Concedierea salariatului pentru motive neimputabile. Conţinutul deciziei de concediere. Momentul de la care se produc efectele deciziei Curţii Constituţionale privitoare la declararea neconstituţionalităţii actului normativ care a stat la baza concedierii


– Legea nr. 53/2003: art. 65 alin. (1), art. 74 alin. (1) lit. d)

– României: art. 147

în cazul concedierii salariatului pentru motive neimputabile, angajatorul nu are obligaţia de a înscrie în decizia de concediere lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care angajatul urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, obligaţie ce subzistă numai în cazurile reglementate expres şi limitativ de prevederile art. 64 alin. (1) C. mun.

Conform art. 147 din Constituţia României, deciziile produc efecte numai pentru viitor, cu începere din momentul publicării în Monitorul Oficial al României.

(Decizia civilă nr. 2694 din 19 noiembrie 2010, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, dr. C.P.)

Prin sentinţa civilă nr. 1336 din 19 iulie 2010, Tribunalul Caraş-Severin a respins excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi, în fond, a respins acţiunea intentată de reclamanta P.L.C. pentru anularea Ordinului nr. 568/2009, emis de Ministerul Tineretului şi Sportului, pricina fiind soluţionată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului şi Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că între reclamantă şi pârâta ANST Bucureşti au existat raporturi juridice de muncă, potrivit contractului individual de muncă nr. 288/2007, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine tribunalului.

Cu privire la fondul litigiului, a constatat că O.U.G. nr. 37/2009, care a constituit temeiul juridic al emiterii ordinului contestat, a încetat să mai existe ca act normativ distinct, fiind abrogată expres prin O.U.G. nr. 105/2009, iar nu ca urmare a declarării ca neconstituţională a legii de aprobare a acesteia, situaţie în care din momentul publicării în Monitorul Oficial al României şi până în momentul abrogării ei exprese şi-a produs efectele.

Totodată, a reţinut că angajatei i-a fost oferit un post de execuţie vacant în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Tineret Caraş-Severin, corespunzător pregătirii sale profesionale, astfel încât ordinul contestat a fost emis cu respectarea prevederilor art. 62 alin. (2), art. 69 alin. (1) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi d) C. mun.

Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, solicitând modificarea ei şi, în fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

în motivarea recursului s-a susţinut că în mod greşit tribunalul a apreciat că deciziile Curţii Constituţionale produc efecte numai pentru viitor, respectiv de la data publicării lor în Monitorul Oficial, întrucât „ordonanţele declarate neconstituţionale sunt lipsite de efecte juridice nu numai de la data publicării deciziei prin care au fost declarate neconstituţionale, ci de la data intrării în vigoare a ordonanţei”.

în speţă, dată fiind constatarea neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul căruia a fost emis ordinul contestat, a dispărut temeiul juridic ce a condus la încetarea raporturilor de muncă.

în drept, s-au invocat prevederile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. pr. civ.

Curtea a constatat că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin acţiunea introductivă, reclamanta P.L.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 568/2009, emis de Ministerul Tineretului şi Sportului în temeiul art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, prin care s-a dispus desfiinţarea postului de director al Direcţiei pentru Tineret a judeţului Caraş-Severin şi încetarea raporturilor de muncă în care s-au aflat părţile, în baza art. 65 alin. (1) C. mun., susţinând că ordinul contestat a fost emis cu nesocotirea prevederilor art. 62 alin. (2), art. 69 alin. (1) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi d) C. mun.

în mod just tribunalul a apreciat cu privire la competenţa de soluţionare a pricinii în primă instanţă, întrucât între părţi au luat fiinţă raporturi juridice de muncă, materializate prin contractul individual de muncă nr. 288 din 4 septembrie 2007.

Ordinul contestat a fost emis de angajator în temeiul prevederilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, ale art. 65 alin. (1) C. mun. şi ale celor cuprinse în Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Tineret nr. 1447 din 4 septembrie 2007 privind numirea reclamantei în funcţia de director – inspector de specialitate I la Direcţia pentru Tineret a Judeţului Caraş-Severin.

Cu ocazia concedierii, angajatorul a respectat dispoziţiile art. 74 alin. (1) C. mun., cu menţiunea inexistenţei obligaţiei sale de a oferi un post vacant salariatei, obligaţie ce subzistă numai în cazurile reglementate expres şi limitativ de prevederile art. 64 alin. (1) C. mun.

în privinţa susţinerilor formulate în calea extraordinară de atac referitoare la momentul lipsirii de efecte juridice a unui act normativ declarat neconstituţional, s-a constatat că O.U.G. nr. 37/2009, care a stat la baza emiterii ordinului contestat, a fost expres abrogată prin O.U.G. nr. 105 din 6 octombrie 2009, astfel că ea şi-a produs efectele în intervalul de timp cuprins între momentul publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv data de 22 aprilie 2009, şi până în momentul abrogării sale exprese, respectiv până la data de 6 octombrie 2009.

Ordinul Ministrului Tineretului şi Sportului nr. 568/2009 a fost emis la 24 aprilie 2009, astfei încât măsura luată de angajator a fost dispusă în perioada în care actul normativ a fost în vigoare.

Cu privire la declararea ca neconstituţională a unui act normativ, prevederile art. 147 din Constituţia României, modificată şi republicată, stabilesc că deciziile Curţii Constituţionale produc efecte numai pentru viitor, cu începere din momentul publicării în Monitorul Oficial al României, situaţie în care susţinerile recurentei nu întrunesc cerinţele art. 304 alin. (1) pct. 9 C. pr. civ., iar recursul este nefondat.