Conform art.275 Cod procedură civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la
plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Nu sunt îndeplinite condiţiile legale de punere în întârziere dacă reclamanta a promovat acţiunea fără a respecta termenul înlăuntrul căruia urmează a se face cercetările pentru rezolvarea reclamaţiei administrative.
(Secţia comercială, decizia nr.238/2.09.1991) –
Prin acţiunea înregistrată sub nr.3.337/1991, reclamanta S.C. “C” – S.A. B. a solicitat obligarea pârâtei S.N.C.F.R.-R.C.F.B. la plata sumei de 959,50 lei, plus 100 lei cheltuieli de judecată.
Litigiul a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr.2.419 din 27.05.1991, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, acţiunea fiind admisă, iar pârâta obligată la plata sumei de 959,50 lei daune, către reclamantă.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea la cheltuieli de judecată a pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că daunele s-au produs din culpa cărăuşului, care, de altfel, a şi recunoscut, la primul termen de judecată, pretenţiile reclamantei, ca fiind întemeiate.
împotriv acestei hotărâri a declarat recurs S.C. “C” – S.A., care a susţinut, în esenţă, că sentinţa pronunţată este nelegală şi netemeinică, întrucât în motivarea respingerii capătului de cerere privind taxa de timbru s-au invocat trunchiat dispoziţiile art.275 Cod proc. civilă, în sensul că nu se reţine faptul că prin formularea reclamaţiei administrative la data de 1.03.1991, pârâta a fost pusă în întârziere.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului, rezultă că, la destinaţie, containerul se prezenta cu două sigilii lipsă şi, faţă de documentele de transport care au însoţit marfa, cu un minus de 15 buc. şort a 71,50 lei/buc., plus una cutie ambalaj. Transportul a fost însoţit de raportul de eveniment nr.2.608/1990.
S-a recunoscut, încă de la primul termen de judecată, de către pârâta-intimată, că pretenţiile reclamantei-recurente sunt întemeiate.
Referitor la motivul invocat în recurs, privitor la restituirea cheltuielilor de judecată, se reţine că instanţa de fond, corect a respins acest capăt de cerere.
Articolul 275 Cod proc. civilă prevede că pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantei nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere, înainte de chemarea în judecată.
Or, reclamanta recurentă recunoaşte că acţiunea sa a fost formulată prematur, adică înainte de expirarea termenului de 3 luni, necesar rezolvării reclamaţiei administrative.
Potrivit prevederilor art.13 din Decretul nr.167/1958, cursul prescripţiei se suspendă până la rezolvarea reclamaţiei administrative făcută de cel îndreptăţit cu privire la despăgubiri sau restituiri în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poştă şi telecomunicaţii, socotit de la înregistrarea reclamaţiei.
în speţă, reclamanta-recurentă a promovat acţiunea atrenând cheltuieli privind taxa de timbru, fără a respecta termenul legal înlăuntrul căruia urmează a se face cercetările necesare pentru rezolvarea reclamaţiei administrative şi, în consecinţă, procedând astfel, nu au fost îndeplinite legal condiţiile de punere în întârziere ale pârâtei-intimate.
Faţă de considerentele de mai sus, recursul apare nefondat şi urmează a fi respins, în baza art.312 pct.l Cod proc. civilă.
