Potrivit art. 111 Cod procedură civilă, cererea pentru constatarea existenţei unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Aşa fiind, în ipoteza preluării unor spaţii comerciale, reclamanta are deschisă calea acţiunii în realizarea dreptului său de proprietate împotriva unităţilor de la care a preluat spaţiile respective.
(Secţia comercială, decizia nr. 211/17.03.1992)
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 4.679/5.07.1991 la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, reclamanta S.C. „A.” S.A. Bucureşti a solicitat ca, în contradictoriu cu S.C. „D.” S.A. Bucureşti, să se constate că spaţiile comerciale nominalizate la poziţiile 1-15 din anexele 2 şi 3 au intrat în patrimoniul său, conform art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 765/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 4.580 din 3.10.1991 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti s-a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 111 alin. ultim Cod proc. civilă, acţiunea în constatare are caracter subsidiar în raport de acţiunea pentru realizarea dreptului, şi că reclamanta are calea unei acţiuni în realizarea dreptului.
împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta.
Criticile formulate vizează netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei, constând în aplicarea greşită, de către instanţa de fond, a prevederilor art. 111 Cod proc. civilă, fără a analiza situaţia de fapt, din care ar fi putut să observe că S.C. „A.” S.A. deţine posesia şi folosinţa magazinelor preluate prin protocol, deci două din atributele dreptului de proprietate, pentru care, de regulă, se introduce o acţiune în revendicare.
A mai arătat că în accepţiunea primei instanţe ar însemna că S.C. „A.” -S.A. Bucureşti să provoace un litigiu şi să obţină hotărârea, care să fie executată pentru intrarea în posesia unor drepturi pe care le deţine, or scopul obţinerii unei hotărâri de recunoaştere este ca hotărârea să fie opusă organelor administrative de stat, ca o confirmare deplină a dreptului de proprietate din partea puterii judecătoreşti.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor aflate la dosar, în raport cu criticile formulate, se reţine că recurenta, întemeindu-şi cererea pe H.G. nr. 765/1990, a solicitat instanţei de fond să constate dreptul său de proprietate asupra spaţiilor comerciale nominalizate în lista anexată la protocolul încheiat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, la 22.01.1991.
Prin concluziile orale, recurenta a arătat că are deja posesia şi folosinţa spaţiilor comerciale în litigiu şi că solicită să se constate că are dreptul de dispoziţie asupra acestora.
Instanţa de fond a făcut o corectă aplicarea a prevederilor art. 111 Cod proc. civilă, potrivit cărora cererea pentru constatarea existenţei unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului său, or, în cauza de faţă, recurenta avea deschisă calea unei acţiuni în realizarea dreptului său de proprietate împotriva unităţilor de la care a preluat spaţiile respective.
în afară de aceasta, potrivit prevederilor Legii nr. 15/1990, cu ocazia reorganizării întreprinderilor de stat în societăţi comerciale, prin hotărârea Guvernului de înfiinţare a societăţii se stabileşte ce bunuri din proprietatea de stat trec în patrimoniul societăţii comerciale care se înfiinţează, însă, din actele depuse la dosar, rezultă că toate spaţiile comerciale asupra cărora •reclamanta recurentă solicită să se constate că este proprietară, sunt proprietate de stat, dar nu au fost cuprinse în patrimoniul său prin hotărârea Guvernului de înfiinţare a S.C. „A.” S.A. Bucureşti, astfel că, în situaţia în care s-ar trece peste considerentele privind inadmisibilitatea cererii, încă şi atunci nu s-ar putea reţine că recurenta dovedeşte un drept de proprietate asupra spaţiilor comerciale în litigiu.
în consecinţă, instanţa, constatând că sentinţa este temeinică şi legală, urmează a respinge recursul, ca nefondat.
Notă: Cu privire la Legea nr. 15/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 5. Hotărârea Guvernului nr. 765/1990 privind trecerea unor unităţi comerciale specializate de produse alimentare la Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 280 din 9 noiembrie 1992.
