Potrivit art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 59/1993, revizuirea unei hotarâri ramase definitive în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri data de o instanta de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere daca s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut – extra petita, sau nu s-a pronuntat asupra unul lucru cerut – minus petita, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut – plus petita.
Prin sintagma “lucru cerut” trebuie sa se înteleaga numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecatii. Ceea ce caracterizeaza aceste cereri si le delimiteaza de alte cereri pe care le pot formula partile în cadrul litigiului este faptul ca, prin pronuntarea asupra lor, instanta pune capat litigiului dintre parti.
Prin sintagma “lucru cerut” trebuie sa se înteleaga numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecatii. Ceea ce caracterizeaza aceste cereri si le delimiteaza de alte cereri pe care le pot formula partile în cadrul litigiului este faptul ca, prin pronuntarea asupra lor, instanta pune capat litigiului dintre parti.
Deci, cazurile de revizuire reglementate de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, constituie o aplicare a principiului disponibilitatii si a principiului consacrat de art. 129 alin. final Cod procedura civila, conform caruia instanta are obligatia de a judeca toate pretentiile deduse judecatii cu respectarea cadrului procesual fixat de parti.
Deci, cazurile de revizuire reglementate de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, constituie o aplicare a principiului disponibilitatii si a principiului consacrat de art. 129 alin. final Cod procedura civila, conform caruia instanta are obligatia de a judeca toate pretentiile deduse judecatii cu respectarea cadrului procesual fixat de parti.
1.Tribunalul Olt, prin sentinta civila nr. 54 din 19.01.2012 a admis cererea formulata de contestatorul CP în contradictoriu cu intimata SC “A” SA.
A obligat pârâta sa emita decizia de radiere a sanctiunilor disciplinare aplicate reclamantului în perioada 2003- 2010.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Obiectul litigiului îl constituie cererea reclamantului CP prin care acesta a solicitat instantei sa dispuna radierea sanctiunilor disciplinare aplicate de parata prin deciziile emise in perioada 2003 – 2010.
Potrivit art. 248 alin.3 Codul Muncii, “sanctiunea disciplinara se radiaza de drept în termen de 12 luni de la aplicare, daca salariatului nu i se aplica o noua sanctiune disciplinara în acest termen. Radierea sanctiunilor disciplinare se constata prin decizie a angajatorului emisa în forma scrisa.”
Aliniatul 3 al art. 248 Codul Muncii a fost introdus prin Legea 40/2011. Prin reglementarea radierii sanctiunilor disciplinare a fost înlaturata lacuna existenta in Codul Muncii care, la data adoptarii sale (in 2003), nu a preluat si institutia reabilitarii disciplinare din legislatia anterioara (Legea nr. 1/1970).
Radierea sanctiunii disciplinare presupune stergerea acesteia din evidentele angajatorului, din dosarul personal al salariatului, desfiintarea acesteia, lipsa ei de efecte.
Radierea poate interveni pentru toate sanctiunile prevazute de art. 248 Codul muncii cu exceptia concedierii.
Singura conditie de fond prevazuta de lege este aceea ca intr-o anumita perioada de timp (12 luni), de la aplicarea sanctiunii, cel in cauza nu a comis o alta abatere, putându-se astfel considera ca s-a îndreptat si astfel, scopul aplicarii sanctiunii fiind atins.
Conditia de forma ce rezulta consta in obligatia angajatorului de a emite o decizie scrisa prin care constata radierea, ca o consecinta a scurgerii termenului de 12 luni.
Asadar, nu angajatorul acorda beneficiul radierii sanctiunii disciplinare, ci legiuitorul.
Radierea intervine de drept, in virtutea legii (ope legis), emiterea unei decizii scriptice fiind necesara pentru evidentele angajatorului si dosarul personal al salariatului sanctionat, fiind un act simetric celui prin care a fost dispusa sanctionarea.
In situatia in care angajatorul refuza sau omite sa constate prin decizie interventia radierii de drept a sanctiunii disciplinare, salariatul interesat poate sesiza instanta pentru solutionarea conflictului de astfel nascut.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta SNTFM “CFR MARFA” SA- Sucursala Banat Oltenia Craiova, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
A sustinut ca, întrucât noul cod al muncii, ce reglementeaza institutia radierii sanctiunilor disciplinare, a intrat în vigoare la data de 1.04.2011, pot fi radiate doar sanctiunile aplicate ulterior intrarii sale în vigoare si cele aplicate în urma cu 12 luni,astfel ca nu se poate proceda la radierea sanctiunilor disciplinare aplicate în perioada 2003-2010, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii 40/2011.
2. Prin decizia nr. 3390 din data 12 martie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova – Sectia I Civila în dosarul nr. 4690/104/2011 s-a admis recursul declarat de pârâta împotriva sentintei civile nr. 54 din 19.01.2012, pronuntata de Tribunalul Olt, în contradictoriu cu intimatul reclamant CP. S-a dispus modificarea sentintei, în sensul ca respingerii contestatiei ca ramasa fara obiect.
Pentru a decide astfel, instanta de control judiciar a retinut :
La data de 12.03.2012, recurenta a depus la dosarul instantei de recurs decizia nr.C.Z.2.2/43/13.02.2012,, din continutul careia rezulta ca s-au radiat toate sanctiunile disciplinare aplicate reclamantului, si anume: nr.591/8.10.2003; nr.682/27.10.2005; nr.4632/11.09.2007; nr.3512/2.09.2009;nr.4090/21.10.2010.
În aceste conditii, cum recurenta a executat benevol obligatia instituita în sarcina sa prin sentinta primei instante, achiesând implicit la solutia pronuntata, s-a constatat, ca ramasa fara obiect contestatia formulata de reclamant .
Pentru aceste considerente, vazând si dispozitiile art. 3041si 312 pct.1 cod pr. civ.,s-a admis recursul, s-a dispus modificarea sentintei, respingându-se contestatia ca ramasa fara obiect.
3. Împotriva acestei decizii, în termene legal a formulat cerere de revizuire pârâta SC “A” SA.
Motivele sunt urmatoarele: prin hotarârea pronuntata , prin care s-a admis recursul, s-a modificat sentinta si s-a respins contestatia ca ramasa fara obiect, instanta care a evocat fondul s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut nici în scris, nici oral. Astfel, în recurs, unitatea a cerut admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentintei si respingerea contestatiei ca neîntemeiata, iar nu ca lipsita de obiect. În sustinerea acestui punct de vedere aduce ca argument faptul ca este nerelevanta punerea în a sentintei civile recurate, aceasta realizându-se ca urmare a caracterului definitiv si executoriu al hotarârii, iar nu ca o recunoastere a pretentiilor formulate în contestatie.
Deci, partile au cerut admiterea contestatiei ca întemeiata, iar unitatea a cerut respingerea contestatiei ca neîntemeiata. Niciuna din parti nu a sustinut ca actiunea, respectiv contestatia nu are sau a ramas fara obiect. Pronuntându-se în acest mod, pe exceptia lipsei de obiect, instanta s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut.
În drept invoca dispoz. art.322 pct.2 C.pr.civila .
Solicita admiterea cererii de revizuire, desfiintarea deciziei pronuntate în recurs si, retinând cauza spre rejudecarea recursului, sa se pronunte o hotarâre în limitele obiectului care s-a cerut.
Cererea de revizuire este fondata si s-a admis ca atare, pentru considerentele ce se vor arata în continuare :
Fiind o cale extraordinara de atac, de retractare a unei hotarâri definitive, iar nu de reformare, revizuirea nu poate fi exercitata pentru alte motive decât cele expres si limitativ prevazute în cazurile enumerate la art.322 pct.1-9 Cod procedura civila.
Astfel, potrivit art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 59/1993, revizuirea unei hotarâri ramase definitive în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri data de o instanta de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere daca s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut – extra petita, sau nu s-a pronuntat asupra unul lucru cerut – minus petita, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut – plus petita.
În cauza, decizia pronuntata în recurs satisface cerinta legala prevazuta de aceasta norma, întrucât nu s-a respins recursul ci, prin admiterea recursului, s-a modificat sentinta si s-a respins contestatia, deci s-a evocat fondul în sensul la care se refera aceste dispozitii legale.
Împrejurarea ca prin pronuntarea asupra contestatiei, instanta de recurs a retinut incidenta unei exceptii, respectiv contestatia ar fi ramas fara obiect, este nerelevanta si nu înlatura îndeplinirea conditiei aratata în precedent, fiind suficienta pentru aceasta pronuntarea de catre instanta de recurs asupra actiunii introductive de instanta, prin modificarea solutiei.
Curtea apreciaza ca în cauza, revizuenta a invocat una din ipotezele prevazute de pct. 2 din art. 322 Cod procedura civila respectiv cazul de extra petita, în sensul ca în cauza s-a cerut obligarea emiterii deciziei de radiere a sanctiunilor disciplinare aplicate reclamantului în perioada 2003-2010, acesta fiind obiectul actiunii introductive. Deci instanta era tinuta de cadrul procesual fixat de parte si sa se pronunte asupra temeiniciei si legalitatii cererii.
Or, prin solutionarea exceptiei si respingerea actiunii ca ramasa ea însasi fara obiect, de catre instanta de recurs, aceasta s-a pronuntat pe altceva decât a cerut chiar contestatorul si, implicit nu s-a pronuntat pe ceea ce s-a cerut . Niciuna din parti nu a invocat lipsa de obiect a actiunii sau ramânerea fara obiect a actiunii, unitatea intimata nu a recunoscut pretentiile contestatorului si prin emiterea deciziei de radiere, doar s-a pus în executare sentinta, care în litigiile de munca are caracter definitiv si executoriu.
Deci, prin rezolvarea exceptiei, desi nu s-a cerut, practic instanta s-a pronuntat pe ceea ce nu s-a cerut, consecinta fiind nepronuntarea asupra a ceea ce s-a cerut.
Revizuenta, desi nu este titulara actiunii introductive de instanta al carei obiect trebuia identificat si respectat, ci este titulara recursului, are interes în promovarea caii de atac a revizuirii întemeiata pe cazul prev. de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, întrucât în timpul procesului, în prima instanta si în recurs, s-a aparat si a formulat critici în limita a ceea ce s-a cerut prin actiunea introductiva, fiecare dintre parti având reprezentarea ca cererea are obiect, dezacordul dintre angajat si angajator existând numai în ceea ce priveste temeinicia cererii.
Împrejurarea ca sentinta s-a executat, ca urmare a caracterului definitiv si executoriu al hotarârii primei instante, nu face ca interesul în promovarea revizuirii, în reluarea judecatii si pronuntarea asupra a ceea ce s-a cerut, prin prisma temeiniciei cererii, sa nu mai fie actual.
Fiind incidente disp. art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, cererea de fata s-a admis ca fondata si în baza disp. art. 327 alin. 1 Cod procedura civila, s-a schimbat decizia în totalitate în sensul ca s-a respins ca neîntemeiata exceptia lipsei de obiect a actiunii.
Având în vedere schimbarea solutiei, s-a fixat termen pentru judecarea propriu-zisa a recursului în limitele a ceea ce s-a criticat pe fond.
1
