte funciară, judecătoria a luat act de renunţarea petiţionarei la judecată.Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 5 şi 9 şi art. 312 alin. (1) – (3) C.pr.civ., se va admite recursul pârâtului împotriva deciziei tribunalului, care va fi casată şi se va trimite cauza la acelaşi tribunal, pentru judecarea recursurilor în contra sentinţei.