– Codul muncii: art. 78 alin. 2, art. 287
Desfiinţarea locului de muncă este efectivă atunci când postul este suprimat din structura angajatorului, are o cauză reală, când prezintă un caracter obiectiv, respectiv este impus de dificultăţi economice sau de transformări tehnologice şi este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea.
Motivele restructurării trebuie dovedite în temeiul art. 287 din Codul muncii, de către angajator, iar simpla afirmaţie că societatea îşi reorganizează activitatea potrivit intereselor sale economice, nu este de natură să imprime o cauză reală şi serioasă.
Art. 78 alin. 2 din Codul muncii prevede în mod imperativ că la solicitarea salariatului. instanţa care a dispus anularea concedierii, va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere. în consecinţă, în condiţiile în care s-a solicitat, instanţa era obligată să dispună reintegrarea, iar angajatorul nu poate să-şi invoce în apărare propria sa culpă determinată de desfiinţarea nelegală a postului reclamantei.
(Decizia nr. 471/R din data de 3 martie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 2589 din 3 noiembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 2064/84/2008 al Tribunalului Sălaj, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta V.A. şi, în consecinţă a fost anulată decizia nr. 53/25.07.2008 emisă de intimata SC A.M. SA Zalău; s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia avută anterior emiterii deciziei anulate; a fost obligată intimata SC A.M. SA Zalău să plătească reclamantei drepturile salariale începând cu data de 25.07.2008 şi până la reîncadrarea în muncă, precum şi faptul că s-a constată că intimata a săvârşit fapta de pe temei de naţionalitate.
S-au respins capetele de cerere pentru plata despăgubirilor privind diferenţa dintre indemnizaţia de concediu medical, indemnizaţie şomaj şi drepturile salariale cuvenite, tichete de masă, plata a două salarii ca urmare a concedierii şi daune morale.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta V.A. prin care solicită admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei instanţei de fond, în sensul admiterii în întregime a acţiunii.
împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi societatea SC A.M. SA Zalău solicitând admiterea recursului, să se judece în fond cauza şi să se modifice hotărârea primei instanţe, în sensul respingerii tuturor capetelor de cerere ale contestaţiei formulată de reclamantă, considerându-se sentinţa netemeinică şi nelegală.
Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Se va analiza prioritar recursul declarat de pârâta SC A.M. SA întrucât se formulează critici referitoare la capătul principal din acţiunea reclamantei, respectiv anularea deciziei de concediere.
în ceea ce priveşte primul motiv de recurs, se constată că, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, desfiinţarea locului de muncă este efectivă când postul este suprimat din structura angajatorului, are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, respectiv este impus de dificultăţi economice sau transformări tehnologice şi este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea.
Din statele de funcţii ale societăţii aferente lunilor aprilie 2008 şi mai 2008 rezultă că din structura angajatorului au fost suprimate 2 posturi de contabil. Recurenta SC
A.M. SA, care avea sarcina probei conform art. 287 din Codul muncii, nu a dovedit însă care este motivul acestei restructurări. Singura menţiune a cauzelor concedierii reclamantei a fost înscrisă în Preavizul nr. 2429/31.03.2008 acordat acesteia, respectiv că societatea îşi reorganizează activitatea potrivit intereselor sale economice. Drept urmare, Curtea reţine că în mod judicios a reţinut prima instanţă că neavând o cauză reală şi serioasă, concedierea reclamantei nu a fost legală.
Deşi aşa cum a învederat pârâta art. 81 din Contractul colectiv de muncă unic nivel naţional pe anii 2007-2010, respectiv art. 30 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu sunt incidente în cauză întrucât se referă la ordinea de preferinţă în cazul concedierilor colective, Curtea reţine că acest motiv a fost reţinut de prima instanţă în mod subsidiar, nerespectarea art. 65 C. muncii fiind un motiv suficient pentru constatarea nelegalităţii concedierii.
Referitor la susţinerile pârâtei în legătură cu imposibilitatea reîncadrării reclamantei, Curtea reţine că art. 78 alin. 2 C. muncii prevede în mod imperativ că la solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere. în consecinţă, în condiţiile în care s-a solicitat instanţa era obligată să dispună reintegrarea, iar pe de altă parte recurenta SC
A.M. SA nu poate să-şi invoce în apărare propria culpă determinată de desfiinţarea nelegală a postului reclamantei.
în ceea ce priveşte discriminarea reclamantei pe motiv de naţionalitate se reţine că în cauză nu s-a dovedit că acesta este motivul pentru care a fost concediată reclamanta. Din probele administrate în cauză nu rezultă existenţa unei discriminări directe sau indirecte a reclamantei pe motiv de naţionalitate. împrejurarea că pentru anumite posturi cunoaşterea iimbii maghiare era considerată un avantaj, nu este în mod evident o probă concludentă în sensul unui tratament discriminatoriu al reclamantei, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Primul motiv din recursul reclamantei se referă la neacordarea de către prima instanţă a despăgubirilor solicitate pentru perioada 01.04.2008 – 24.07.2008 reprezentând diferenţa dintre indemnizaţia de concediu medical şi salariul avut de reclamantă. Curtea constată că în mod legal şi temeinic prima instanţă a reţinut că nu s-a dovedit în cauză existenţa unei legături de cauzalitate între afecţiunile de care suferă reclamanta şi faptul că a fost disponibilizată.
De asemenea, corect s-a constatat de către tribunal că art. 5 alin. 2 din Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă distribuirea tichetelor de masă se realizează condiţionat de prestarea efectivă a muncii.
în ceea ce priveşte daunele morale, Curtea reţine că reclamanta a invocat că prejudiciul său moral a fost determinat de faptul că nu s-a ţinut cont de ordinea de disponibilizare, de discriminare pe criterii de naţionalitate, de afirmaţiile conducerii unităţii care i-au adus atingere competenţei profesionale (respectiv că societatea îşi reorganizează activitatea potrivit intereselor sale economice), umilirea la care a fost supusă prin oferirea unui post de magaziner, condiţionarea ocupări postului de cunoaşterea limbii maghiare, organizarea de cursuri de limba maghiară.
Conform celor expuse anterior, primele două motive nu subzistă. Afirmaţia conducerii unităţii în sensul că societatea îşi reorganizează activitatea potrivit intereselor sale economice nu este de natură a o prejudicia moral pe reclamantă. De asemenea, faptul că unitatea i-a propus un alt post sau că a participat la cursuri de învăţare a limbii maghiare (aspect care nici nu a fost, de altfel dovedit) nu justifică acordarea de daune morale.
Având în vedere aceste considerente şi reţinând şi faptul că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. pr. civ., motivele reţinute de prima instanţă în hotărâre nefiind contradictorii, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior şi a art. 312 alin. 1 C. pr. civ. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta V.A. şi pârâta SC A.M. SA împotriva sentinţei civile nr. 2589 din 3 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj care va fi menţinută. (Judecător Laura Dima)