Hotărârea Comisiei de Arbitraj este netemeinică şi nelegală, urmând a fi anulată, dacă a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură privind citarea părţilor, dacă între părţi nu există o convenţie arbitrală privind soluţionarea litigiului, comisia nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere şi hotărârea nu prevede căile de atac şi instanţa competentă.
(Secţia comercială, decizia nr. 532/22.09.1994)
Prin cererea înregistrată la Comisia de Arbitraj U. la nr. 17.519/25.06.1993, reclamanta SOCOM “M.L.” – Baia Mare a chemat în judecată pe pârâta SOCOM “B.” Baia Mare, contestând legalitatea actelor întocmite, în mod unilateral, de aceasta, privind bilanţul de desprindere şi protocolul ce vizează divizarea acesteia în două noi societăţi cooperatiste meşteşugăreşti, solicitând obligarea pârâtei la respectarea hotărârilor adunării generale extraordinare din 17.08.1992, precum şi a hotărârilor 1 şi 2/1991, emise de U., la clarificarea bilanţului de desprindere, obligarea pârâtei la predarea faptică a spaţiului din bd. Unirii, Baia Mare, precum şi obligarea la plata sumelor de 8.114.559,77 lei, rezultată în urma împărţirii pasivelor, a sumei de 18.148,49 DM, reprezentând sold în valută la 31.08.1992, al cărui echivalent în lei este de 4.391.287 lei (virat pârâtei cu dispoziţia de plată nr. 5/1992), şi la cheltuieli de judecată.
Prin hotărârea nr. 100/9 iunie 1993 Comisia de Arbitraj U. a admis, în parte, acţiunea reclamantei, obligând pe pârâta la plata sumei de 4.391.287 lei, echivalentul în lei a soldului în valută.
A fost respinsă acţiunea reclamantei privind pretenţiile asupra spaţiului situat în Baia Mare, bd. Unirii, precum şi pretenţiile privind plata de către pârâtă a sumei de 8.114.558,77 lei.
A fost obligată reclamanta la respectarea şi aplicarea bilanţului înregistrat cu nr. 1.648/8.12.1992, precum şi la restituirea către pârâta a calculatorului cu nr. de inventar 5.041, a tastaturii şi a programelor însuşite abuziv.
A fost obligată pârâta Ia plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
împotriva hotărârii reclamanta a formulat acţiune în anulare, solicitând anularea ca netemeinică şi nelegală, pentru următoarele motive:
– hotărârea nr. 100/1993 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 343 Cod proc. civilă, întrucât litigiul privind verificarea bilanţului de divizare a fostei Coop. Meşt. “B.” Baia Mare a fost judecat numai de un singur arbitru, în acest sens neexistând nici o convenţie arbitrală între părţi;
– pentru termenul din 9 iunie 1993, când s-a pronunţat hotărârea atacată, nu s-a respectat procedura de citare faţă de unitatea sa;
– prin hotărâre nu se prevede nici calea de atac şi nici organul competent;
– au fost încălcate prevederile art. 358 Cod proc. civilă, nerespectându-se principiul contradictorialităţii, în sensul că unităţii sale nu i-au fost comunicate, în vederea formulării apărărilor, actele ce au stat la baza pronunţării hotărârii;
– instanţa foloseşte, în mod nelegal, termenul de “desprindere”, şi nu cel de “divizare”;
– Comisia de Arbitraj nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere;
– fără o analiză corectă a actelor şi, în mod cu totul nelegal, a atribuit pârâtei spaţiul, valuta şi calculatorul.
Prin întâmpinare, pârâta cere respingerea acţiunii în anulare introdusă de reclamantă şi formulează, în acelaşi timp, şi cerere reconvenţională, cerând obligarea reclamantei la plata sumei de 12.019.508 lei, reprezentând 11.671.268 lei, dobânzi la creditul aferent, conform bilanţului de desprindere înregistrat sub nr. 1.649/1992, calculat pe perioada 1.09.1991 -1994, şi 348.240 lei, chirie pentru calculator, pe perioada 1.09.1992 – 30.04.1994.
La pretenţiile de mai sus, cere şi sumele cuvenite până la preluarea efectivă a creditului bancar şi restituirea calculatorului de către reclamantă.
Faţă de cele de mai sus, analizând actele şi lucrările depuse la dosarul cauzei, tribunalul reţine că hotărârea nr. 100/9.06.1994 a Comisiei de Arbitraj U. a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură privind citarea părţilor, că între părţi nu există o convenţie arbitrală privind soluţionarea litigiului, că la data când au avut loc dezbaterile precedura de citare cu partea care a lipsit nu a fost legal îndeplinită, că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere şi că hotărârea nu prevede calea de atac şi instanţa competentă.
Reţinându-se că în cauză sunt îndeplinite dispoziţiile art. 364 lit. b, d şi f din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, astfel că va admite acţiunea în anulare şi va desfiinţa hotărârea Comisiei de Arbitraj, reţinând cauza spre soluţionare în fond.
