Pronunţând sentinţa civilă nr.71/17.03.2008 Tribunalul Bacău a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, instanţă care, la rândul său, a pronunţat sentinţa civilă nr.8251/1.10.2005 în dosar nr.4726/180/2008, prin care a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Soluţionând conflictul negativ de competenţă ivit, Curtea de Apel Bacău a pronunţat sentinţa civilă nr.4/10.11.2010 în dosar nr.603/32/2010 prin care a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia civilă – complet specializat în litigii de muncă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.8626/110/2010, la dosar pârâtul depunând întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţie soluţionată prin încheierea de şedinţă din data de 4.04.2011 (f.20) precum şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în temeiul art.7 din Decretul nr.167/1958 (f.8).
Examinând actele dosarului, în soluţionarea cu precădere a excepţiei prescripţiei, astfel cum cer dispoziţiile art.137 alin(1) cpc, Tribunalul reţine următoarele:
Reclamanta SC Umb R.I. SA Bacău a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 49.979,89 lei, arătând în motivarea cererii sale că d-l A.M., fost director general al SC R.I. SA Bacău, a împrumutat acestei societăţi suma de 136.500 lei, pentru achitarea împrumutului debitoarea emiţând mai multe bilete la ordin în valoare totală de 86.925,90 lei, diferenţa de 49.574,10 lei compensându-se cu avansuri, decontări şi alte împrumuturi acordate de societate pârâtului, astfel încât, la plecarea acestuia din societate, s-a întocmit nota de lichidare potrivit căreia niciuna dintre părţi nu mai avea creanţe sau debite una faţă de cealaltă.
Cu toate acestea, după efectuarea lichidării, pârâtul a intentat acţiune împotriva societăţii, solicitând obligarea acesteia la plata întregului debit, inclusiv a sumelor compensate, iar prin sentinţa civilă nr.7800/13.10.2004 pronunţată în dosarul nr.10800 SC R.I. SA Bacău a fost obligată la plata sumei de 49.500 lei, diferenţă neachitată din împrumut (f.14 dosar 4726/180/2008).
Potrivit art.1143 ş.u. din Codul civil, când două persoane sunt datoare una alteia, se operează între dânsele o compensaţie care stinge amândouă datoriile, compensaţiile operând de drept, în puterea legii chiar când debitorii n-ar şti nimic despre aceasta, în momentul când ele se găsesc existând deodată şi până la concurenţa cotităţilor lor respective
Totuşi, deşi compensaţia operează automat, ea va fi (desfiinţată), dacă părţile au săvârşit acte incompatibile cu stingerea, prin compensaţie, a datoriilor reciproce, demersul pârâtului de a obţine pe cale judecătorească obligarea societăţii la restituirea sumei împrumutate reprezentând un astfel de act care are ca efect desfiinţarea compensaţiei şi, totodată, dreptul debitorului astfel urmărit şi care nu a opus compensaţia (astfel cum rezultă din cuprinsul sentinţei civile nr.7800/2004 pronunţată de Judecătoria Bacău), de a solicita, la rândul său, plata creanţei sale.
Aşadar, faţă de dispoziţiile art.1 şi 3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă potrivit cărora dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani, considerând că acest termen a început să curgă la data pronunţării sentinţei civile nr.7800/13.10.2004, la aceeaşi dată, potrivit art.7208 Cpc, Tribunalul va constata că la data înregistrării acţiunii pe rolul Tribunalului Bacău – 22.11.2007 – termenul de 3 ani era împlinit, motiv pentru care, admiţând excepţia prescripţiei extinctive va respinge acţiunea ca fiind prescris dreptul la acţiune.
