– Legea nr. 19/2000: art. 156, art. 158
– Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor: art. 138 alin. (1) şi (2)
Art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale stabileşte o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului, atunci când acţiunile sunt îndreptate împotriva caselor teritoriale de pensii.
Art. 138 alin. (1) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor statuează că jurisdicţia sistemului autonom de asigurări sociale pentru avocaţi se realizează prin instanţele competente de la domiciliul pârâtului. Aceste prevederi reprezintă o reiterare a normelor art. 5 C. pr. civ.
în ipoteza unui conflict între dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi cele ale art. 138 alin. (1) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor, generat de chemarea în judecată atât a Casei teritoriale de pensii, cât şi a Casei de Asigurări a Avocaţilor, competenţa teritorială a instanţei de judecată se stabileşte prin raportare la prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, care sunt imperative şi statuează asupra unei competenţe teritoriale absolute.
(Decizia civilă nr. 997 din 27 aprilie 2010, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, dr. C.P.)
Prin sentinţa civilă nr. 17 din 12 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2253/108/2009, a fost declinată competenţa teritorială de judecare a acţiunii civile exercitată de reclamanta G.M.L. în contradictoriu cu pârâtele Casa de Asigurări a Avocaţilor din România – Filiala Arad a Casei de Asigurări a Avocaţilor din România şi Casa Judeţeană de Pensii Arad în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a acordat eficienţă excepţiei de necompetenţă teritorială ridicată în cauză, reţinând că reclamanta este beneficiara unei pensii de urmaş în sistemul public de pensii din anul 1997, în baza deciziei nr. 191721 din 31 octombrie 1997, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Arad, ca urmare a faptului că soţul ei, fost avocat, a fost pensionat pentru muncă şi limita de vârstă în baza deciziei CJP Arad nr. 80011 din 23 octombrie 1980.
Prin decizia nr. 40 din 9 februarie 2006 a Casei de Asigurări a Avocaţilor a fost preluată în plată pensia pentru stagiul de cotizare realizat în profesia de avocat, conform deciziei nr. 191721 din 16 ianuarie 2006 a Casei de Pensii Arad.
Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, „cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”.
Art. 158 din aceeaşi lege stabileşte că prevederile acestui act normativ referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare.
Prin urmare, prevederile Codului de procedură civilă, inclusiv cele în materie de competenţă, nu pot înlătura dispoziţiile Legii nr. 19/2000, întrucât legiuitorul a specificat, în art. 156 al aceste legi, faptul că prevederile codului completează, astfel încât nu înlocuiesc dispoziţiile legii cadru în materia pensiilor.
Dispoziţiile art. 32 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, prevăd că avocaţii au propriul sistem de asigurări sociale, ce este reglementat prin lege şi prin Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor. Conform art. 75 alin. (1) din aceeaşi lege, Casa de Asigurări a Avocaţilor se organizează şi funcţionează, în scopul stabilirii şi acordării pensiilor şi ajutoarelor sociale cuvenite avocaţilor şi urmaşilor acestora cu drepturi proprii la pensie, în condiţiile prevăzute de legea specială, având, potrivit art. 78 alin. (1), personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu.
Art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, aprobată prin Legea nr. 452/2001, dispune că dreptul la şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocatului se exercită în condiţiile acestui act normativ prin sistemul unic, propriu şi autonom de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, gestionat de Casa de Asigurări a Avocaţilor din România, a cărei organizarea şi funcţionare se stabilesc în condiţiile prevăzute de lege şi de Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor. Potrivit art. 12 alin. (4) şi (5), Casa de Asigurări a Avocaţilor este instituţie autonomă de interes public cu personalitate juridică, iar filialele acesteia au personalitate juridică, cu buget şi patrimoniu propriu. Art. 6 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă prevede faptul că procedura şi condiţiile de acordare a pensiilor, precum şi condiţiile de reglementare a cumulului pensiei din alte sisteme de cu veniturile din exercitarea profesiei de avocat se stabilesc prin Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor.
Art. 138 al Statutului Casei de Asigurări a Avocaţilor cuprinde, la alin. (1), norma de competenţă teritorială aplicabilă în materia jurisdicţiei sistemului autonom de asigurări sociale pentru avocaţi, stabilind că aceasta se realizează prin instanţele competente de la domiciliul pârâtului. O astfel de normă este concordantă cu art. 156 teza a ll-a a Legii nr. 19/2000 referitoare la competenţa teritorială a instanţelor de la domiciliul/sediul pârâtului în cazul cererilor ce nu sunt îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii.
Alin. (2) al art. 138 al Statutului Casei de Asigurări a Avocaţilor cuprinde o prevedere similară celei a art. 158 din Legea nr. 19/2000, şi anume: faptul că dispoziţiile Statutului referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale se completează cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată.
Având în vedere obiectul şi motivarea acţiunii reclamantei, tribunalul a apreciat că aceasta contestă, în mod concret, doar modul de calculare a pensiei în sistemul de pensii al avocaţilor, iar nu şi în cel al pensiilor de stat, întrucât este nemulţumită de decizia nr. 98 din 3 mai 2007 a Casei de Asigurări a Avocaţilor, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 156 teza a ll-a din Legea nr. 19/2000.
De altfel, şi în decizia nr. 98 din 3 mai 2007 a Casei de Asigurări a Avocaţilor se specifică că poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Tribunalul Bucureşti – complet specializat pentru asigurări sociale.
Dispoziţiile art. 9 C. pr. civ. nu sunt aplicabile în cauză, întrucât competenţa teritorială în materia asigurărilor sociale, este reglementată prin norme imperative, excepţionale, iar nu dispozitive.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta G.M.L., solicitând casarea sentinţei supusă reformării şi trimiterea dosarului spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamantei, Curtea a reţinut că ele vizează, în esenţă, interpretarea eronată de către instanţa de fond a prevederilor art. 9 C. pr. civ., în contextul în care prevederile art. 138 alin. (2) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor sunt în sensul că dispoziţiile acestuia se completează cu cele ale Codului de procedură civilă.
în drept, s-au invocat normele art. 158 alin. (3) şi ale art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. pr. civ.
Prin întâmpinare, intimata Casa de Asigurări a Avocaţilor din România a solicitat respingerea recursului, reiterând argumentele expuse pe larg în considerentele sentinţei recurate.
Analizând recursul reclamantei, prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate în primul ciclu procesual, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin. (1), (3) şi (5) şi art. 3041 C. pr. civ., Curtea a reţinut următoarele:
Reclamanta a învestit instanţa cu o cerere, în care calitatea de pârât o au Casa Naţională de Asigurări a Avocaţilor şi Casa Judeţeană de Pensii Arad, context în care, în materia competenţei teritoriale de soluţionare a litigiului, sunt incidente două prevederi, şi anume: normele art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, care stabilesc o competenţă specială în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului, atunci când acţiunile sunt îndreptate împotriva caselor teritoriale de pensii (cum este situaţia speţei de faţă), şi prevederile art. 138 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor, care statuează că jurisdicţia sistemului autonom de asigurări sociale pentru avocaţi se realizează prin instanţele competente de la domiciliul pârâtului. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text, prevederile statutului se completează cu cele ale Codului de procedură civilă.
Curtea a apreciat că prevederile Statutului, care a fost elaborat de Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, nu este în măsură să consacre o normă de competenţă teritorială exclusivă şi derogatorie de la dreptul comun, reprezentat prin Codul de procedură civilă, întrucât nu are forţa juridică necesară. Pe cale de consecinţă, textul trebuie privit ca o reiterare a normelor art. 5 C. pr. civ.
în schimb, prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000 sunt imperative şi statuează asupra unei competenţe teritoriale absolute. Instanţa de fond era ţinută de principiul disponibilităţii, reglementat de art. 129 C. pr. civ., astfel încât nu putea face abstracţie de manifestarea de voinţă a reclamantului, în sensul chemării în proces a Casei Judeţene de Pensii Arad. Aşa cum corect susţine recurentul, instanţele judecătoreşti trebuie să se raporteze la limitele învestirii, neputând realiza o ierarhizare a pârâţilor în obligaţi principali şi obligaţi subsidiari, atâta timp cât o atare ierarhie nu a fost menţionată în acţiune.
Concluzionând asupra considerentelor de fapt şi de drept expuse anterior, Curtea a observat că, cel puţin până la o eventuală disjungere, în condiţiile art. 165 C. pr. civ., instanţa de fond era datoare să acorde eficienţă, cu prioritate, prevederilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, care stabilesc norme de competenţă teritorială exclusivă şi au un caracter imperativ.
Având în vedere că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 312 alin. (1), (3) şi (5) C. pr. civ., Curtea a admis recursul reclamantei, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa iniţial învestită, respectiv la Tribunalul Arad.
