– Codul muncii
Pregătirea profesională a angajatului trebuie să corespundă postului atât din punctul de vedere al angajatorului, cât şi din punctul de vedere al angajatului.
Doar în situaţia în care incongruenţa dintre calificarea persoanei în cauză şi atribuţiile aferente postului este atât de conturată, încât ar pune angajatul într-o reală dificultate, acesta poate susţine că refuzul său de a fi angajat pe post este justificat. Acolo unde postul propus, presupunea atribuţii ce puteau fi însuşite relativ uşor, fără un efort de recalificare prea susţinut, Curtea apreciază că este la latitudinea angajatondui să aprecieze oportunitatea oferirii postidui, angajatul neputându-şi invoca propria culpă (dată de lipsa dorinţei de a se recalifica), pentru a solicita plăţi compensatorii.
(Decizia nr. 1901/R din 12 octombrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 218 din data de 29 aprilie 2009, Tribunalul Bistriţa Năsăud a admis contestaţia formulată de contestatorul M.A. în contradictoriu cu intimata CN Poşta Română SA – Direcţia Regională de Poştă Cluj-Napoca şi în consecinţă s-a modificat în parte decizia nr. 68/30.01.2009, în sensul că la art. 3 se va înscrie „Potrivit art. 26.3 din C.C.M. 2008-2018 încheiat la nivel de unitate completat cu Actul adiţional înregistrat la 7.11.2008 la MMFES, salariatului i se acordă o compensaţie de 10 salarii de bază de încadrare” şi obligă la plata compensaţiei prevăzută de art. 26.3 din CCM 2008-2018.
în final, intimata a fost obligată să plătească în favoarea contestatorului suma de 1.190 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Compania Naţională „Poşta Română” – Direcţia Regională De Poştă Cluj.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs formulate şi a apărărilor invocate, Curtea reţine următoarele:
Recursul este întemeiat şi urmează a fi admis ca atare.
Pregătirea profesională a angajatului trebuie să corespundă postului atât din punctul de vedere al angajatorului, interesat de a obţine o prestaţie profesională de calitate din partea angajatului său, cât şi din punctul de vedere al acestuia din urmă, care desigur urmăreşte obţinerea unui post la ale cărui exigenţe să facă faţă, care deci să nu îl solicite peste măsură, într-un domeniu de o specializare străină celei dobândite, astfel încât să nu fie pus în situaţii insurmontabile din punctul său de vedere.
De la caz la caz trebuie apreciat în ce măsură un post este într-o aşa măsură specializat încât să ridice astfel de probleme angajatului căruia i se propune.
Evident, conform art. 2 alin. 2 Codul muncii, orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei, astfel încât aceste consideraţii ar fi pur speculative raportat la angajarea iniţială a unei persoane pe un post.
în speţă însă, chestiunea devine practică raportat la dispoziţiile art. 26.1 din contractul colectiv de muncă pe anii 2008-2018 încheiat la nivelul unităţii pârâte, conform cărora obţinerea sau nu a unei compensaţii salariate cu ocazia concedierii colective depinde de inexistenţa în unitate a unui post care să poată fi propus angajatului vizat de măsura concedierii. Dacă un atare post se apreciază că există şi, fiind propus angajatului, acesta l-a refuzat nejustificat, aceste compensaţii nu se mai datorează.
Or, Curtea apreciază că refuzul reclamantului intimat a fost nejustificat în situaţia similară ivită în cadrul unităţii pârâte.
Astfel, faţă de calificarea sa de zugrav, postul de factor poştal urban nu ridica probleme de ordin profesional care să facă legitim refuzul reclamantului de a-l ocupa. Nu se poate afirma că s-ar fi oferit reclamantului o funcţie de o înaltă specializare la ale cărei exigenţe acesta să nu poată face faţă în baza pregătirii sale profesionale. Evident, unitatea angajatoare organizează cursuri de pregătire profesională raportat la ocupaţia de factor poştal, însă aceasta nu înseamnă decât o mai bună însuşire a obligaţiilor aferente funcţiei. Or, de îndată ce angajatorul nu a considerat că prin neurmarea cursului de pregătire profesională, angajatul ar fi nepotrivit postului propus, nici angajatul nu se poate prevala de această situaţie pentru a obţine plăţile compensatorii solicitate.
Curtea apreciază că doar în situaţia în care incongruenţa dintre calificarea persoanei în cauză şi atribuţiile aferente postului este atât de conturată, încât ar pune angajatul într-o reală dificultate, acesta poate susţine că refuzul său de a fi angajat pe post este justificat. Acolo unde postul propus, deşi altul decât cel pe care era specializat reclamantul, presupunea atribuţii ce puteau fi însuşite şi exercitate relativ uşor, fără un efort de recalificare prea susţinut, curtea apreciază că este la latitudinea angajatorului să aprecieze oportunitatea oferirii postului, angajatul neputându-şi invoca propria culpă (dată de lipsa dorinţei de a se recalifica) pentru a solicita plăţi compensatorii.
Situaţia trebuie privită prin prisma conjuncturii care a pus angajatorul în situaţia de a face concedieri colective, restrângându-şi numărul de angajaţi, astfel încât angajatorul a apreciat că poate angaja pe postul de factor poştal foşti angajaţi specializaţi pe alte domenii, urmând a asigura calificarea acestora pe parcursul derulării raporturilor de muncă, pentru a evita efectuarea unor plăţi compensatorii oneroase.
Argumentul intimatului potrivit căruia pe postul de zugrav, deci muncitor calificat, nu poate fi angajată o persoană care a ocupat funcţia de factor poştal, neexistând deci o egalitate de funcţii, nu este consistent, nefiind necesar să existe o interschimbabilitate între cele două funcţii pentru a face legitimă oferirea postului de factor poştal reclamantului. Aşa cum s-a arătat, această ofertă a fost făcută într-o situaţie excepţională, şi nu în sensul arătat de reclamant, ci în sens invers.
Tot nefondată este şi susţinerea reclamantului că refuzul său a fost justificat din pricina salarizării inferioare a postului de factor poştal, întrucât angajatorul a făcut oferta în discuţie cu păstrarea salarizării avute de reclamant ca zugrav, nefiind astfel prejudiciat cu nimic sub acest aspect.
Totodată, Curtea apreciază nerelevant aspectul că reclamantul a fost angajat timp de o zi pe postul de factor poştal. întrucât intervalul este prea scurt pentru a conta ca pregătire profesională în acest domeniu.
Raportat la prevederile art. 312 alin. 1 şi 3 raportat la art. 3041 C. pr. civ., urmează a admite recursul, cu consecinţa modificării sentinţei atacate în sensul respingerii contestaţiei formulate. (Judecător Ioana Tripon)
