Deşi terenul nu a mai fost prelucrat de proprietar, acest fapt nu este de natură să ducă la pierderea calităţii de proprietar.
Potrivit Legii nr. 18/1991, fosta C.A.P., prin comisia de lichidare, are obligaţia să restituie foştilor întreaga suprafaţă de teren cuprinsă în planul de producţie sau pe care au avut-o la constituirea cooperativei.
(Secţia comercială, decizia nr. 225/18.03.1992)
Prin cererea înregistrată Ia data de 4.02.1992, S.C. „C.” – S.A. Bucureşti a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 7.732/1991, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin care s-a admis în parte acţiunea reclamantei intimate C.A.P.O. împotriva pârâtei recurente S.C. „C.” – S.A., pe care a obligat-o să lase reclamantei, în deplină proprietate, posesie şi folosinţă terenul în suprafaţă de 1,60 ha, amplasat pe şos. Străuleşti, precum şi să-şi ridice construcţiile şi amenajările de pe terenul în discuţie.
Prin sentinţa recurată s-a respins capătul de cerere pentru despăgubiri privind contravaloarea fructelor terenului şi s-a luat act de faptul că reclamanta a renunţat la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 1.013/1982 a Primăriei sectorului 1 Bucureşti.
Pârâta-recurentă a mai fost obligată la plata sumei de 6.050 lei cheltuieli de judecată către reclamanta-intimată.
Acţiunea a fost respinsă faţă de Primăria sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin acţiune, C.A.P.O. a chemat în judecată pe .S.C „C.” – S.A. pentru a fi obligată să-i lase în deplină proprietate, posesie şi folosinţă terenul în suprafaţă de 1,60 ha, precizând că a devenit proprietara terenului la 14.03.1964, în urma comasării cu C.A.P.B., iar pârâta exercită posesia terenului fără titlu şi cu rea credinţă.
S-a mai reţinut că reclamanta C.A.P. şi-a modificat acţiunea, majorând pretenţiile la 44.544 lei, solicitând şi anularea deciziei nr. 1.013/1982 a Primăriei sectorului 1 Bucureşti.
Instanţa a dispus efectuarea unei expertize tehnice cadastrale, care să stabilească cine este proprietarul terenului, contravaloarea lipsei de folosinţă, precum şi valoarea construcţiilor şi plantaţiilor. Din concluziile acesteia rezultă că terenul figurează în planul de şi de organizare a terenului pe anul 1966, ca teren agricol, în proprietatea C.A.P.O., cu precizarea că este ocupat, fără forme legale, de către pârâtă.
Instanţa a reţinut şi faptul că, deşi terenul nu a mai fost prelucrat de proprietar, aceasta nu este de natură să ducă la pierderea calităţii de proprietar.
De asemenea, pentru suprafaţa pe care s-au efectuat construcţii, instanţa a reţinut că pârâta, deşi a primit terenul în folosinţă de la organul administrativ competent, a schimbat destinaţia agricolă, cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 şi 5 din Legea 12/1986 şi art. 2 din Decretul nr. 244/1955, şi nu a depus diligenţe pentru a obţine aprobarea organelor competente.
în motivarea recursului, S.C. „C.” – S.A. arată că, în baza deciziei nr. 1.013/26.05.1982, fostul Consiliu Popular al sectorului 1 Bucureşti i-a atribuit, fără plată şi pe durată nedeterminată, o suprafaţă de 1,60 ha teren, pe care, cu efort material propriu, a amenajat o bază de agrement pentru salariaţii unităţii sale, constituind o serie de utilităţi, a căror valoare a fost stabilită la suma de 2.148.431 lei.
Recurenta consideră sentinţa pronunţată ca fiind nelegală şi netemeinică, terenul fiindu-i atribuit în baza deciziei nr. 1.013/1982, care este un act legal, şi a solicitat, în baza art. 25 din Legea nr. 18/1991, trecerea terenului din intravilanul localităţii, care a aparţinut cooperatorilor sau altor persoane (care au decedat, în ambele cazuri, fără moştenitori), în proprietatea comunei, oraşului sau municipiului, după caz, şi în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosinţă celor care solicită să-şi construiască locuinţe şi nu au tereh, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale.
în legătură cu lucrările de construcţii efectuate pe acest teren, fără a poseda autorizaţie legală, recurenta a precizat că în toată această perioadă nu a fost atenţionată sau amendată de organele de sistematizare şi urbanism.
Examinând motivele de recurs, se constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.
Astfel, dreptul de proprietate al fostului C.A.P.O. a fost constituit prin înscrierea şi aducerea în patrimoniul cooperativei a pământului, de către proprietarii individuali din zona B. şi O., şi înscris la data încheierii colectivizării (1962) la Oficiul de Cadastru şi Organizarea Teritoriului al Municipiului Bucureşti.
Terenul deţinut de recurenta-pârâta a fost inclus în suprafaţa comasată a C.A.P.O., fiind proprietatea acesteia, şi deţinut abuziv de către S.C. „C.” -S.A.
De altfel, chiar expertiza efectuată în cauză a reţinut că terenul în discuţie este proprietatea C.A.P.O.
în ce priveşte construcţiile efectuate pe acest teren, este de reţinut faptul că, potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991, pământul cooperativizat se restituie foştilor proprietari şi, în acest sens, C.A.P.O., prin comisia de lichidare, are obligaţia să restituie întreaga suprafaţă de teren cuprinsă în planul de producţie ori pe care a avut-o la constituirea cooperativei.
în aceste condiţii, constatându-se legală şi temeinică sentinţa, recursul urmează a fi respins, ca neîntemeiat.
Notă: Decretul nr. 244/1955 privind reglementarea transmiterii unor bunuri imobile proprietatea statului către unităţile cooperatiste, a fost abrogat prin Legea nr. 7/1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 9 din 13 ianuarie 1998. Legea nr. 18/1991 (Legea fondului funciar) a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 37 din 20 februarie 1991. Ea a fost modificată prin: 1) Legea nr. 29/ 1991 (publicată în Monitorul Oficial nr. 59/22 martie 1991); 2) Ordonanţa Guvernului nr. 23/1992 (publicatăîn Monitorul Oficial nr. 213/28 august 1991); 3) Ordonanţa Guvernului nr. 46/1994 (publicată în Monitorul Oficial nr. 241/ 29 august 1994); 4) Ordonanţa Guvernului nr. 20/1995 (publicată în Monitorul Oficial nr. 184/15 august 1995); 5) Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 5/ 1996 (publicată în Monitorul Oficial nr. 207/2 septembrie 1996); 6) Ordonanţa Guvernului nr. 57/1997 (publicată în Monitorul Oficial nr. 225/30 august 1997); 7) Legea nr. 169/1997 (publicată în Monitorul Oficial nr. 299/4 noiembrie 1997). A fost republicată în Monitorul Oficial nr. 1/5 ianuarie 1998, după care a fost modificată prin: 1) Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 1/1998 (publicată în Monitorul Oficial nr. 26/26 ianuarie 1998), care a modificat art. 9 alin. 3, 8 şi 10; 2) Legea nr. 54/1998 (publicată în Monitorul Oficial nr. 102/4 martie 1998), prin care s-a abrogat capitolul V art. 66-73; 3) Ordonanţa Guvernului nr. 90/1998 (publicată în Monitorul Oficial nr. 316/ 27 august 1998), prin care s^a prelungit termenul de aplicare; 4) Legea nr. 218/1998 (publicată în Monitorul Oficial nr. 453/26 noiembrie 1998), care a modificat art. 9 alin. 3, 8 şi 10.
